Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 8678/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 493
Ședința publică de la data de 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
C. G.
Judecător:
D. M. E.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64 județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 781/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă R. A., domiciliată în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă au fost părțile.
procedura de citare legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, declarându-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 781/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de către petiționara R. A., în contradictoriu cu intimatul I.P.J.Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ / 3.09.2013, întocmit de către agentul constatator A. G. din cadrul Serviciului Rutier Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 3.09.2013, petentei, în calitate de conducător auto al autoturismului Matiz cu nr._, i-a fost aplicată amenda contravențională de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.135 lit.h din H.G. nr.1391/2006, pentru fapta constând în aceea că pe ., la trecerea pentru pietoni, semnalizată și marcată din zona stației peco AGIP, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea acelui drum public.
Examinând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, așa că, sub aspectul legalității acesta nu este afectat.
Din acest proces verbal de contravenție nu rezultă că fapta ar fi fost constatată cu mijloace tehnice, pentru că nu s-a făcut mențiunea despre acest lucru, ceea ce înseamnă că fapta a fost constatată în condițiile prev.de art.109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, deci în mod direct de către agentul intimatei, și în condițiile în care s-a aplicat sancțiunea decăderii din probă a intimatei, întrucât aceasta nu a formulat întâmpinarea și nu a invocat probele în termenul procedural, instanța a examinat temeinicia procesului-verbal numai în raport de această constatare directă a polițistului rutier vis-a-vis de susținerile petentei.
Procedând din această perspectivă, instanța de fond a evidențiat că în procedura judiciară de față, conform jurisprudenței C.E.D.O., manifestată în cauza A. contra României, petenta, ca persoană căreia i se impută o faptă de natură contravențională pentru care i s-a aplicat o sancțiune punitivă, beneficiază de prezumția de nevinovăție, prezumție ce reprezintă una dintre garanțiile esențiale ale unui proces echitabil.
Cum intimata nu a administrat în termenul procedural probe cu care să înlăture această prezumție de nevinovăție, instanța a apreciat că numai simpla constatare făcută de agentul intimatei nu este suficientă pentru a răsturna această prezumție de nevinovăție, esențială pentru un proces echitabil pe care statul trebuie să-l asigure petentei, situație în care, în speță, se conturează existența unui dubiu în ceea ce privește vinovăția persoanei sancționate, dubiu care, potrivit principiului de drept in dubio pro reo, profită acesteia.
Pentru acest singur considerent, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este netemeinic, dispunând anularea acestuia, absolvind-o astfel pe petentă de răspunderea contravențională netemeinic stabilită.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, intimata I.P.J. Dâmbovița a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și pronunțată cu aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, la 18 iunie 2014, apelanta intimată a învederat următoarele considerente:
Ca urmare a plângerii contravenționale formulată de intimată, intimata a formulat și depus la dosar întâmpinare, însoțită de planșa fotografică și suport magnetic, din cuprinsul căruia rezultă comiterea contravenției de către intimată.
Deși a avut la dosar suportul magnetic, care este un mijloc de probă ce redă în mod obiectiv realitatea, instanța de fond a ales să îi decadă din probă și să soluționeze dosarul fără a ține cont de faptul că, așa cum a arătat, suportul magnetic redă în mod obiectiv că intimata a comis contravenția pentru care a fost sancționată. Dacă ar fi urmărit pronunțarea unei sentințe temeinice și legale, instanța de fond ar fi trebuit să dispună administrarea probei ce conține filmarea video, întrucât administrând această probă instanța ar fi avut posibilitatea să stabilească fără nici un echivoc dacă procesul - verbal atacat este temeinic.
Se arată că instanța de fond stabilește că fapta contravențională a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, reține că intimatei i-ar fi revenit sarcina probei, constată că, întrucât a decăzut-o din probă, nu a dovedit comiterea faptei.
Pronunțând o astfel de sentință, instanța de fond nu a ținut cont nici de practica judiciară internă și mai grav, nici de practica C.E.D.O.
Art. 20 din Constituția României prevede că Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În continuare, se învederează că, dacă exista neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Este deci evident că judecătorul fondului trebuia să țină seama, cu ocazia pronunțării acestei sentințe, ca de altfel a tuturor sentințelor, de practica C.E.D.O.
Această practică a statuat indubitabil (inclusiv în cauza A. "contra" României) că, în cazul constatării contravenției în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de către agentul constatator, procesul - verbal se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, prezumție care nu poate fi răsturnată de contravenient decât prin administrarea în fața instanței de judecată, a unor probe din care să rezulte contrariul celor menționate în procesul - verbal, sarcina probei revenind contravenientului.
In afara cauzei despre care a făcut vorbire mai sus, C.E.D.O.menține aceeași practică și în cazurile H. împotriva României și N. G. împotriva României.
In cuprinsul celei din urmă decizii, C.E.D.O. arată clar că regimul juridic aplicabil în materie contravențională se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
C.E.D.O. reține că, în situația în care procesul - verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, simpla negare a contravenientului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Din cuprinsul sentinței instanței de fond, rezultă că intimata nu a propus, iar instanța de fond nu a administrat probe prin care să fie răsturnată prezumția relativă de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul - verbal atacat, astfel încât acesta nu poate fi anulat.
Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la comiterea contravenției de către intimată, se solicită instanței să procedeze la vizionarea suportului magnetic depus de intimată la dosarul de fond, împreună cu întâmpinarea, precum și să respecte prezumția relativă de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul - verbal ce face obiectul prezentului dosar.
In cazul în care suportul magnetic nu se mai află la dosar, sau nu poate fi vizionat cu aparatura instanței, se solicită în mod expres să li se comunice acest lucru, pentru a putea înainta instanței un alt suport magnetic
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, respingerea plângerii contravenționale și menținerea în totalitate a procesului -verbal atacat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și 480 alin. 2 din codul de procedură civilă ; art. 223 alin. 3 din NCPC.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 03 iunie 2014, petiționara R. A. a invocat următoarele considerente:
Prin sentința civilă pronunțată i-a fost admisă plângerea contravenționala, în contradictoriu cu I. Județean de Politie Dâmbovița, fiind anulat procesul verbal de sancționare contravenționala întocmit de agentul constatator A. G..
În continuare, petiționara solicită a se constata că I. Județean de Politie Dâmbovița – C. Juridic a depus la judecata pe fond a cauzei o întâmpinare înregistrata sub nr._/21.01.2014, instanța constatând că întâmpinarea a fost depusă peste termenul procedural prevăzut de art. 201 din Codul de procedură civilă, fapt ce a condus la „ decăderea din probele invocate prin întâmpinare ".
La data de 27.03.2014, I. Județean de Politie Dâmbovița – C. Juridic a formulat în temeiul dispozițiilor art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă - apel împotriva sentinței civile nr. 781/25.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, dar și de această dată nu au fost depuse motivele de apel odată cu exercitarea căii de atac, astfel încât nu a avut cunoștință de alte probe, în afară de cele menționate de pârât în întâmpinarea formulată și depusă la Judecătoria Târgoviște .
Consideră că sentința civilă pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală, soluția dispusă de instanța fiind bazată în mod special pe aspectele din care rezultă tocmai netemeinicia actului de aplicare a sancțiunii, chiar dacă în contradictoriu se susține legalitatea procesului verbal, în sensul că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese .
De asemenea, acțiunea introdusă a constat în primul rând în criticile aduse pentru netemeinicia procesului verbal și după aceea s-a referit la legalitatea acestuia, dar trebuie avut în vedere că un înscris dovedit netemeinic este implicit și ilegal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, petiționara arată că litigiul trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern în baza art. 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea Fundamentală .
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională, este imperios necesar ca anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine daca procesul verbal atacat constituie „ acuzație penala ", în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
In examinarea acestei stări de fapt, Curtea apreciază ca pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „ penală " din punct de vedere al Convenției, sau să expună persoana vizata unei sancțiuni care prin natura sa sau gradul de severitate aparține sferei,, penale ". Astfel, norma juridica ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina sa are caracter general ( OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor ) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce ( sancțiunea contravențională aplicabilă ) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei.
Curtea amintește în cauza A. c. România că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 si 3 din art. 6 din Convenție .
Primul consacra principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării si îndoiala folosind în folosul acuzatului.
Analizând cauza deferita justiției din acest punct de vedere, petiționara arată că procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator .
Studiind raportul întocmit de agentul constatator A. G. care a fost depus la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea, constată că acesta a făcut numai oficiul de a scrie procesul verbal, consemnând date care i-au fost transmise prin stația radio de emisie - recepție de către un alt coleg si nu a fost vorba de constatarea sa personala prin propriile simțuri.
Datorita acestui fapt este explicabil că în procesul verbal se consemnează că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers, în condițiile în care se observa foarte clar în planșa fotografica depusă la dosarul cauzei, că pe trecerea de pietoni, tocmai se angaja în traversarea străzii coborând de pe scuar un singur pieton, care după cum se observa în imagini traversa de la stânga la dreapta și nu de la dreapta la stânga, pe sensul său de mers, așa cum eronat se susține de pârâți.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție încheiat în aceste condiții, pe baza celor relatate de un alt agent de politie, nu se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie si, în consecința, este firesc ca în calitate de petent, să beneficieze de prezumția de nevinovăție, urmând ca pârâții să facă dovada clara a faptului ca ar fi vinovată de săvârșirea contravenției de care este acuzată pe nedrept.
In privința înregistrării imaginilor se poate constata, că nu se face referire în nici un mod în procesul verbal de sancționare contravențională la aceasta înregistrare video, cu toate că dorește să cunoască cine a făcut înregistrarea, respectiv agentul cu stația sau cel care a scris efectiv procesul verbal, sau poate exista un al treilea agent care a făcut înregistrarea.
Obligația oricărui participant la trafic potrivit prev. art. 6 din OUG nr. 195/2002 este aceea de a nu-și continua deplasarea și de a nu efectua nicio manevră, daca prin aceasta îi obliga pe ceilalți participanți la trafic, care au prioritate de trecere, să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, situație de care nu se discuta în cazul său, deoarece în momentul în care pietonul intenționa să coboare de pe scoar pentru a traversa . cu roțile din față ale autoturismului pe care-l conducea pe trecerea de pietoni.
Din cele patru imagini depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca pietonul ar fi fost nevoit să oprească sau să încetinească din cauza autoturismului condus de către ea, acesta continuându-și deplasarea la fel cum ar fi făcut-o probabil și în situația în care autoturismul său nu ar fi rulat pe carosabil sau ar fi oprit pentru a-l aștepta să traverseze.
Deoarece nu a fost dovedită în nici un mod existența faptei contravenționale, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței, iar pe cale de consecință anularea procesului verbal de sancționare contravenționala întocmit de agentul constatator A. G., înlăturându-se astfel și măsura complementara a reținerii permisului de conducere.
De asemenea, la data de 07 iulie 2014, petiționara R. A. a mai formulat o altă întâmpinare – prin care se reiau criticile invocate în întâmpinarea formulată la data de 03 iunie 2014.
Intimata I.P.J. Dâmbovița, la data de 21 iulie 2014, a formulat răspuns la întâmpinare, prin care se învederează următoarele:
Așa cum a arătat și în motivele de apel, inclusiv instanța de fond a reținut că fapta antisocială a fost constată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de lucrătorul de poliție. In aceste condiții, practica C.E.D.O, (cauzele N. împotriva României, H. împotriva României, N. G. împotriva României și chiar A. împotriva României) a statuat, fără nici un dubiu, că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, prezumție care nu poate fi răsturnată de contravenient decât prin administrarea în fața instanței, a unor probe din care să rezulte contrariul celor menționate în procesul-verbal, sarcina probei revenind contravenientului.
Contrar susținerilor instanței de fond, sub nici o formă nu se poate considera că sarcina probei în dovedirea comiterii contravențiilor constatate în mod direct și nemijlocit, revine agentului constatator. Dacă s-ar acredita acest punct de vedere ar însemna că un agent constatator nu ar mai putea constata contravenții decât dacă constatarea ar fi susținută și de alte probe, lucru inadmisibil, având în vedere că agentul constatator constată contravenții în timpul serviciului și reprezintă statul.
Dar, după cum a arătat în motivele de apel, aceasta este o discuție de principiu, deoarece instanța de fond a avut la dispoziție suportul magnetic ce conține filmarea realizată de lucrătorul de poliție care a operat camera foto, iar din cuprinsul acesteia reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca intimata a comis contravenția pentru care a fost sancționată.
Se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul menținerii în totalitate a procesului - verbal atacat.
Au fost invocate dispozițiile art. 466 și 480 al. 2 din Codul de procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Prin sentința atacată, instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ / 3.09.2013, întocmit de către agentul constatator A. G. din cadrul Serviciului Rutier Dâmbovița.
Potrivit procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 3.09.2013, petentei, în calitate de conducător auto al autoturismului Matiz cu nr._, i-a fost aplicată amenda contravențională de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.135 lit.h din H.G. nr.1391/2006, pentru fapta constând în aceea că pe ., la trecerea pentru pietoni, semnalizată și marcată din zona stației peco AGIP, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea acelui drum public.
Referitor la legalitatea procesului-verbal de contravenție, petiționarul a invocat faptul că a formulat obiecțiuni iar agentul constatator a refuzat consemnarea acestora.
Cu privire la acest aspect (care nu a fost supus analizei de către instanța de fond), Tribunalul constată incidența disp. art. 16 alin.7 din OG 2/2001 conform căruia, (7)”In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
În cauză, agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal că petiționarul nu formulează obiecțiuni, astfel că cele susținerile părții în sensul celor învederate anterior, urmau să fie dovedite pentru a li se putea da eficiență legală; petiționarul – intimat nu a propus/administrat probe în sensul arătat.
În continuare, Tribunalul constată că în mod greșit, instanța de fond a dispus decăderea intimatei IPJ Dâmbovița din dreptul de a propune probe întrucât ar fi depus întâmpinarea cu depășirea termenului procedural, raportat la disp. art. 201 din Codul de Procedură Civilă. În acest sens, se rețin următoarele considerente:
În primul rând, sancțiunea decăderii din dreptul de a mai administra probe nu funcționează în cazul în care judecarea procesului nu este întârziată, fiind aplicabile disp. art. 254 alin. 2 pct. 4 Cod de Procedură Civilă conform căruia în situația în care probele nu au fost propuse prin întâmpinare, pot fi propuse în cazul în care administrarea lor nu duce la amânarea pricinii
În speță, proba cu înscrisuri (suport magnetic și planșă fotografică) a fost propusă de către intimată prin întâmpinare, cu o lună înaintea termenului de judecată, putând fi administrate la termenul la care a fost judecată cauza, fără a suscita amânarea acesteia.
Pe de altă parte, judecarea plângerilor contravenționale sunt guvernate de principiul oficialității, astfel că pentru lămurirea procesului se impunea ca judecătorul să pună în discuție din oficiu administrarea probei cu înregistrarea video și planșelor foto.
Cu privire la fondul cauzei, din raportul agentului constatator, planșa fotografică și suport magnetic, pun în evidență, fără îndoială, săvârșirea faptei contravenționale de către petentul - intimat.
Din filmarea realizată la momentul săvârșirii faptei, se observă că în momentul în care autoturismul condus de către petent intra pe trecerea de pietoni, un pieton se afla deja angajat în traversare pe același sens de mers cu autoturismul, urmând ca instanța să constate temeinicia procesului – verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 781/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă R. A. și să dispună schimbarea în tot sentinței atacată, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64 județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 781/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă R. A., domiciliată în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința atacată și respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 Octombrie 2014.
Președinte, | Judecător |
C. G. | D. M. E. |
Grefier,
B. S.
Red. D.M.E.
Tehn. D.M.E.
Ex. 4/21.11.2014
Judecător fond: O. G.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 201/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 631/2014.... → |
|---|
