Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 613/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 4481/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 613
Ședința publică din: 12.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-petent V. V., domiciliat în P., ., J. Argeș, împotriva sentinței nr. 983/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. - D. - SPA BIROUL DE POLITIE A 1, cu sediul în . ., J. Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, având în vedere lipsa părților, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Tribunalul, nemaifiind formulate alte cereri și nici alte incidente de soluționat, având în vedere solicitarea intimatului privind judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ petentul V. V., CNP_, domiciliat în Pitești, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R.- Serviciul Poliție Autostrăzi – Biroul A 1, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/15.02.2013.
În motivare petentul arată următoarele:
Procesul-verbal nu cuprinde descrierea exactă a faptei contravenționale, deoarece la rubrica „locul”, s-a reținut Calea I, nerezultând în opinia lui cu claritate dacă petentul a depășit viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv. Invocă art. 17 din OG nr. 2/2001 și arată că nedescrierea exactă a locului săvârșirii contravenției echivalează cu lipsa descrierii faptei, sancționată cu nulitatea absolută, iar lipsa acestor mențiuni îl pune pe petent în situația de a nu-și putea formula apărări în mod corespunzător.
Aparatul radar nu a fost individualizat conform Normelor de Metrologie Legală NML 021-05/2005 și nu se precizează dacă mașina pe care era montat radarul era sau nu în mișcare.
Invocă art. 96 alin. 1, 109 alin. 1, 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 177 alin. 1, 180 alin. 1, 120 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 și învederează instanței că procesul-verbal nu poate fi verificat din punct de vedere al legalității, aducându-i-se astfel petentului atingere dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din CEDO, care impune și accesul efectiv la o instanță.
Prin sentința civilă nr. 983 pronunțată la 18.06.2014, Judecătoria Găești a respins plângerea contravenientului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că procesul verbal îndeplinește condițiile de legalitate si de form, iar înscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv fotografiile însoțite de buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar, dovedesc realitatea celor reținute de agentul de poliție în actul constatator și anume că la data de 15.02.2013, ora 11,17, a condus autovehiculul Porsche cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada București Pitești, km 64, din direcția București către Pitești, cu viteza de 183 km/h, iar constatarea faptei s-a făcut cu aparat radar verificat metrologic. A mai reținut instanța de fond ca in procesul verbal este menționată atât . radar, cât și nr. de înmatriculare al autospecialei pe care este montat, precum și faptul că măsurătoarea s-a efectuat în regim staționar.
Față de acestea, instanța de fond a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul verbal atacat, constatarea faptei s-a făcut cu aparat radar verificat metrologic, omologat să măsoare în regim staționar și în regim de deplasare, iar sancțiunea a fost corect individualizată de agentul constatator care a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, procedând totodată la reținerea permisului de conducere în vederea aplicării sancțiunii complementare prevăzută de textul de lege mai sus arătat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul care a arătat că instanța de fond nu a făcut o corecta analiza a actelor și probelor, neluând în considerare mențiunea făcută de el ca a circulat cu o viteza mai mica, și nici faptul ca procesul verbal de contravenție nu cuprinde descrierea exacta a faptei, iar nedescrierea cu exactitate a locului săvârșirii faptei echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale, de asemenea un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă lipsa seriei aparatului radar nefiind individualizat, neprecizându-se nici daca mașina pe care era montat radarul era sau nu în mișcare.
Intimatul IPJ Dâmbovița a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, arătând ca înregistrarea radar îndeplinește condițiile din Ordinul BRML nr.301/2005, fiind consemnat locul săvârșirii contravenției respective km 64-calea 1, datorita specificului autostrăzii care nu tranzitează localitățile. În ceea ce privește . radar aceasta este menționată în procesul-verbal, respectiv ROM 341, iar potrivit buletinului de verificare metrologica aparatul radar măsoară viteza atât în regim staționar cat si in regim de deplasare.
Examinând sentința apelata, prin prisma motivelor de apel, a susținerilor părților și a actelor de la dosar, precum și a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul reține că apelul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, tribunalul constată ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită si locul săvârșirii acesteia, respectiv depășirea vitezei legale, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cât privește temeinicia procesului-verbal atacat, tribunalul constată că înscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv fotografiile însoțite de buletinul de verificare metrologică și de înregistrare, dovedesc realitatea celor reținute de agentul de poliție în actul constatator.
Tribunalul constată că toate aceste reglementări legale au fost respectate la întocmirea procesului-verbal de contravenție, și au fost probate de către intimata IPJ prin actele depuse la dosarul cauzei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, tribunalul constată ca din actele dosarului reiese existenta unor probe certe produse de organul de constatare în ceea ce privește fapta reținută. Astfel potrivit art.4.4 din Normele de Metrologie Legală nr.021-05 din 23.11.2007, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor constituie probe dacă în momentul măsurării autovehiculul vizat poate fi pus clar în evidență, nefiind făcută nici o distinctive intre un moment anume ci referindu-se la întregul proces al măsurării efectuat, motiv pentru care instanța apreciază ca aceasta cerință este îndeplinită de înregistrarea depusa la instanța de fond. Si in ceea ce privește funcția autotestării, tribunalul retine ca aceasta se realizează automat de către aparatul radar la punerea lui in funcțiune si nu pentru fiecare înregistrare efectuata așa cum susține apelantul.
În ceea ce privește declarația martorului D. I., tribunalul constata ca in mod corect aceasta a fost înlăturată de către instanța de fond care a apreciat sinceritatea martorului prin confruntarea depoziției martorului cu împrejurările de fapt ale cauzei stabilite suficient de precis prin mijloacele tehnice de probă respectiv măsurarea cu aparatul radar, care nu poate fi înlăturată printr-o declarație de martor.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că apelul declarat nu este fondat, urmând a fi respins, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă și a păstra hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent V. V., domiciliat în P., ., J. Argeș, având având CNP_, împotriva sentinței nr. 983/18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. - D. - SPA BIROUL DE POLITIE A 1, cu sediul în . ., J. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. N. B. G. N. L.
Judecător fond M. E. N.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. BG / NGL
4 ex./ 12.01.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 25-02-2014, Tribunalul... → |
|---|
