Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 34/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 259
Ședința publică din 12.03.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – E. N.
JUDECĂTORI – C. G.
- D. M.
GREFIER M. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent V. N., domiciliat în comuna Văcărești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2764/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Cauza a fost lăsată la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, precum și faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură o cerere din partea apărătorului recurentului petent prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, întrucât este plecat la o altă instanță și nu se poate prezenta.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța respinge cererea pentru lipsă de apărare, având în vedere că nu este motivată, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2764/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul V. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.12.2012, emis de intimata I. Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 22.12.2012, petentul, conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu nr. Volkswagen Caddy cu nr._, efectuând manevra de depășire a unui alt autoturismului condus de martorul F. V., cu încălcarea marcajului longitudinal continuu care separa sensurile de circulație pe DN 72 în localitatea Șuța Olteni, motiv pentru care i s-a aplicat, în baza art. 100 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002 o amendă contravențională în cuantum de 280 lei și i-a fost reținut permisul de conducere.
Faptele astfel cum au fost reținute, rezultă din procesul verbal și din declarația martorului N. F. (f. 32) propus de petent, care arată că mașina din față a semnalizat dreapta și a redus viteza până la 40-50 km/h, iar petentul crezând că această mașină va opri pe dreapta a depășit într-o zonă în care era linie continuă. Acesta a mai arătat că din spate a venit o mașină de poliție la aproximativ cinci minute care a oprit mașina în care se afla împreună cu petentul.
De asemenea, declarațiile martorului F. V. (f. 36) au fost înlăturate din ansamblul probator, întrucât sunt vagi și contradictorii. Astfel, acesta menționează că mergea dinspre Pitești spre Bușteni și fapta s-a petrecut după Târgoviște și, după ce inițial a declarat că la fața locului era doar mașina sa și mașina poliției și că a semnat procesul verbal, acesta a revenit și a declarat că mult în față mai era o mașină de poliție și o altă mașină oprită.
Totodată, este greu de crezut că după ce a semnat un proces verbal de contravenție, aspect pe care și-l amintește foarte bine, petentul să nu rețină existența în preajma locului de oprire a unei alte mașini de poliție și a unei alte mașini, în speță cea a persoanei sancționate cu amendă prin procesul verbal atacat.
De altfel, poziția martorului își poate avea explicația în frustrarea produsă de citarea sa cu mandat de aducere.
Prin urmare, din probele administrate a reieșit temeinicia procesului verbal atacat.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
În ceea ce privește motivul invocat de petent privind lipsa unor mențiuni suficiente în legătură cu locul săvârșirii, instanța constată că nu este întemeiat.
Astfel, locul săvârșirii faptei este suficient descris, DN 72, localitatea Șuța Olteni. Totodată, nu rezultă vreun motiv pentru care mențiunile privind locul săvârșirii trebuiau să fie mai detaliate, deci nu rezultă care ar fi vătămarea suferită de petent urmare a lipsei unor astfel de detalii, conform prevederilor art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă.
Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere caracterul grav al faptei, ce a pus în pericol siguranța circulației, de persoana contravenientului care a fost sancționat pentru încălcarea regulilor de circulație în mai multe rânduri, astfel cum reiese din cuprinsul fișei cu istoricul abaterilor (f. 25-26) și de atitudinea acestuia de nerecunoaștere a săvârșirii faptei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petent, aceasta fiind neîntemeiată.
La data de 25.10.2013, petiționarul V. N. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul petiționar a invocat că prin cererea introductiva a contestat sub aspectul legalității și temeiniciei procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.12.2012 de I.P.J. Dâmbovița.
În continuare, recurentul a mai precizat că a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 cu amenda contravenționala în cuantum de 280 lei si reținerea permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile deoarece, în dreptul localității Suța Olteni, ar fi efectuat manevra de depășire prin loc nepermis (respectiv marcaj longitudinal continuu).
De asemenea, în cadrul probei testimoniale, instanța a dispus audierea martorului propus - respectiv N. F. si a martorului din acte F. V..
Martorul din acte - F. V., a declarat ca fapta reținuta în procesul verbal contestat nu a existat, apreciind ca depășirea sa, efectuata de către petent, s-a făcut în mod legal prin loc permis ; chiar el afirmând ca intenționat oprirea semnalizând aceasta împrejurare.
Instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat declarația acestui martor, apreciind ca declarațiile acestuia sunt vagi si contradictorii, aspect ce ar putea rezulta din frustrarea produsa ca urmare a citării sale cu mandat de aducere.
Instanța de fond a reținut că faptele descrise în procesul verbal contestat sunt confirmate prin declarația martorului propus de petent, care a arătat că mașina din fața petentului a semnalizat dreapta și a redus viteza până la 40 – 50 km/h, iar petentul l-a depășit crezând că va opri.
Se mai apreciază că instanța de fond a respins, în mod eronat plângerea formulată, înlăturând declarațiile martorului din acte, iar procesul verbal contestat nu este susținut de probe.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal contestat sau înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept,au fost invocate dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedura civila.
Analizând recursul, prin prisma soluției pronunțată prin sentința atacată și a motivelor invocate, probelor administrate și a textelor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele :
În primul rând, tribunalul amintește că în cauză, sunt incidente disp. art. 3041 din C.pr.civ. (adoptat în anul 1865), astfel că analiza instanței de control judiciar nu va fi limitată doar la motivele de casare prev. de disp. art. 304 C.pr.civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele.
Prin procesul – verbal de contravenție contestat, ., nr._/22 12. 2012, petentul – recurent a fost amendat contravențional și s-a constatat că, conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu nr. Volkswagen Caddy cu nr._, a efectuat manevra de depășire a unui alt autoturismului condus de martorul F. V., cu încălcarea marcajului longitudinal continuu care separa sensurile de circulație pe DN 72 în localitatea Șuța Olteni, motiv pentru care i s-a aplicat, în baza art. 100 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002 o amendă contravențională în cuantum de 280 lei și i-a fost reținut permisul de conducere.
Fapta contravențională pentru care partea a fost sancționată este prevăzută de disp. art. 120 alin.1, lit.i, potrivit cu care se interzice depășirea vehiculelor, i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;
Constatând că procesul – verbal de contravenție este legal și temeinic, Judecătoria Târgoviște, prin sentința pronunțată, a respins plângerea contravențională formulată de către petiționar.
Recurentul a criticat sentința pentru motiv de nelegalitate, apreciind că instanța de fond a dat o interpretare eronată declarațiilor de martori.
Sub aspectul criticat, Tribunalul constată că, dimpotrivă, Judecătoria a dat o interpretare corectă probelor administrate.
Astfel, martorul N. F. propus chiar de către de petent, a arătat că mașina din față a semnalizat dreapta și a redus viteza până la 40-50 km/h, iar petentul crezând că această mașină va opri pe dreapta a depășit într-o zonă în care era linie continuă .
Tribunalul apreciază că declarația acestui martor, în mod îndreptățit, a fost considerată concludentă de către instanță, fiind de natură a confirma situația de fapt reținută în sarcina petentului. Așa cum s-a reținut, acest martor a fost propus de către petiționar, a asistat la situația de fapt pe care a relatat-o instanței și nu au fost identificate motive pentru care declarația ar putea fi afectată de subiectivism.
De asemenea, Judecătoria a înlăturat ca neconcludentă declarația martorului F. V.. Sub acest aspect, constată Tribunalul că acest martor nu a putut să spună dacă la momentul în care petentul a fost oprit de către un echipaj de poliție era sau nu linie continuă; a arătat că nu își amintește acest aspect.
De altfel, prin recursul formulat, nu au fost evidențiate anumite motive prin care să se evidențieze modul eronat în care instanța a procedat la interpretarea probelor
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă Tribunalul urmează a respinge recursul, a menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petent V. N., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2764/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
E. NARCIRS C. G. D. M.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- DM
2 ex./04.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 26/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 588/2014.... → |
|---|
