Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 413/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 160/283/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 413
Ședința publică din data de 17 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. E.
JUDECĂTOR: E. I.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul- petent C. Națională Posta Română SA cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței nr. 452/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, ..64.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit: apelanta – petentă C. Națională Poșta Română SA și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.
procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.131 Noul Cod proc. Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită, nu s-au solicitat alte probe noi, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 4.02.2014, petenta C. Națională Posta Română SA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/10.01.2014 întocmit de I. Dâmbovița – agent B. A. din cadrul Postului de poliție Bezdead, ca fiind nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii de 2000 lei dispusă de agentul constatator. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, în ipoteza reținerii de către instanță a elementelor constitutive ale unei contravenții.
Petenta a invocat excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției a persoanei juridice CN Poșta Română SA prin raportare la dispozițiile art.16 alin. (6) din OG nr.2/2001, solicitând instanței să constate că sancțiunea contravențională a fost aplicată cu încălcarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, potrivit cărora „răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art.2 alin.(1) din același act normativ”.
De asemenea a invocat excepția prematurității aplicării amenzii, raportat la termenul de 18 luni acordat prin HG nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, conform prevederilor art. 7 alin. (1), în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.
Învederează instanței că prin HG 301/2012, intrată în vigoare la data de 16 iunie 2012, legiuitorul a acordat un termen de 24 de luni pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate. Agentul constatator a încheiat procesul-verbal la data de 24.02.2014, anterior deci termenului de 24 de luni, încălcând astfel dispozițiile legale menționate.
Totodată, petenta a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei elementelor obligatorii de individualizare a faptei, fără luarea în considerare a prevedrilor art. 57 din HG nr. 301/2012 care detaliază și împarte pe categorii faptele contravenționale în funcție de valoarea transportată.
Petenta a mai invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție pentru încălcarea prevederilor art.16 alin. (7) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere faptul că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul legal de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator.
Pe fond solicită instanței să observe faptul că agentul constatator a reținut în mod eronat în sarcina C.N. Poșta Română S.A. ca abatere contravențională faptele prevăzute la art. 26 alin. (1) coroborat cu art. 60 lit. b) din Legea nr. 333/2003, întrucât se transportau valori sub 10.000 euro și autovehiculul nu se afla în mișcare la momentul constatării, petenta considerând că:- nu au fost cuprinse toate elementele de identificare cerute de legiuitor;- fapta nu a fost individualizată în funcție de suma transportată, ceea ce atrage imposibilitatea antrenării răspunderii contravenționale a petentei, atât timp cât există un dubiu în favoarea acesteia, considerând că transporta sume sub 10.000 de euro și prin urmare nu avea obligația de a organiza transportul de valori cu persoane înarmate cu arme de foc.
Totodată solicită instanței să aibă în vedere, în cazul reținerii unei posibile contravenții, că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție.
Prin sentința civilă nr. 452/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., s-a respins plângerea formulată de petenta C. Națională Poșta Română SA, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.01.2014 prin care i s-a aplicat o amenda în cuantum de 2000 lei, emis de Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..64, jud. Dâmbovița și s-a menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență că:
- sub aspectul legalitatii, analizând motivele de nulitate/anulare invocate de petentă, nu se constată existenta vreunui caz de nulitate absolută așa cum sunt menționate la art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și faptul că petenta nu a demonstrat existenta unui caz de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție care să-i fi produs o vătămare.
- prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată în temeiul Legii nr. 333/2003, reținându-se în sarcina acesteia că ar fi efectuat transport de bunuri și valori, fără a deține un plan de pază întocmit și avizat de poliție, faptă prev. de art. 58 lit. c) din actul normativ sus-menționat. Termenul invocat de petentă, privește exclusiv sancțiunile contravenționale aplicate în temeiul HG 301/2012; nefăcând nicio trimitere către sancțiunile dispuse în baza Legii 333/2013, textul nu poate fi aplicat prin analogie și în cazul faptelor prevăzute și sancționate în situația de față, astfel încât apărarea formulată de petentă urmează a fi lipsită de eficientă. În temeiul acelorași considerente va fi înlăturată și apărarea întemeiată pe dispozițiile art. 57 din HG 301/2012, având în vedere că așa cum rezultă din procesul-verbal contestat, petenta nu a fost sancționată pentru că ar fi efectuat transport de valori fără personal înarmat cu arme de foc, ci pentru că transportul s-ar fi efectuat fără deținerea unui plan de pază avizat în condițiile legii.
- sub aspectul temeiniciei acestuia, CEDO, prin deciziile pronunțate în materie contravențională, a impus instanțelor naționale obligația de a respecta egalitatea dintre organismele statului și persoana sancționată, dar nu se poate interpreta jurisprudența CEDO în sensul obligării instanțelor naționale la aplicarea necondiționată a prezumției de nevinovăție și la anularea fiecărui proces-verbal împotriva căruia nu se administrează niciun fel de probatoriu. În ceea ce privește prezumția de veridicitate a proceselor-verbale de contravenție, CEDO a statuat că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept naționale, cu condiția ca prezumția de veridicitate să respecte un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege, adică consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori, și mijloacele utilizate. Din analiza concluziilor cuprinse în deciziile pronunțate de CEDO rezultă că instanța de contencios a drepturilor omului nu pornește ab initio de la prezumția că există o acuzație în materie penală ori de câte ori există o sancțiune contravențională. În consecință, nu se poate considera că în orice procedură contravențională există o prezumție de nevinovăție a celui sancționat, fără a se face o analiză a oportunității unei asemenea garanții. Curtea nu solicită o răsturnare a sarcinii probei de la petent la intimat, ci doar ca instanța să respecte egalitatea dintre părți.
- pe fondul plângerii, conform dispozițiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, sancțiunea amenzii (prevăzută de art. 58) poate fi aplicată și persoanei juridice, aceasta având posibilitatea unei acțiuni în regres față de conducătorul unității, în virtutea dispozițiilor art. 4 din aceeași lege, astfel încât instanța urmează a respinge apărarea petentei privitor la lipsa calității de subiect activ al contravenției.
- cu privire la excepția invocată de către petentă, potrivit căreia amenda contravențională ar fi fost aplicată prematur urmează a fi înlăturata și această apărare, motivat de faptul că așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către agentul constatator, fapta reținută în sarcina petentei o constituie nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 60 litera c) (în actualul text după republicare art. 58 lit. c) din Legea nr. 333/2003 – efectuarea unui transport de valori fără a avea plan de pază, întocmit și avizat de către poliție. Sancțiunea contravențională s-a aplicat în baza textului de lege menționat, iar nu ca urmare a nerespectării dispozițiilor HG 301/2012, astfel încât nu se poate da eficiență dispozițiilor invocate de către petentă în acest caz.
- din analiza materialului probator administrat, rezultă că la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, petenta nu avea un plan de pază avizat de către poliție, procesul-verbal de contravenție este deopotrivă legal si temeinic, in cauza nefiind răsturnata prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravențional ca act administrativ, prezumție acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanțelor judecătorești.
- sancțiunea este corect individualizată (la nivelul minim de 2000 lei), ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite (transport de valori), de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (fără respectarea unor minime norme de siguranță), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă (starea de pericol), precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împotriva sentinței civile nr. 452/19.05.2014 a formulat apel C. Națională Poșta Română SA, solicitând modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar în subsidiar admiterea apelului și în consecință admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea, avertismentului, pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a soluționat speța în mod greșit, câtă vreme nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de subiect activ a contravenției a Companiei Naționale „Poșta Română" 3./.., excepție invocată de către subscrisa prin precizarea de acțiune aflată la dosarul cauzei.
- pentru fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat, a fost sancționată C. Națională „Poșta Română" S.A. însă fără ca subscrisa să aibă calitatea de contravenient, fata de dispozitiile art 2 si 3 din Legea 333/2003. Mai mult, art. 4 din Legea nr. 333/2003 prevede în mod expres că răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților, art. 57 din Lege instituind că nerespectarea dispozițiilor legale ale acesteia atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 25 alin. 1 si art. 52 din Legea 333/2003 rezulta fără echivoc că, obligațiile privind organizarea și funcționarea pazei revin conducătorilor unităților care dețin bunuri și valori cu orice titlu.
- răspunderea contravențională a persoanei juridice este directă și personală, aceasta fiind responsabilă de amenajarea spațiilor pe care le administrează cu echipamentele necesare de asigurare a pazei.Directorul general al CN Poșta Română S.A. este un angajat al acestei societăți, având atribuții stricte și competență limitată de Adunarea Generală a Acționarilor, nefiind un asociat dintr-o societate privată care poate acționa nelimitat în privința fondurilor societății pe care o administrează. în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale era personală,nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere.
- procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridiciatate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europenă a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. În general, sancțiunea nu reprezintă un scop în sine, ci și un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unei atitudini de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile și cu orice preț să se aplice sancțiunea amenzii, care în cazul de față este în cuantum de 5000 lei.
- în materie contravențională, răspunderea contravenientului este una subiectivă sub aspectul răspunderii contravenționale bazată pe idea de culpă, intenție. Răspunderea contravențională nu este una obiectivă care să nu aibă la bază vinovăția. în cazul de față se observă la fel ca și în alte cauze că, domnul I. S. în calitate de director general al Companiei Naționale Poșta Română S.A. este sancționat în mod repetat pentru lipsurile constatate la subunitățile poștale din subordinea companiei, fără a se dovedi că, este în mod direct vinovat de situația în cauză. Este de notorietate publică că, C. Națională Poșta Română 5.A. este o societate cu capital de stat și întâmpină anumite dificultăți economice. Ca urmare, sancționarea în mod repetat a conducătorului Companiei, numai pe considerentul acesta, este nechitabil și i se încalcă dreptul la proprietate. Cu toate acestea, C. Națională Poșta Română trebuie să funcționeze, fiind a Statului Român, până când acesta va hotărî . altul. La aplicarea sancțiunilor trebuie avut în vedere și scopul urmărit, inclusiv urmările colaterale. Sancționarea în mod repetat a conducătorului unității, fără o culpă reală, nu doar formală, va duce la situația ca această companie să rămână fără conducător în contextul în care veniturile conducătorului n cauză, obținute de la Companie, în mod evident sunt sub limitele amenzilor primite, ori Statul Român la această dată nu are acest interes.
- agentul constatator, la intocmirea procesului verbal ce face și obiectul prezentului apel, nu a respectat dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la aratarea în cuprinsul procesului verbal de constatare a tuturor împrejurărilor în care a avut loc fapta: orocesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu [...] arătarea tuturor nprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;"Lipsa menționării împrejurărilor în care a avut loc presupusa faptă contravențională conduc, în mod firesc, la punerea instanței de judecată în imposibilitatea de a aprecia gravitatea faptei și on ecințele sociale ale acesteia, cu consecința stabilirii legalității și temeiniciei individualizării ancțiunii aplicate.
- potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 cu modificările și completările ulterioare: „(1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor și valorilor sau celui cu caracter lecial, prevăzute la art. 25, se dotează cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, destinate să asigure securitatea persoanelor însoțitoare, a bunurilor, a i/orilor și produse/or specia/e transportate, și se echipează cu tehnică de comunicații radio pe ecvențele aprobate conform legii." Față de aspectele reținute de agentul constatator în sarcina unității noastre, urmeaza să se observe că autovehiculele cu care se realizează transporturile de valori sunt dotate cu spozitive de alarmare și comunicații, dupa cum urmează:-valorile monetare sunt transportate în cadrul unei lăzi de valori fixată pe sașiul autovehiculului și asigurată împotriva efracției; - autovehiculul este prevăzut cu închidere centralizată și cu alarma.
- excepția prematurității aplicării amenzii raportat la prelungirea termenului de 24 de luni, acordat prin HG nr. 301/2012 conform prevederilor art. 7 alin (1), modificat prin H.G. Mi% 1017/2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.Art. 7 (1) din HG nr. 301/2012, modificată prin H.G. nr. 1017/2013 prevede: (1) în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de paza și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. Astfel, prin art. 7 (1) dig HG nr. 301/2012 legiuitorul a înțeles să acorde sa prelungească termenul de 24 luni persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad asub incidența noilor prevederi legislative.
- HG nr. 301/2012 a intrat în vigoare la data de 16 iunie 2012, legiuitorul acordând un termen de 24 luni pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate, termen calculat astfel până la data de 16.12.2013. Ori, după cum se poate observa agentul constator a încheiat procesul-verbal la data de 10.01.2014, anterior expirării termenului de 24 luni. Termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ. C.N. fosta Română S.A. este de bună credință și încearcă să șe încadreze în termenul prevăzut de legiuitor în H.G. nr. 301/2012, art. 7 alin. 1 și să reglementeze problemele pentru care a fost sancționată.
-textul menționat la art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 nu face nicio distincție între obligațiile noi impuse prin H.G. nr. 301/2012 sau cele anterioare, preluate și de HG nr. 301/2012. Or, potrivit principiului de drept exprimat în adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici cititorul nu trebuie sa distingă), rugăm să rețineți că CN Poșta Română S.A. a fost sancționată, prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.01.2014, pentru o faptă pentru care legiuitorul a instituit un termen de intrare în legalitate. Fapta reținută în sarcina reclamantei nu era incriminată la data săvârșirii ei, respectiv 10.01.2014, dată situată în termenul de 24 de luni prevăzut de art. 7 alin 1 din HG nr. 301/2012, încălcându-se principiul legalității incriminării faptei reținute în sarcina CN Poșta Română S.A., principiu exprimat prin adagiul nullum crimen sine lege.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16 iulie 2014, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, a solicitat respingerea apelului declarat de petentă, pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a analizat procesul verbal de constatare a contravenției, prin prisma probatoriului existent la dosar, ocazie cu care s-a constatat că apelanta a comis contravenția, drept pentru care a menținut în totalitate procesul verbal contestat.
- apelanta a fost sancționată contravențional în conformitate cu prevederile Legii nr.333/2003 și nu în conformitate cu prevederile HG nr.301/2012 iar fapta contravențională nu trebuie individualizată în funcție de plafonul valoric maxim manipulat zilnic.
- se arată că apelanta a fost sancționată contravențional pentru că nu a avut plan de pază și nu pentru că nu a efectuat transport valori cu pază înarmată.
- o eventuală nulitate a fost deja acoperită de apelantă prin formularea obiecțiunilor în fața instanței.
Tribunalul, analizând apelul în baza motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond și a dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Deși apelanta a susținut că nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției întrucât răspunderea contravențională ar reveni conducătorului unității, se reține că potrivit art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 introdus prin Legea nr. 40/2010 de modificare a Legii nr. 333/2003, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice. Pentru aceste motive, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Nu poate fi primita critica apelantei in sensul ca agentul constatator, la întocmirea procesului verbal ce face și obiectul prezentului apel, nu a respectat dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la arătarea în cuprinsul procesului verbal de constatare a tuturor împrejurărilor în care a avut loc fapta, în condițiile în care apelanta a fost sancționata pentru faptul ca a efectuat transport de bunuri și valori, fără a deține un plan de pază întocmit și avizat de poliție, ori descrierea făcuta de agentul constatator este în măsura să dea și a dat posibilitatea instanțelor de a avea în vedere toate împrejurările în care a avut loc fapta. În mod corect instanța de fond a reținut că petenta nu a fost sancționată pentru că ar fi efectuat transport de valori fără personal înarmat cu arme de foc, ci pentru că transportul s-a efectuat fără deținerea unui plan de pază avizat în condițiile legii.
Excepția prematurității aplicării amenzii raportat la prelungirea termenului de 24 de luni, acordat prin HG nr. 301/2012, nu este o excepție veritabilă, ci este o apărare pe fondul cauzei, aceasta neputând fi primita.
Judicios a reținut instanța de fond că din economia HG 301/2012, rezultă că fapta reținută în sarcina petentei o constituie nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 60 litera c) (în actualul text după republicare art. 58 lit. c) din Legea nr. 333/2003 – efectuarea unui transport de valori fără a avea plan de pază, întocmit și avizat de către poliție. Sancțiunea contravențională s-a aplicat în baza textului de lege menționat, iar nu ca urmare a nerespectării dispozițiilor HG 301/2012, astfel încât nu se poate da eficiență dispozițiilor invocate de către petentă în acest caz.
Potrivit art. 7 alin 1. din HG 301/2012 ( forma in vigoare la data încheierii procesului verbal atacat-10.01.2014) în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Din interpretarea art. 7 alin 1. din HG 301/2012, rezultă că unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 au un termen de 24 de luni de a respecta cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin h HG 301/2012, nefăcând nicio trimitere la Legea nr. 333/2003.
Pe de altă parte în condițiile în care legea incidentă în ceea ce privește sancționarea apelantei a fost reținută de agentul constatator, ca fiind Legea nr. 333/2003, iar aceasta are o categorie de sancțiuni contravenționale aparte de cele din HG 301/2012, nu se poate reține aplicabilitatea HG 301/2012, în prezenta cauză.
Cât privește înlocuirea sancțiuni amenzii cu cea a avertismentului, se apreciază ca această cerere a apelantei nu poate fi primită.
Cum sub aspectul răspunderii contravenționale sancțiunea avertismentului, reprezintă una din sancțiunile principale contravenționale, care poate fi aplicată și de către instanța de judecată, și chiar în cazul în care aceasta sancțiune nu este prevăzută în legea specială contravențională, tribunalul apreciază că pentru aplicarea avertismentului trebuiesc produse un minim de probe din care sa reiasă împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, circumstanțele în care a fost săvârșita contravenția, precum și pericolul social concret al faptei, care să impună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, ori apelanta nu a produs nici un fel de dovezi in acest sens.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, se va respinge apelul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul- petent C. Națională Posta Română SA cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței nr. 452/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, ..64.
Păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. E. E. I.
Grefier
R. M.
Judecătoria P.
Judecător fond P. O. A.
Red. EF
Tehn.RM
4 ex/17 X 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 276/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 154/2014.... → |
|---|
