Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 274/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 6633/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 274
Ședința publică din 19.03.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - E. I.
JUDECĂTORI - F. E.
- A. – M. G.
GREFIER - MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent O. D., domiciliat în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2040/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul petent avocat R. A., lipsă fiind intimatul IPJ Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, precum și faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură întâmpinare de către intimatul IPJ Dâmbovița.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Se comunică un exemplar din întâmpinare apărătorului recurentului petent, care nu solicită termen pentru studiul acesteia, precizând că nu mai are cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R. A., având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs, solicitând a se constata prescrisă executarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție, întrucât la fila 25 din dosarul de fond se află dovada necomunicării procesului verbal de contravenție, plicul s-a întors retur de la poștă cu mențiunea destinatar lipsă, nerealizându-se afișarea acestuia la ușa petentului, iar intimatul nu a făcut dovada comunicării în termen a procesului verbal.
Pe fondul cauzei, arată că nu s-a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5138/08.11.2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, iar în temeiul art. 158 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul O. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18 mai 2012 întocmit de IPJ Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 2040/24.10.2013, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul O. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a menținut procesul verbal . nr._/18 mai 2012.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat astfel: cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și avertisment deoarece la data de 18.05.2012, orele 16,36, pe DN 7 Gura Foii (km 77+750 m) a condus auto marca Hyundai cu nr._ în direcția București – Pitești, cu viteza de 96 km/h, înregistrat de cinemometrul radar Autovision . 223, montat pe autospeciala Dacia L., cu nr._ ; totodată nu a purtat centura de siguranță, fapte prevăzute și sancționate de art. 48 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, rap. la art. 102 alin. 2, respectiv art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată
De asemenea, în baza art. 108 din OUG 195/2002, i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în 6 + 2 (=8) puncte de penalizare.
Cu privire la susținerea petentului că nu i s-a comunicat niciodată procesul verbal contestat, intervenind astfel prescrierea executării sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului – așa cum reiese din înscrisul de la fila 25; faptul că petentul, deși avizat, nu s-a prezentat să ridice corespondența nu i se poate imputa intimatului, fiind posibil ca petentul să procedeze astfel tocmai pentru că știa că urmează să i se comunice procesul verbal, în încercarea de a evita primirea acestuia. De altfel, nu se poate susține o încălcare a dreptului la apărare a petentului, deoarece el are cunoștință de cele reținute în procesul verbal contestat, ceea ce reiese din modul de formulare a plângerii contravenționale.
Pentru acest motiv, instanța nu a putut reține apărarea petentului și nici nu a constatat prescrierea executării sancțiunii contravenționale, ci a trecut la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
În ceea ce privește contravenția constând în depășirea vitezei legale:
În drept, a fost invocat art. 48 din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, iar potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Conform art. 102 alin. 1 și 2 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice (...) amenda contravențională prevăzută la alin. 1 se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. d.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002, se aplică 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă”.
În baza art. 109 alin. 2 din O.U.G 195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. În același sens sunt și dispozițiile art. 181 alin. 1 din H.G. 1391/2006, care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, s-a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului – aceea de a depăși viteza legală – a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat, rezultă că cinemometrul indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
Eroarea maximă tolerată nu este aplicabilă în speță, și dacă s-ar da eficiență acesteia, ea nu ar produce nicio consecință, fapta fiind aceeași, prevăzută și sancționată de aceleași articole indicate de agentul constatator în procesul verbal contestat.
De asemenea, sunt pe deplin respectate și prevederile pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, întrucât înregistrările efectuate cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste aspecte se pot observa în planșa foto, dar și din înregistrarea video a contravenției.
În plus, intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar al agentului constatator.
Față de toate acestea, instanța a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat, aceea constând în depășirea vitezei legale, întrucât agentul constatator a prezentat probe fără echivoc în sprijinul celor consemnate în procesul verbal, astfel încât prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul a fost răsturnată, instanța respingând deci ca nefondate toate apărările petentului formulate în sens contrar. De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune ca agentul constatator sau intimatul să facă vreo dovadă în plus, probele existente la dosarul cauzei fiind suficiente.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea pecuniară constând în 9 puncte amendă în valoare de 630 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare constând în 6 puncte de penalizare, s-a constatat că aceasta este impusă de prevederile art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002, fiind deci obligatorie.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, aceea constând în nepurtarea centurii de siguranță, instanța a constatat că petentul nu contestă această contravenție, neamintind în plângerea sa niciun aspect legat de purtarea sau nepurtarea centurii de siguranță, ceea ce înseamnă – în opinia instanței – că este de acord cu cele menționate în procesul verbal contestat, recunoscând deci indirect fapta reținută în sarcina sa.
De altfel, fapta este în mod just descrisă și încadrată în drept, fiind indicat corect textul de lege care o prevede și cel care o sancționează, fiind legală și temeinică atât sancțiunea principală, cât și cea complementară (2 puncte de penalizare), considerente față de care instanța a respins plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul-petiționar O. D., înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 31.01.2014, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, recurentul consideră că instanța de fond nu a analizat corect cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată atât de petent, cât și de martorul audiat, interpretându-se eronat prevederile legale invocate în cauză.
De asemenea, în motivarea sa – instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 alin 1 din OG nr. 2/2001, apreciindu-se că s-a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale în materie, în ceea ce privește: (1) dovada comunicării procesului verbal către petent si (2) temeinicia procesului verbal contestat.
În continuare, recurentul apreciază că în speța nu s-a făcut dovada comunicării în termen a procesului verbal, instanța de fond trebuind să constate prescrierea executării sanctiunii contravenționale.
Totodată, din probatoriile administrate în cauza, se apreciază ca fapta care se imputa petentului a fost săvârșita în afara localității Gura Foii si, pe cale de consecința nu este justificata sancționarea contravenționala, considerente care duc la anularea procesului verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041 si art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001
Prin întâmpinarea formulată, la data de 18 martie 2014, intimata IPJ Dâmbovița, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, deoarece activitatea de comunicare a procesului verbal contestat către contravenient s-a desfășurat cu mult anterior pronunțării Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de casație și Justiție – recurs în interesul legii.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001 și art. 1 al.2 din OG nr. 32/1995 și art. 15 al.1 lit. I din Legea nr. 147/1997.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
În temeiul art. 3041 C., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu este atacabilă cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, art. 306 al.2 C. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, aceasta având obligația de a le pune în discuția părților.
Potrivit art. 33 al.2 OG 2/2201, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională poate fi atacată cu recurs.
Se reține că instanța de fond a înlăturat susținerea recurentului petent în sensul că nu i s-a comunicat niciodată procesul verbal contestat, intervenind astfel prescrierea executării sancțiunii contravenționale, reținând în schimb că „procesul verbal contestat a fost comunicat petentului – așa cum reiese din înscrisul de la fila 25; faptul că petentul, deși avizat, nu s-a prezentat să ridice corespondența nu i se poate imputa intimatului, fiind posibil ca petentul să procedeze astfel tocmai pentru că știa că urmează să i se comunice procesul verbal, în încercarea de a evita primirea acestuia. De altfel, nu se poate susține o încălcare a dreptului la apărare a petentului, deoarece el are cunoștință de cele reținute în procesul verbal contestat, ceea ce reiese din modul de formulare a plângerii contravenționale”.
Tribunalul apreciază că această apreciere a instanței de fond este eronată, în condițiile în care, pe de o parte, fila 25 din dsoarul de fond reiese faptul că a fost trimis prin poștă, cu confirmare de primire, recurentului petent de către intimatul IPJ procesul verbal de contravenție, însă acesta nu a fost predat destinatarului, pentru motivul lipsei acestuia de la domiciliu.
Or, art. 27 din OG 2/2201 prevede: „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domciiliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor”.
Pe de altă parte, se reține că ICCJ a statuat, pronunțând Decizia nr. X/2013, dată în interesul legii, faptul că, „din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea prin care se aduce la cunoștința contravenientului conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (pentru ipoteza de la art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare) se consideră a fi comunicarea actului prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare, la domiciliul/sediul acestuia, această din urmă modalitate de comunicare funcționând doar subsidiar, atunci când procedura de comunicare prin poștă nu a fost eficientă”.
Or, întrucât în speță nu s-a făcut dovada că urmare a neîndeplinirii eficiente a comunicării actului prin poștă, cu confirmare de primire, s-a realizat comunicarea în celelalte moduri prevăzute subsidiar de lege, va fi admisă susținerea recurentului în sensul incidenței prescrierii executării sancțiunii contravenționale, reglementate de art. 14 al.1 din OG 2/2001, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării legale a procesului verbal de contravenție către aceasta, iar instanțele ce au de soluționat plângerile contravenționale sunt îndreptățite să constate acest aspect.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 al.2 și 3 C., va fi admis recursul promovat de recurentul petiționar O. D., urmând a fi modificată sentința atacată, în sensul admiterii plângerii contravenționale a petentului O. D. și constată prescrisă executarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/18 mai 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul petent O. D., domiciliat în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2040/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița și în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul admiterii plângerii contravenționale a petentului O. D. și constată prescrisă executarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/18 mai 2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
E. I. F. E. G. A. M.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. GAM
Ex. 3 ex./18.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 563/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 531/2014.... → |
|---|
