Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 743/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 743/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 4356/120/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 743
Ședința publică din: 29.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. S., cu domiciliul în Târgoviște, ., județ Dâmbovița și domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat V. I. M., din Aninoasa, sat Viforâta, .. 127A, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, M. FINANTELOR PUBLICE cu sediul în sector 5, București, . și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, București, având ca obiect refuz soluționare cerere-restituire timbru pentru mediu.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 51 lei achitată cu chitanțele ., nr._/5.07.2013 în cuantum de 11 lei, . nr._/28.06.2013 în cuantum de 39 lei și ., nr._/14.08.2013, în cuantum de 1 leu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței stadiul procedurii, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că reclamant nu făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu 10 % din valoarea pretinsă, astfel cum i s-a pus în vedere, după care, în temeiul art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul M. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR, PUBLICE, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TARGOVISTE, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, restituirea sumei de 5495 lei, reprezentând timbru de mediu, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a achiziționat un autoturism marca BMW, înmatriculat inițial în Germania, fiind obligat la înmatricularea în România la plata timbrului de mediu, în cuantum de 5495 lei.
Se susține că, potrivit articolului 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui vehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în momentul înmatriculării.
În aplicarea acestui articol, prin normele metodologice (aplicarea art. 5, în realitate a art. 4) se prevede la art. 4„în cazul în care se solicită prima transcriere a dreptului de proprietate în România pentru un autovehicul înmatriculat după 1 ianuarie 2007 și până la . legii, iar proprietarului plătitor al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule/taxei pe poluare pentru autovehicule nu i s-a restituit cuantumul acesteia sau valoarea reziduală prevăzută la art. 7 alin. (1) din lege, organul fiscal competent eliberează un document care evidențiază această situație”.
Astfel, efectul direct al art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 este acela de încălcare a separației puterilor în stat.
Totodată, același articol aduce atingere dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, efectele legii producându-se retroactiv și astfel, instituirea unei taxe pentru autoturisme care au fost deja înmatriculate în România este atât inechitabilă, cât și contrară principiilor europene de drept. Pe de altă parte, este adevărat că legislația europeană permite statelor impunerea unor taxe la prima înmatriculare pe teritoriul statului, dar nu la a zecea înmatriculare.
Legea nr. 9/2012 aduce atingere dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Constituție, în condițiile în care taxa impusă depășește cu mult, în mod frecvent, valoarea autoturismului, astfel că se ajunge la imposibilitatea înstrăinării acestuia, cum ar fi cazul unui autoturism Dacia 1310, a cărui valoare de piață este de 1500 lei, iar taxa de poluare de aproximativ 1600 lei.
Reclamantul arată că, dreptul de proprietate astfel cum este protejat de constituție, implică mai multe atribute, dintre care, cel mai important este dreptul de dispoziție, or, în forma actuală a legii, dreptul de dispoziție este anulat pentru o mare parte a autoturismelor vizate de lege.
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-402/2009 I. T., având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, se reține că, obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Reclamantul apreciază că principiul poluatorul plătește este încălcat și în noua formă a legii, întrucât, cu cât mașina este mai veche și nu are dispozitive pentru împiedicarea sau reducerea emisiilor de noxe, cu atât valoarea de poluare este mai mică.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 217 din Codul de procedură fiscală și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/12.06.2013 emisa de DGFP Dâmbovița; decizia de calcul; chitanța ., nr._/16.04.2013; carte de identitate a vehiculului; documente de proveniență ale autoturismului.
La data de 2.09.2013 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Pârâta a arătat că taxa de poluare a fost legal încasată, conform normelor legale în vigoare, fără a considera că OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Referitor la prevederile Tratatului de instituire a CE, pârâta precizează că, incidența în cauză a prevederilor art. 90, este inexistentă, întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9.
Totodată, în speța dedusă judecății, reclamantul nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei revine ca fiind legal datorată.
Pârâtul a solicitat, totodată, respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. Statul Român (7 aprilie 2011) și N. vs. Statul Român ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 5495 lei, cu chitanța nr._/16.04.2013, pentru înmatricularea în România a autoturismului marca BMW, nr. identificare WBAAL31040AY25557, înmatriculat pentru prima dată în comunitatea europeană, la data de 16.05.2000, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare, tradus în limba română, aflat la fila 17 din dosar.
La data plății timbrului de mediu de către reclamant – 16.04.2013, erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 9/2013, astfel că prezentul litigiu privește pretinsa conformitate sau neconformitate a dispozițiilor a O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normele legale comunitare în materie (art. 110 din Tratatul Uniunii Europene) și implicit de legala ori nelegala percepere a timbrului de mediu pentru autovehicule, instituită prin OUG nr. 9/2013.
În hotărârile C.J.U.E. (T. vs. Statul Român și N. vs. Statul Român), Curtea a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a concluzionat că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.
Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și la atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.
Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.
Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.
În consecință, apreciind că încasarea sumei reprezentând timbrul de mediu de la reclamant s-a realizat conform dispoziției legale în vigoare la data cererii de înscrieri a autovehiculului în circulație, iar reclamantul nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul apreciază că taxa a fost încasată cu respectarea dispozițiilor legale motiv pentru care va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. S., cu domiciliul în Târgoviște, ., județ Dâmbovița și domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat V. I. M., din Aninoasa, sat Viforâta, .. 127A, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița, M. FINANTELOR PUBLICE cu sediul în sector 5, București, . și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. D. D.
Red. ALB/tehnored. DD
7 ex. / 27.05.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1043/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 830/2014. Tribunalul... → |
|---|
