Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 5772/4/2013
Dosar nr._ pl.contrav.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 636
Ședința publică din data de 15.10. 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. D.
Judecător -C. M.
Judecător - A. L. B.
Grefier - R. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică –CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, având cod unic de înregistrare_, împotriva sentinței civile nr. 167 pronunțată la data de 06.02.2014, de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă C. S. M., domiciliată în București, . – 77, ., ..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cum și intimata petentă C. S. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față:
Prin rezoluția din data de 21.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Găești a înaintat prezentul dosar, spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr._/24.10.2013, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare cauza, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 167/06.02.2014, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimată.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petenta C. S. M., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA - CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal contestat . 12 nr._ încheiat la 24.10.2012, precum și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 21.10.2012, a fost depistat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, circulând pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., jud. Dâmbovița, iar în urma verificărilor efectuate nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul emisă pentru numărul de înmatriculare menționat, fiind întocmit procesul verbal de contravenție . 12 nr._ încheiat la 24.10.2012 prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare pe și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționată petenta cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea procesului verbal contestat cu planșa foto depusă la dosarul cauzei.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimată, întrucât petenta a primit procesul verbal contestat la data de 05.11.2012 și a depus plângerea la Judecătoria Găești la data de 14.11.2012, așa cum reiese din ștampila cu data poștei aplicată pe plic, fiind deci respectat termenul de 15 zile prev. de O.G. nr. 2/2001.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost comunicat petentei în formă tipărită și nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic.
Procesul verbal încheiat de intimată poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii 455/2001 și H.G. 1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea 455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor lor înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nicio dispoziție din O.G. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petentă este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Față de aceste aspecte, instanța nu a considerat necesar a mai analiza temeinicia procesul verbal contestat, considerente față de care a admis plângerea formulată de petentă și a anulat procesul verbal contestat, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal.
La data de 29 aprilie 2014, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat că instanța de fond nu a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002 și Legii nr. 455/2001, considerând că sentința este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără a intra în cercetarea fonului cauzei și cu interpretarea greșită a actului dedus judecății ( art. 304 ind. 2 alin. 5, 8 și 9 din Codicele de procedură civilă – 1864 ).
De asemenea, eludarea legii în prezenta cauză este evidentă, petenta nu a fost în măsura să combată temeinicia procesului verbal, iar instanța de fond în mod eronat a apreciat că procesul verbal este lovit de nulitate și a dispus anularea acestuia fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Procesul verbal de constatare a contravenției contestat conține mențiunea expresa că a fost generat si semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 si a HG nr.1259/2001 de către agentul constatator, cu certificatul calificat anexat in fotocopie la dosarul cauzei emise de CERTSIGN SA.
De asemenea, procesele verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate si semnate în forma electronica, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, Legea privind semnătura electronica trebuie interpretata sistematic, art.6 si art.7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune.
Recurenta mai invocă faptul că instanța va retine natura de act administrativ de drept public a procesului verbal de constatare a contravenției, așadar de înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 si 1173 Cod civil, incidența în privința procesului verbal de sancționare a contravenției a normelor privind semnătura electronica nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, acesta fiind emis de un funcționar public competent si cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Astfel procesele verbale contestate, reprezintă un înscris în forma electronica căruia i s-a incorporat sau atașat o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poarta semnătura valabila a agentului constatator, nefiind astfel incidența sancțiunea nulității absolute în condițiile art. 17din O.G. nr. 2/2001
Totodată legiuitorul prin dispozițiile articolului 267 din noul Cod de procedură
civilă, a reglementat si înscrisurile în format electronic, iar cu privire la valabilitatea semnăturii electronice a statuat în art. 268 alin. 2, faptul ca aceasta "este valabila daca este reprodusa în condițiile legii speciale".
Potrivit art. 4 al Legii nr. 455/2001, înscrisul în forma electronica reprezintă o „colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar", iar semnătura electronica reprezintă „date in forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare ".
Instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
In baza dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
In conformitate cu art. 31 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 "împotriva procesului verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
Asa cum rezultă si din cuprinsul sentinței, instanța de fond a omis sa verifice dacă plângerea contravenționala a fost depusa în termen.
Sentința instanței de fond nu cuprinde convingerile instanței cu privire la modul în care a ajuns la această concluzie, sentința fiind foarte sumar motivata, de altfel nu cuprinde nici probele care au stat la baza convingerii instanței.
De asemenea, din cuprinsul sentinței civile nu rezultă ca instanța de fond a stăruit prin toate mijlocele legale în vederea aflării adevărului judiciar si pentru a preveni o eventuala eroare în aflarea adevărului judiciar ; din cuprinsul sentinței rezultă că instanța nu a încuviințat nici-o proba în acest dosar, considerându-se ca fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. 3, 5 si art. 168 din Codicele de procedura civila (1864).
Totodată, consideră că încălcarea prevederilor art. 261 alin. 3 si 5 din Codicele de procedura civila, atrag sancțiunea nulității absolute a hotărârii, întrucât aceste norme sunt de ordine publica, iar aceasta nulitate nu poale fi acoperita în condițiile art. 105 alin 2 din Codicele de procedura civila, nulitatea fiind necondiționata de existenta unei anumite vătămări, întrucat sentinta recurata nu îndeplinește anumite cerințe legale extrinseci.
Un ultim argument invocat este acela că instanța de fond nu a respectat o . principii fundamentale procesului civil, cum ar fi principiul aflării adevărului judiciar, principiul rolului activ al instanței si principiul disponibilității părtilor în proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 455/2001 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu disp. art.304 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică –CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, având cod unic de înregistrare_, împotriva sentinței civile nr. 167 pronunțată la data de 06.02.2014, de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă C. S. M., domiciliată în București, . – 77, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C. D. C. M. A. L. B.
Grefier,
R. M.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- ALB/SEM
2 ex/05.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1285/2014. Tribunalul... |
|---|
