Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 609/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 9810/300/2013
DOSAR NR._ pl.contrav.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 609
Ședința publică din data de 1 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. D.
JUDECĂTOR – N. E.
JUDECATOR - G. C.
GREFIER - R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 1009/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- petiționară ., cu sediul în București, . nr.26, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cum și intimata- petiționară ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că la data de 25.09.2014 intimata –petiționară a depus la dosar întâmpinare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 Cod pr.civilă, constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1009/26.06.2014 Judecătoria Găești a admis plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în București, sector 2, .. 26, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, a anulat procesul verbal contestat . nr._ din data de 2.05.2012 și a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:.
La data de 29.03.2012, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița. În urma verificărilor în baza de date a intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal contestat . nr._ din data de 2.05.2012 prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționată petenta cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, a fost obligată petenta la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea procesului verbal contestat cu planșa foto depusă la dosarul cauzei.
Petenta a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Instanța de fond a remarcat faptul că procesul verbal contestat a fost comunicat petentei în formă tipărită și nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic.
Procesul verbal încheiat de intimată poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii 455/2001 și H.G. 1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea 455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor lor înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nicio dispoziție din O.G. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petentă este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Față de aceste aspecte, instanța nu a considerat necesar a mai analiza temeinicia procesul verbal contestat.
Cu privire la tarifele de despăgubire, instanța a reținut reține că:
Prin Legea 144/23.07.2012 a fostmodificată O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. 15/2002, alineatele 3, 3 indice 1 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admise plângerea formulată de petentă și a anula procesul verbal contestat, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal și de la plata tarifului de despăgubire.
Impotriva sentinței de fond, în termen legal, a formulat recurs intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și menținerea sancțiunii amenzii aferente procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/02.05.2012.
In fapt, susține recurenta intimată că instanța de fond a apreciat ca sunt aplicabile dispozițiile art.17 din O.G, 21 2001 si, neexistand semnătura olografa a agentului constatator pe forma tipărita a procesului verbal contestat, a procedat la anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 03Q0612/02.05.2012, solicitând să se ia act că procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Arată că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizata (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.i.E.G.M.C.R.. contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
reținut ca procesul verbal contestat fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si HG 1259/2001, acesta având atașata semnătura electronica a agentului constatator, realizata in baza certificatului calificat de semnătura electronica aflat le dosar, semnătura ce este valabila in raport de dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001.
Este necesar ca circulația rutiera sa se desfășoare in condiții legale, respectiv cu rovinieta valabila asa cum a fost legiferata. Tariful de utilizare se aplica si in România, ca de altfel si in celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife, si care are la baza un principiu fundamental, menționat in majoritatea normativelor europene si romanești, respectiv principiul nediscriminarii intre utilizatori, astfel nu putem accepta egalitatea intre un utilizator care respecta legea si unul care nu respecta legea, lege menita (OG 15) sa asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumurilor naționale, ale cărui fonduri pentru intretinere si reabilitare si dezvoltare au fost si sunt insuficiente.
Este necesar ca circulația rutiera sa se desfășoare in condiții legale, respectiv cu rovinieta valabila asa cum a fost legiferata. Tariful de utilizare se aplica si in România, ca de altfel si in celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife, si care are la baza un principiu fundamental, menționat in majoritatea normativelor europene si romanești, respectiv principiul nediscriminarii intre utilizatori, astfel nu putem accepta egalitatea intre un utilizator care respecta legea si unul care nu respecta legea, lege menita (OG 15) sa asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumurilor naționale, ale cărui fonduri pentru intretinere si reabilitare si dezvoltare au fost si sunt insuficiente.
Precizam faptul ca CNADNR, in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale nu dorește decât achitarea la timp, asa cum prevede legea, a tarifului de utilizare, obiectivul nefiind sancționarea, ci conștientizarea utilizatorului pentru un comportament legal demn de societatea zilelor noastre, societate care se bazează pe respectarea obligațiilor legale.
In aceste condiții, petentul/a a utilizat drumurile naționale fara a deține rovinieta demonstrând indiferenta fata de disciplina rutiera si evitând achitarea tarifului impus de lege, fapta de natura a aduce prejudicii atat de natura patrimoniala cat si pagube materiale, asupra structurii drumurilor.
Astfel, fata de urmările produse si care s-ar putea produce, trebuie văzut ca acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii si valorilor sociale ocrotite.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită să admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, in sensul menținerii amenzii contravenționale .
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001. în temeiul art. 242 pct. 2 C. Pr. Civ., solicităm judecarea și în lipsă a prezentei cauze
La data de 25.09.2014 petiționara . a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea sentinței recurate ca fiind legala si temeinica.
In întâmpinare petiționara arată că instanța de fond a apreciat ca la data la care a fost constatata contravenția, subscrisa nu mai deținea in proprietate autoturismul cu numărul de înmatriculare_, acesta fiind deja înstrăinat către o terța persoana in baza facturii_/16.10.2009 iar contravenția a fost constatat ulterior prin PV Contravenție R13_/02.05.2012, iar criticile recurentei nu pot fi reținute din următoarele motive:
Transferul proprietății a avut loc la data de 16.10.2009 cand prin consimțământul pârtilor proprietatea dar si posesia au trecut in patrimoniul cumpărătorului. Mai mult, opozabilitatea fata de terți a vânzării a fost realizata prin emiterea de către DVBL Sector 2 a certificatului de atestare fiscala in vederea vânzării, fiind indeplinita si forma de publicitate necesara.
Cum proprietatea asupra autovehiculului a fost transmisa cumpărătorului la data de 16._, subscrisa nu mai avea nicio obligație, obligația de înregistrare a autoturismului revenind exclusive cumpărătorului conform art.8 din Ordinul 150/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării radierii si eliberarea autorizației de circulație provizorie sa pentru probe a veculelor si art.ll alin.4 din OUG nr. 195/2002 care instituie un termen de 30 de zile in sarcina acestuia.
Textul de lege face o distincție clara intre dobândirea calității de proprietar si
transcrierea acestei calități, transcrierea fiind o obligație exclusive a comparatorului.
Neindeplinirea acestei obligații înăuntrul sau peste termenul de 30 de zile nu este
de natura sa sancționeze vânzătorul deoarece acestuia ii lipsește culpa - element esential al răspunderii contravenționale. Atâta timp cat, potrivit legii, vânzătorul nu are obligația de a transcrie proprietatea pe numele cumpărătorului, nu poate fi sancționat pentru fapta acestuia din urmă.
Prezumția de proprietate născută în baza certificatului de înmatriculare nu este una absolută,aceasta fiind răsturnată prin probele pe care le-a adminsitrat în prezenta cauză.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
In drept, întâmpinarea s-a îtemeiat pe dispozițiile art.l 15 si următoarele Cod Procedura Civila, art.8 din Ordinul 150/2006 si art.l 1 din OUG 195/2002.
Petiționara a solicitat judecarea cauzei in condițiile art.242 alin.2 Cod procedura civilă.
Analizând recursul,, în baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază ca fiind nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Conform art. 269 din Codul de procedură civilă, un înscris autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens.
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatarea contravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Sunt astfel definite noțiunile de:
- date în formă electronică - „reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice”;
- înscrisul în formă electronică - „o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”;
- semnătură electronică - „date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare, procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de apelantă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, împotriva sentinței civile nr. 1009/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- petiționară ., cu sediul în București, . nr.26, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1.10 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. D. N. E. G. C.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.Gh.C.
Tehnored. V.M.
2 ex./13.10.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 146/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 151/2014. Tribunalul... → |
|---|
