Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 639/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 9326/315/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.639
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător – A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat I. T. de Muncă Dâmbovița - ITM Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..8, parter + etaj I, județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 1508/15.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în comuna Văcărești, ., nr.de înregistrare la ORCT Dâmbovița – J_, CUI – RO_, reprezentată legal de administrator P. C., având ca obiect plângere contravențională.
Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr. 80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. M. pentru intimata petentă . ,în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind apelantul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimata petentă S.C. C. S. SRL, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul părții prezente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă este competent să soluționeze prezenta cerere.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Avocat S. M. pentru intimata petentă . învederează că nu are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat .
Se prezintă consilierul juridic B. M. N. pentru apelantul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița care precizează că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, tribunalul în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .
Consilierul juridic B. M. N. pentru apelantul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reanalizării gravității faptei contravenționale în ceea ce privește primirea la muncă de către intimata petente a unei persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă .
Criticile pe care le-a a dus sentinței apelate sunt consemnate în motivele de apel și privesc îngăduința cu care instanța de fond a analizat această faptă contravențională.
Din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a avut în vedere patru considerente pentru care a dispus înlocuirea amenzii contravenționale.
În primul rând s-a reținut că societatea nu a mai fost sancționată, dar potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 faptul că contravenientul este primar sau a mai fost sancționat contravențional, nu constituie un motiv pentru a se înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Cel de-al doilea argument privește faptul că ulterior controlului s-a încheiat contract individual de muncă, dar nici acest fapt nu poate conduce la înlocuirea sancțiunii, întrucât faptul că s-a încheiat contract individual de muncă ulterior controlului, reprezintă o conduită normală a unui angajator și care nu poate fi convertită într-una excepțională doar pentru a se dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât dacă nu se încheia contractul de muncă societatea era pasibilă din nou de săvârșirea unei contravenții și respectiv să fie sancționată.
Cu privire la cel de-al treilea argument, reprezentantul legal al apelantului intimat învederează că instanța a apreciat că se impune înlocuirea amenzii pentru că societatea a mai fost sancționată pentru alte două fapte contravenționale cu ocazia aceluiași control, iar pentru celelalte două s-a aplicat avertisment și a considerat instanța că, pentru egalitate de tratament, toate faptele să fie sancționate cu avertisment. Această motivare nu are nici un fel de fundament legal, deoarece fiecare faptă contravențională a fost analizată din prisma gravitării faptei așa cum a fost săvârșită.
Ultimul argument al instanței de fond a fost acela că în contextul unei sancțiuni în cuantum atât de ridicat, societatea ar fi expusă scoaterii de pe piața muncii dar, în opinia reprezentantului legal al apelantului intimat, acest argument nu putea conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul în primul rând pentru că un cuantum ridicat al sancțiunii a fost impus de legiuitor tocmai pentru a releva gravitatea faptei contravenționale și apoi, nu s-au făcut dovezi că o astfel de sancțiune ar scoate de pe piața muncii societatea intimată.
Consilierul juridic B. M. N. pentru apelantul intimat I. T. de Muncă Dâmbovița apreciază că instanța de fond a dat dovadă de îngăduință fără să își motiveze în mod concret care ar fi circumstanțele care în mod real ar fi putut conduce la înlocuirea amenzii cu avertismentul, circumstanțe care potrivit art.24 din OG 2/2001 trebuie să fie excepționale.
Avocat S. M. pentru intimata petentă . susține că apelul este nefondat, iar sentința apelată este temeinică și legală, motivele fiind consemnate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Apărătorul intimatei petente susține că, acel contract individual de muncă a fost încheiat ulterior controlului, care s-a desfășurat în perioada 5.09.2013 și 10.09.2013, ori contractul individual de muncă s-a încheiat chiar la data de la 5.09.2013.
În opinia sa, nu poate fi primită nici afirmația că din cauza, sau datorită acestui controlul a fost încheiat contractul individual de muncă, pentru că așa cum rezultă din declarația acestei persoane – D. R., el se afla în probă de lucru, care nu se confundă cu perioada de probă.
Proba de lucru care este prevăzută de art.29 alin.1 din Codul muncii și presupune verificarea de către angajator a aptitudinilor de lucru ale persoanei care urmează a fi angajată, ori tocmai acest lucru s-a întâmplat la acea dată, persoana dădea o probă de lucru și la aceeași dată i s-a și încheiat contractul de muncă.
În mod corect instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 21 alin.3 din OG 2/2001 și a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În opinia sa, nu se pot face aprecieri de ordin general cu privire la sancțiune sau securitatea în muncă fără a se face o apreciere asupra situației concrete deduse judecății, pe care instanța de fond a apreciat-o în mod temeinic, cu atât mai mult cu cât nu s-a adus nici un prejudiciu bugetului de stat, acest contract individual a fost încheiat exact la data la care s-a prezentat la proba de lucru viitorul angajat, care a început activitatea efectiv la data de 7.09.2013.
În opinia sa, instanța de fond a analizat corect situația dedusă judecății, nu a dat dovadă de clemență motive pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat și să se ia act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1508/15.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petiționara ., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Dâmbovița și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Totodată a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, i-au fost aplicate petentei sancțiunea contravențională de 10.000 lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 republicată, respectiv primirea la muncă fără contract individual de muncă în formă scrisă a numitului D. F. R., și două avertismente pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.260 alin.1 lit.m și lit.j din Legea nr.53/2003 republicată, respectiv pentru neținerea evidenței timpului de lucru pe fiecare salariat și neacordarea repaosului săptămânal de 2 zile pentru salariați.
Instanța a reținut că petenta nu contestă existența în sine a faptelor menționate de către agentul intimatei, numai că apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea disp.art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, pentru că data întocmirii acestuia, respectiv 10.06.2013, nu ar fi una reală, întrucât controlul s-a desfășurat începând cu 5.09.2013, iar abaterile comise au fost sancționate în mod diferit.
Examinând procesul-verbal, sub aspectul neregularității întocmirii acestuia, cât privește data întocmirii, înscrisă ca fiind 10.06.2013, instanța a apreciat că aceasta este o eroare materială care nu afectează legalitatea procesului-verbal pentru că din anexa la acest proces-verbal rezultă că faptele au fost constatate și procesul-verbal a fost întocmit la data de 10.09.2013, în acest sens fiind evidentă anexa 1, aflată la fila 9 din dosar.
Cât privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit în baza unor constatări directe ale agentului intimatei, are valoarea probatorie a unui act preconstituit, întocmit de un reprezentant al autorității statului, în ceea ce privește existența faptelor înscrise în cuprinsul acestuia, valoare probatorie pe care petenta nu numai că nu a contestat-o, dar a și recunoscut-o, confirmând că a încheiat contractul individual de muncă pentru numitul D. F. R., la data de 5.09.2013, aspect atestat chiar de înscrisul depus în cauză, contractul individual de muncă nr.24/5.09.2013 (filele 19-20 din dosar).
Ca atare, și sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal este valid, numai că, în ceea ce privește cererea subsidiară a petentei, de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment, instanța a apreciat-o ca justificată.
Prevederile înscrise în art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, definesc criteriile de stabilire a proporționalității sancțiunii cu fapta săvârșită, și în cauza de față, în raport de acestea, instanța a observat că petentei i s-a aplicat amenda de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției de primire la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual, de muncă, potrivit art.16 alin.1 din Codul muncii, însă petenta a procedat la încheierea contractului de muncă chiar în data controlului, ceea ce înseamnă că finalitatea legii a fost atinsă și că, fiind o situație singulară, nu se justifica sancționarea pecuniară a societății angajatoare, avertismentul fiind suficient pentru corijarea conduitei viitoare a petentei, pe linia respectării legislației muncii.
De altfel, din întâmpinarea intimatei nu rezultă că această societate ar mai fi săvârșit contravenții la regimul relațiilor de muncă și având în vedere situația economico-financiară dificilă, amenda în cuantumul astfel stabilit ar avea consecințe împovărătoare pentru această societate angajatoare, putând fi expusă riscului de scoatere de pe piața muncii.
Astfel, având în vedere disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, dar și pentru respectarea principiului egalității de tratament, având în vedere că pentru celelalte două contravenții petentei i s-a aplicat avertisment, s-a apreciat ca și pentru cea de-a treia contravenție trebuie aplicată sancțiunea avertismentului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că nu se impune obligarea intimatei la plata acestor cheltuieli, întrucât aceasta nu are culpă procesuală.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița - ITM Dâmbovița, prin care a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în parte a sentinței civile, reanalizarea gravității faptei contravenționale de către instanța de apel și pe cale de consecință respingerea plângerii contravenționale
În motivele de apel, intimatul a apreciat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța întemeindu-și hotărârea pe prevederile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001 ce stabilește elementele ce trebuie avute în vedere la aprecierea gravității faptei, considerentele instanței fiind acelea că se impune aplicarea avertismentului având în vedere contextul unei situații economico financiare dificile
În acest sens, învederează că dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile în speță, întrucât potrivit textului de lege sancțiunea se aplică ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire. Ca atare la analizarea solicitării de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului trebuie avute în vedere împrejurări anterioare sau cel mult concomitente săvârșirii faptei.
In speță, împrejurările săvârșirii faptei sunt acelea în care intimata petentă încalcă și alte obligații legale impuse de Codul Muncii, respectiv nu ținea evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și nici nu acorda repausul săptămânal de două zile consecutive salariaților.
Apelanta arată că fapta săvârșită are un grad ridicat de pericol social, evidențiat atât prin majorarea treptată a sancțiunilor contravenționale, cât și prin sintetizarea acestuia în H.G. nr. 1024/2010 privind aprobarea strategiei naționale privind combaterea muncii nedeclarate prin care fapta contravențională, a fost descrisă ca fiind una de o gravitate deosebită, deoarece munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.
Neplata acestor obligații legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată și sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte - și cel mai important, la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecție socială prevăzute de lege.
Întrucât munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piața forței de muncă, fără protecție socială, efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv în poziția economico-socială precară în comparație cu salariații angajați cu forme legale. Consecințele muncii nedeclarate se reflectă negativ și în economie, prin distorsionarea mediului concurențial. Astfel angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puține obligații financiare și deci se află în concurență neloială cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse și depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale.
La data de 9.09.2014, intimata petentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât instanța de fond a analizat în mod judicios împrejurările în care s-a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, apreciind că sancțiunea amenzii este disproporționată față de gradul de pericol social și urmările faptei, un argument în plus fiind faptul că societatea nu a mai fost sancționată pentru astfel de abateri de la legislația muncii.
În opinia sa, motivele de apel nu pot fi primite, ele constituind argumente de ordin general care în mod evident trebuie raportate la fapte și împrejurări concrete, astfel că în mod just s-a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului unei astfel de sancțiuni, aceea de corijare a conduitei viitoare pe linia respectării legislației muncii.
Intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița - ITM Dâmbovița nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința apelată în baza criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate. În baza probelor administrate la instanța de fond, tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a-l admite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul apreciază că instanța de fond s-a orientat către înlocuirea amenzii cu avertismentul, fără să aibă în vedere împrejurările în care s-a produs fapta și consecințele pe care le are săvârșirea acestei fapte.
Astfel, se poate observa că petenta nu a săvârșit o singură faptă, ci a săvârșit trei fapte contravenționale. Ori, dacă pentru două dintre aceste fapte a primit clemență din partea organului constatator, nu se impunea ca instanța să-i acorde clemență pentru cea de-a treia faptă, respectiv pentru primirea la muncă a unei persoane, fără a-i încheia contractul individual de muncă.
Dispozițiile legale aplicabile acestei fapte contravenționale, o descriu ca fiind una de o gravitate deosebită, munca nedeclarată având efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.
Astfel, săvârșirea faptei trebuia analizată prin raportare la aceste consecințe și nu cum a apreciat instanța de fond, care a avut în vedere respectarea principiului egalității de tratament, în sensul că dacă pentru două contravenții i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, trebuia să-i aplice aceeași sancțiune și pentru cea de a treia.
Având în vedere că această înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu are fundament legal, deoarece fiecare faptă contravențională trebuia analizată, prin prisma gravității sale, așa cum a fost săvârșită, tribunalul urmează ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, să admită apelul, în sensul că va schimba sentința apelată și va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-intimat I. T. de Muncă Dâmbovița - ITM Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..8, parter + etaj I, județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 1508/15.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în comuna Văcărești, ., nr.de înregistrare la ORCT Dâmbovița – J_, CUI – RO_, reprezentată legal de administrator P. C., și în consecință:
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
A.- M. G. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. ALB
Tehnored AB/ ȘEM
Ex 5ex/ 4.02.2014
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Judecator fond – G. O.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1516/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 146/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
