Anulare act administrativ. Sentința nr. 830/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 830/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 6837/120/2013
Dosar nr._ taxa poluare
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 830
Ședința publică din data de 19 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. E. M.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta I. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat A. P., în T., ., nr. 33, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 3341 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală .
Cererea timbrată cu suma de 300 lei, conform chitanței nr._/13.12.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. P. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de Ministerul Finanțelor Publice -DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița; cerere formulată de reclamant la care s-au anexat adresa nr._/6.12.2013 emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc Moreni și cerere formulată de reclamantă înregistrată sub nr._/6.12.2013, după care:
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții, după care, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi. Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, în temeiul art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat A. P., pentru reclamantă, pune concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, taxa de timbru și onorariul de apărător conform chitanței depusă la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art.394 N.C.P.C., închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta I. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat A. P., în T., ., nr. 33, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6, a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 3341 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a achitat suma de 3341 lei conform calculului Trezoreriei Târgoviște, ca o condiție la înmatricularea autoturismului achiziționat de ea.
Reclamanta a considerat că taxa ce i-a fost percepută este nelegală și intră în contradicție cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv cu art.110 din Tratatul CE, iar potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne, astfel că instanța trebuie să dea prioritate dispozițiilor comunitare, fiind evident că taxa percepută are un caracter discriminatoriu..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28,90,92 din CEDO, art. 148 alin.2 din Constituția României și pe art.117 lit.d Cod procedură fiscală, OG nr. 13/2011.
S-au atașat cererii, în copie, chitanța d eplată a taxei,decizia de calcul al taxei pe poluare, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, documentele care atestă proveniența și înmatricularea autovehiculului într-un stat membru al Uniunii Europene, cartea de identitate a autovehiculului
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Ploiești –AJFP Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii întrucât taxa pe poluare a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 prin O.U.G, nr. 50/2008 și în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003.
Se mai susține că art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, însă din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pârâta o apreciază ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9, iar reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, pârâta învederează ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat.
Pârâta solicită și respingerea capătului de cerere privind calculul dobânzii legale, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, astfel că solicitarea de acordare a dobânzii pe calea prezentei acțiuni este inadmisibilă .
Analizând lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și având în vedere textele de lege incidente în materie, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat cu chitanța . nr7913837/9.09.2008 suma de 3341 lei cu titlu de taxă pe poluare, pentru autovehiculul marca Volkswagen Golf, an fabricație 2002, cu prima înmatriculare la data de 20 august 2003, procurat dintr-un stat membru UE, procedură în urma căreia s-a finalizat operațiunea de înmatriculare în România a acestui autoturism.
Taxa pe poluare i-a fost percepută reclamantei invocându-se dispozițiile OUG nr. 50/2008 fiind emisă decizia privind stabilirea taxei pe poluare .
Apreciind că taxa pe poluare i-a fost încasată cu încălcarea legislației comunitare, reclamanta a solicitat organului fiscal emitent restituirea sumei plătite și a primit răspuns de la organul fiscal în sensul că suma respectivă a fost încasată în baza OUG nr. 50/2008 și nu poate fi restituită.
În aceste condiții, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, acțiunea promovată formând obiectul prezentei cauze .
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 și prevede la art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Prin Decizia nr.802/19.05.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, însă taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, iar în România, stat membru al Uniunii Europene urmare aderării, reglementările comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Obligarea la plata taxei de poluare reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare (art. 110 TFUE) și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar se apreciază că în mod nejustificat reclamantul a fost obligat la plata taxei pe poluare.
Potrivit practicii C.J.C.E., un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 TFUE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor TFUE, această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
În acest context, instanța evidențiază cauza C‑402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) - cauza T., la data de 7.04.2011, cauză în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în același sens și la data de 7.07.2011 în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Gorj (România)- cauza N..
În această cauză, s-a subliniat că, aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009, atât timp cât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis totodată că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79, Hans J. I/S c. Ministère danois des impôts .> Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat prin recenta decizie nr. 24/2011 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă principiul echivalenței și al efectivității.
Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură civilă fiscală, atât timp cât încasarea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, s-a realizat „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”, situație în care dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumei se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În raport de considerentele expuse, ce sintetizează jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul constată că suma plătită de reclamantă, cu titlu de taxă pe poluare, este contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea ei, motiv pentru care acțiunea urmează a fi admisă .
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei pe poluare și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta I. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat A. P., în T., ., nr. 33, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantei suma de 3341 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare, plus dobânda legală fiscală aferentă începând cu data plății și până la restituirea efectivă a taxei .
Obligă pârâții să plătească reclamantei și suma de 1800 lei, cu titlul cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2014.
Președinte, Grefier,
C. E. M. Antuaneta B.
Red. C.E.M.
Tehnored AB
7ex/ 11.06.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 743/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 20-10-2014, Tribunalul... → |
|---|
