Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 3072/232/2012*
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 175
Ședința publică din 19 februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - A.-M. G.
JUDECĂTORI - E. I.
- F. E.
GREFIER - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1396/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Gaesti, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar C. C., cu domiciliul in C., . 2, ., județ D..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin rezoluția din data de 21.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Găești a dispus înaintarea cauzei Judecătoriei C., în vederea soluționării plângerii, apreciindu-se incidente prevederile art. XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/01.02.2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 139/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 101 din O.G nr. 15/2002, modificată, referitoare la aplicarea tarifelor de utilizare și de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Prin sentința civilă nr. 4658/21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe în soluționarea cauzei privind pe petentul C. C., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA CESTRIN și s-a declinat competența teritorială exclusivă în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița, căreia se va înainta dosarul cauzei spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 1396/20 iunie 2013, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. C., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA - CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal contestat . nr._/15.05.2012, precum și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 10.04.2012, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița. În urma verificărilor în baza de date a intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal . nr._ din data de 15.05.2012, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, a fost obligat petentul la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea procesului verbal contestat cu planșa foto depusă la dosarul cauzei.
Petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă tipărită și nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic.
Procesul verbal încheiat de intimată poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii 455/2001 și H.G. 1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea 455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor lor înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nicio dispoziție din O.G. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Față de aceste aspecte, instanța nu a considerat necesar a mai analiza temeinicia procesul verbal contestat.
Cu privire la tarifele de despăgubire, instanța a reținut că prin Legea 144/23.07.2012 a fostmodificată O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. 15/2002, alineatele 3, 3 indice 1 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis plângerea formulată de petent și a anulat procesul verbal contestat, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal și de la plata tarifului de despăgubire.
La data de 22 august 2013, intimata CNADNR SA CESTRIN a declarat recurs, în termen legal, împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat că instanța de fond a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 și neexistând semnătura olografă a agentului constatator pe forma tipărită a procesului verbal contestat a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal.
De asemenea, instanța de fond nu a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002 și Legea nr. 455/2001, considerând că sentința este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii – art. 304 ind. 2 alin.9 Cod procedură civilă.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune,monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Procesul verbal contestat este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice.
Întrucât art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului „ ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus”, instanța a reținut că procesul verbal contestat este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care, emanând de la intimată și recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Procesele verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate și semnate în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normativ – prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscută de către cel căruia i se opune.
În continuare, recurenta intimată a mai precizat ca instanța de control judiciar va reține natura de act administrativ de drept public a procesului verbal de constatare a contravenției, așadar înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 și art. 1173 Cod civil, incidenta în privința proceselor verbal de constatare a contravențiilor a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Procesul verbal contestat reprezintă un înscris în formă electronică, căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poartă semnătura valabilă a agentului constatator, nefiind astfel incidenta sanctiunea nulității absolute în condițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Un alt argument invocat de recurentă este acela că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 – împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
De asemenea, instanța de fond a omis să verifice dacă plângerea contravențională a fost depusă în termen.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, și pe fond admiterea în parte a plângerii contravenționale, în sensul menținerii sancțiunii amenzii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001, Legea nr. 455/2001 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă, la data de 11.12.2013, petiționarul C. C., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond.
Tribunalul, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul de drept public, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens.
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act public câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1396/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Gaesti, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar C. C., cu domiciliul în C., . 2, ., județ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-M. G. E. I. F. E.
Grefier,
V. M.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- IE/SEM
2 ex./19.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 472/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 158/2014. Tribunalul... → |
|---|
