Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 495/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 15.11.2013, ora 16:29, autovehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ a circulat pe DN 1B km 24 + 785 m, în localitatea Albești, județul Prahova, fiind surprins de camerele video circulând fără a deține rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.

A fost întocmit procesul verbal . nr._ din data de 02.12.2013, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent, acela al lipsei semnăturii agentului constatator, s-a reținut că procesul - verbal contestat conține mențiunile obligatorii cerute de articolul 17, din OG. Nr.2/2001 a căror omisiune este sancționată cu nulitatea actului și se constată și din oficiu, respectiv: numele și calitatea agentului constatator, nume și prenumele contravenientului, fapta și data săvârșirii acesteia, semnătura agentului constatator.

Procesul - verbal contestat conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator D. A. B., posesor al certificatului nr._030004f, emis de S.C. CERTSIGN S.A. ( fila nr. 34).

Instanța a apreciat că procesul verbal contestat îndeplinește cerința existenței semnăturii agentului constatator, întrucât art. 17 din OG. 2/2001, nu prevede că această semnătură trebuie să fie olografă.

Potrivit art. 4, pct. 4, din Legea nr. 455/2001, semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar; asigură identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legată de datele în forma electronică la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.

Conform art. 9, al. 2, semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4, pct. 4. Legea nr. 455/2001.

De asemenea art. 7, din Legea nr. 455/2001 prevede că

în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Într-adevăr procesul verbal de constatare a contravențiilor are natura juridică a unui act administrativ ceea ce nu înseamnă însă că acestuia nu îi poate fi atașată o semnătură generată electronic. Acest lucru este posibil întrucât art. 17, din OG. 2/2001, nu prevede că această semnătură trebuie să fie olografă.

Faptul că art. 6, din Legea nr. 455/2001 prevede că înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, nu constituie un argument pentru nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor.

Astfel, procesul verbal de constatare a contravențiilor este un act administrativ și deci autentic dar, spre deosebire de alte acte autentice, acesta nu face dovada până la înscrierea în fals cu privire la constatările personale ale celui care l-a întocmit așa cum prevede art. 270, Cod de procedură civilă, ci doar până la proba contrară ca și înscrisul sub semnătură privată, potrivit art. 273, al.1, Cod de procedură civilă.

Instanța de fond a subliniat că deși procesul verbal de constatare a contravențiilor este un act administrativ și deci autentic, acesta nu are toate caracteristicele înscrisurilor autentice și astfel instanța apreciază că poate fi semnat de agentul constatator, utilizând o semnătură electronică, excepția nulității absolute fiind neîntemeiată.

Sub cel de al doilea aspect, s-a reținut că, potrivit art. 1, al.1, lit. j, din OG 15/2002, rovinieta reprezintă documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Noțiunea de „utilizatori” este definită de art. 1, al. 1, lit. b, din OG nr. 15/2002 și reprezintă persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Prin urmare, raportat la cazul de față, obligația de achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, revine fie proprietarilor înscriși în certificatul de înmatriculare al autovehiculului fie altor persoane, înscrise în certificatul de înmatriculare, care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

La fel, și OUG 195/202 arată în art. 11, al.4, că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Având în vedere că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost înstrăinat la data de 22.07.2013 către o altă persoană, așa cum rezultă și din contractul de vânzare – cumpărare depus la dosar precum și din adresa emisă de către Primăria Târgoviște, Serviciul de Impozite și Taxe Locale, care confirmă la data de 20.07.2012 că a fost efectuată radierea din evidență a autoturismului înstrăinat și că obligația achitării rovignetei revine noului proprietar ca și obligația de a solicita înscrierea în evidențele MAI, amenda a fost aplicată unei alte persoane decât cea vinovată de săvârșirea abaterii.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis plângerea și a desființat procesul – verbal de constatare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013, acesta fiind întocmite pe numele unei persoane fără calitate procesuală.

La data de 09 mai 2014, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta-intimată consideră că hotărârea este criticabila în raport de art. 480 alin. (6) noul Cod de procedură civilă, instanța reținând că înstrăinarea vehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale și că petenta este exonerată de orice culpă.

Procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr.15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

Din analiza dispozițiilor art. 7 și 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1 alin. 1 pct. B din OG nr. 15/2002 reiese cu claritate că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.

Instanța de fond în mod greșit a interpretat greșit actul dedus judecății, potrivit art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin. (1) lit. b), art. 8 alin.(1), art. 9 alin. (2) si (3) din O.G nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art.1 alin. (1) lit.b) din O.G nr. 15/2002), certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.

Conform Ordinului nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24 al.2 lit. d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravenționala în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G nr. 2/2001 si O.G nr. 15/2002.

Din moment ce petenta - intimata este înscrisă în continuare în evidențele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9 alin. 3 din O.G nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - D.R.P.C.I.V, iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus intimatei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentului - intimat.

Astfel, singura persoana vinovata de a fi circulat fără a deține rovinieta valabilă este persoana fizică sau juridică, care are în proprietate sau poate folosi în baza unui drept legal vehiculul, menționată în certificatul de înmatriculare și care figurează în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, neavând nicio relevanță faptul că până la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de înstrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certă, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, în conformitate cu art.11 din OUG nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației si Internelor.

Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond, respingerea plângerii contravenționale și menținerea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si următoarele din noul Cod de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.

Deși legal citat, intimatul-petiționar nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Astfel, tribunalul constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.

Contrar susținerilor apelantei-intimate, expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de apel, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.

Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.

Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.

Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic și semnarea electronică a unui astfel de act.

Astfel, prin Legea nr. 455/2001 invocată de către apelantă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ privind semnătura electronică, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.

Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.

Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.

Sunt astfel definite noțiunile de:

- date în formă electronică - „reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice”;

- înscrisul în formă electronică - „o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”;

- semnătură electronică - „date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”.

Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatului-petent, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică, nefiind destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică căruia să-i poată fi atașatăsau logic asociată o astfel de semnătură electronică.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție nefiind un înscris în formă electronică, nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de apelantă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.

Așadar, se constată că, în mod nelegal instanța de fond a respins excepția nulității procesului – verbal pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, și a respins excepția nulității procesului verbal contestat.

Pe de altă parte tribunalul constată că potrivit art. 1, al.1, lit. j, din OG 15/2002, rovinieta reprezintă documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Noțiunea de „utilizatori” este definită de art. 1, al. 1, lit. b, din OG nr. 15/2002 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Prin urmare, obligația de achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, revine fie proprietarilor înscriși în certificatul de înmatriculare al autovehiculului fie altor persoane înscrise în certificatul de înmatriculare, care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

OUG 195/202 arată în art. 11, al. 4, că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Or, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost înstrăinat de către apelant la data de 22 07.2013 către o altă persoană, așa cum rezultă din contractul de vânzare–cumpărare depus la dosar, și din adresa emisă de către Primăria Târgoviște, serviciul taxe de impozite act care confirmă faptul că la data de 20 07.2012 a fost efectuată radierea autoturismului înstrăinat din evidența fiscală.

Prin urmare, apelantul-petent, de la momentul înstrăinării autovehiculului, și-a pierdut calitatea de utilizator al acestuia în sensul disp. art. 1, al. 1, lit. b, din OG nr. 15/2002, întrucât, deși figura înscris în continuare în certificatul de înmatriculare, totuși acesta nu mai era proprietarul autoturismului și nici nu îl mai putea folosi în baza vreunui alt drept legal.

Mai mult, nu apelantului-petent îi revenea obligația transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul ci, noului proprietar, apelantul-petent neavând vreo culpă pentru neefectuarea în termenul de 30 de zile prevăzut de lege a transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.

Ca atare apelantul-petent nu poate fi sancționat pentru culpa altei persoane în neîndeplinirea obligațiilor de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului pe care l-a vândut.

În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelanta intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 1253/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent O. R. C..

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, nr. de ordine J40/552/15.01.2004, C.U.I._, împotriva sentinței civile nr. 1253/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent O. R. C., domiciliat în Târgoviște, .. 1, ., ., având ca obiect plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08 Octombrie 2014.

Grefier,

B. S.

Red. D.M.E.

Tehn. DME

Ex. 4/17.12.2014

Judecător fond: L. E.

Judecătoria Târgoviște

Dosar fond nr._