Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 195/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 3182/120/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 195
Ședința publică din 26.02.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – C. D.
- A. L. B.
GREFIER R. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 17.04.2013, în dosarul nr._ , formulată de contestatoarea I.I. A. E., cu sediul în Găești, .. 49, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., parter, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru contestatoare avocat R. C. și pentru intimat consilier juridic B. M. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Părțile au învederat instanței faptul că nu mai au cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai au cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat R. C. având cuvântul
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ /25 aprilie 2013, contestatorul I.I. A. E. prin reprezentant legal, având calitate de reclamant în dosarul nr._ ce are ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu I. teritorial de Muncă Dâmbovița, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul Dambovita la data de 17.04.2013, în dosarul nr._, ca fiind nelegala si netemeinica, invocând ca motiv de contestație în anulare art.318 Cod procedură civilă.
Se invocă faptul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, instanța admițând recursul și a omis să analizeze temeinicia acestuia.
Contestatoarea susține faptul că, prin procesul verbal . . nr._/12.09.2011, a fost sancționată cu amenda în cuantum de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. l lit.e din Legea nr. 53/2003, retinându-se în sarcina sa, în urma controlului efectuat la punctul de lucru din Gaesti, au fost depistați la munca persoanele S. I., G. M., care nu aveau încheiate forme legale de angajare, respectiv contracte individuale de munca.
În continuare, contestatoarea mai susține că pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflării adevărului si justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din CEDO si în baza art. 129 alin. 4 si 5 Cod procedură civilă, instanța a administrat toate probele admise de lege si a căror pertinentă, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, a oralității și a contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
Au fost invocate prevederile art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativa de legalitate și temeinicie.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut ca, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din OG 2/2001.
Din interpretarea dispozițiilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, reiese faptul ca persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că, situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proporționalitații între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesanctionate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Contestatoarea arată că a solicitat instanței administrarea de probatorii pe parcursul termenelor de judecata, respectiv martorii S. I. si G. M. ; iar din probatoriul administrat reținându-se ca în urma controlului efectuat la punctul de lucru al societății, cei doi martori nu au lucrat pentru societate.
In privința temeiniciei procesului - verbal contestat, instanța trebuia sa constata ca, în baza art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal care nu sunt reale .
Se solicită admiterea contestației în anulare formulată, modificarea deciziei, în sensul respingerii recursului formulat de I. T. de Munca Dambovita ca fiind nefondat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
La data de 23.10.2013, apărătoarea contestatoarei depune precizări în legătură cu eroarea materială strecurată în decizia contestată, arătând că această eroare materială constă, în primul rând în lipsa motivării sentinței de către instanță.
Instanța de fond nu a realizat decât un copy/past de pe motivele de recurs ale ITM, nefiind examinată cauza sub toate aspectele, mulțumindu-se doar cu copierea motivelor de recurs.
O altă greșeală materială provine din lipsa unei motivări reale care să aparțină instanței de recurs ca urmare a lipsei unei cercetări a cauzei și care dintr-o eroare nu a observat că din chiar actele depuse la dosar rezultă că, controlul a fost efectuat la data de 9 septembrie și nu la 8 septembrie.
O altă eroare materială provine din înlăturarea, pur și simplu mecanică a declarațiilor de martori la cererea părții adverse, pe baza opunerii lor la constatările făcute de agentul care a încheiat procesul verbal de contravenție.
Se solicită admiterea contestației în anulare și respingerea recursului ca nefondat.
Intimata ITM Dâmbovița, prin concluziile scrise, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, întrucât a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, invocându-se ca și greșeală materială faptul că instanța a omis să cerceteze temeinicia recursului.
Motivul invocat nu este aplicabil în speță, întrucât omisiunea de a se pronunța asupra unui motiv de modificare sau casare poate fi invocată doar în situațiile de respingere a recursului, ori de admitere, în parte a acestuia.
Pe de altă parte, greșeala materială, în înțelesul art. 318 Cod procedură civilă, presupune invocarea și constatarea săvârșirii de către instanța de recurs a unei greșeli formale, involuntare și nu a unor greșeli de judecată care să vizeze greșita apreciere a probelor.
Pentru soluționarea contestației, s-a dispus atașarea dosarelor nr._ al Judecătoriei Găești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3437/21.1.2012 și nr._ al Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat decizia nr. 397/17 aprilie 2013.
Tribunalul, examinând contestația în anulare, urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă „ hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Raportând motivele contestației în anulare la textul de lege menționat, rezultă că niciunul dintre acestea nu se încadrează în ipotezele prevăzute de dispoziția legală.
Astfel, instanța nu apreciază că motivele invocate, respectiv: nemotivarea sentinței ca urmare a faptului că au fost preluate motivele de recurs invocate de ITM ; inexistența unei motivări reale care să aparțină instanței de recurs, datorită lipsei cercetării fondului, dar și înlăturarea declarațiilor martorilor, sunt greșeli materiale astfel cum arată contestatoarea.
Prin greșeală materială, se înțelege o eroare cu privire la nume, calitatea părților sau eroare de calcul, precum și greșelile formale, involuntare.
Ori, aspectele arătate de contestatoare nu se încadrează în categoria greșelilor materiale, mai degrabă acestea trebuia să fie invocate, prin întâmpinare la motivele de recurs formulate de ITM, însă contestatoarea a înțeles să nu formuleze întâmpinare și nici apărări.
Ca urmare a admiterii recursului, petenta a formulat prezenta contestație în anulare, invocând aspectul că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, însă această greșeală nu a putut fi dovedită în înțelesul prevăzut de dispozițiile Codului de procedură civilă, motiv pentru care contestația urmează a fi respinsă și menținută decizia atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea I.I. A. E., cu sediul în Găești, .. 49, județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 397/17 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., parter, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C. M. C. D. A. L. B.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Red.- ALB/SEM
2 ex. /26.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1087/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
