Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 442/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 3021/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 442
Ședința publică din 21.05.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTORI – C. M.
- A. L. B.
GREFIER R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN, cu sediul în București, .. 401, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 13/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă . IFN SA- București, cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură C. M., cu sediul în . B., nr. 3, sector5, și în . Tunari, nr. 2, Clădirea P., parter, ., județul Ilfov.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG 2/2001, art. 15(1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față ;
Prin rezoluția din data de 22.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Găești a dispus în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., județul Ilfov.
Prin sentința civilă nr.6563 din data de 12.11.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești la data de 29.11.2013 sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 13/08 ianuarie 2014, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul P. L. ROMANIA IFN SA, în contradictoriu cu intimatul CNADNR –CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.04.2012.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.11.2011, ora 08:30, autovehiculul categoria A, cu nr.de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., jud. Dâmbovița, iar în urma verificărilor în baza de date a intimatei, nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat, motiv pentru care a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.04.2012, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev.de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost comunicat petentei pe suport de hârtie, nesemnat, purtând mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001.
Instanța a reținut că procesul verbal a fost comunicat contravenientului în copie, potrivit art.25 alin. 1 din OG nr.2/2001, varianta tipărită pe hârtie a acestora, echivalând cu o copie a procesului verbal. Chiar dacă o astfel de comunicare, în copie, răspunde exigenței legale privind comunicarea procesului verbal, instanța nu se raportează la această copie pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate de către procesul verbal.
Potrivit art.17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a verificat existența semnăturii agentului constatator.
Având în vedere că procesul verbal poartă mențiunea că a fost semnat electronic, instanța a reținut că acesta putea fi întocmit exclusiv în formă electronică, potrivit Legii nr. 455/2001. Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea 455/2001, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de autentificare. Potrivit art. 4 pct. 3 coroborat cu art. 5 din Legea 455/2001, instanța a reținut că în cauză este vorba de o semnătură electronică extinsă.
Cu privire la certificatul digital depus de intimată, instanța a reținut că acesta nu face dovada semnării electronice a procesului verbal. Certificatul digital reprezintă un document electronic emis anterior întocmirii procesului verbal, conținând cheia publică necesară verificării semnăturii electronice, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin HG nr. 1259/2001.
Instanța mai reține că semnătura electronică extinsă este codul generat pe baza cheii private, deținută și controlată exclusiv de către semnatar, cod care poate fi verificat cu ajutorul cheii publice, conform informațiilor conținute în certificatul digital.
În aceste condiții, certificatul digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motivele tehnice enunțate anterior, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar electronic, emis anterior, nu poate face vreo dovadă cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie pe care o poate trage instanța din existența certificatului digital este că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice, deținând instrumentele necesare cerute de lege. Împrejurarea că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că a semnat în mod efectiv procesul verbal.
Instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că înscrisul electronic conținând procesul verbal a fost generat de către agentul constatator, și nici dovada că acest înscris a fost semnat electronic de către agentul constatator, considerente pentru care plângerea a fost admisă, iar procesul verbal contestat fiind considerat nul absolut în lipsa semnăturii agentului constatator.
La data de 31 martie 2014, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat faptul că, instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul verbal contestat nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001, reținând că lipsește semnătura agentului constatator.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Nicio o dispoziție nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Procesul verbal contestat a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a MAI – Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
De asemenea, pentru autovehiculul petentei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există rovinietă înregistrată.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu disp. art.304 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN, cu sediul în București, .. 401, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 13/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă . IFN SA- București, cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură C. M., cu sediul în . B., nr. 3, sector 5, și în . Tunari, nr. 2, Clădirea P., parter, ., județul Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C. D. C. M. A. L. B.
GREFIER,
R. MOCANESCU
Judecător fond P. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- ALB/SEM
2 ex./11.06.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 151/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1121/2014. Tribunalul... → |
|---|
