Anulare act administrativ. Sentința nr. 44/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 5046/120/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 44
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
GREFIER: C.-E. G.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta Instituția P. Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta P. comunei Mănești, cu sediul în comuna Mănești, ., județul Dâmbovița, prin care se solicită anularea Dispoziției nr.344/10.06.2013 vizând acordarea de clase succesive de salarizare doamnei N. E. - asistent medical comunitar în cadrul aparatului de specialitate al Primarului .> Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 261 din Legea nr. 340/2004 privind Prefectul și Instituția P..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul prin av. Michael G., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este îndeplinită.
În baza art. 219 alin. 1 NCPC, instanța identifică apărătorul pârâtului avocat Michael G., cu împuternicirea avocațială . nr._/2013.
Avocat Michael G. pentru pârât depune la dosarul cauzei înscrisuri și jurisprudență relevantă și arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat Michael G., având cuvântul pe aspectul probelor, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse de reclamant, respectiv înscrisurile aflate la dosar ca fiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Avocat Michael G., având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea Dispoziției nr. 344 din 10.06.2013 a Primarului comunei Mănești.
Precizează că nu este de acord cu susținerile reclamantei, care pretinde că au fost încălcate prevederile art. 20 din Legea nr. 284/2010, cu atât mai mult cu cât acestea nu au stat la baza emiterii dispoziției primarului. De asemenea nu este de acord nici cu susținerea în sensul că sporurile, compensațiile, primele și indemnizațiile sunt expres și limitativ prevăzute de art. 20 din lege. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ /16.08.2013, reclamanta Instituția P. – Județului Dâmbovița a chemat în judecată pe P. comunei Mănești, pentru anularea Dispoziției nr. 344 din data de 10.06.2013, prin care această autoritate a administrației publice locale a acordat clase de salarizare succesive pentru funcția deținută de funcționarul public N. E. – asistent medical comunitar în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Mănești.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr. OUG. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă, beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea susmenționată.
Art. 22 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice reținut în preambulul actului administrativ, face parte din „Capitolul Sporuri” și prevede că „Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz”.
În continuare, reclamanta susține că sporurile, compensațiile, primele și indemnizațiile sunt expres și limitativ prevăzute la art. 20, care stabilește acordarea claselor succesive de salarizare pentru funcția de auditor, manager public, persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, precum și personalul care gestionează fonduri comunitare.
Atribuirea de clase succesive pentru activitățile menționate în dispoziția atacată nu se încadrează în prevederile textului de lege invocat anterior, motiv pentru care se solicită anularea actului.
Odată cu acțiunea a fost depusă copia dispoziției nr. 344/10.06.2013.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a susținut că prin dispoziția primarului, funcționarul public N. E. a primit atribuții suplimentare celor cuprinse în fișa postului, iar urmare acestui fapt, s-a emis dispoziția nr. 344/10.06.2013 conform căreia, beneficiază de trepte de salarizare succesive celei avute inițial, fiind respectate prevederile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 283/2011, precum și cele ale art. 10 alin. 5 și art. 22 alin. 2 din Legea nr. 284/2010.
Potrivit punctului de vedere al pârâtului, nu au fost avute în vedere la adoptarea dispoziției atacate prevederile art. 20 din Legea nr. 284/2010, deoarece acestea nu sunt aplicabile în cauză.
Referirea la funcția de auditor, manager public și persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv este făcută în acest articol de lege doar pentru a specifica anumite particularități legate de salarizarea acestor funcționari.
Având în vedere aceste apărări, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
S-a depus la dosar și răspuns la întâmpinare cu conținut identic cererii introductive.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că prin dispoziția nr. 344/10.06.2013, P. comunei Mănești, începând cu data de 1.06.2013, a acordat doamnei N. E., asistent medical comunitar în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Mănești, 6 clase de salarizare, ca urmare a suplimentării atribuțiilor inițiale, stabilite anterior prin Dispoziția nr. 322/31.05.2012, dat fiind i s-au suplimentat atribuțiile de serviciu.
Din preambulul dispoziției rezultă că la adoptarea acesteia au fost avute în vedere prevederile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cele ale art. 10 alin. 5, art. 22 alin. 2 și art. 24 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare, multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată.
Art. 10 alin. 5 din Legea nr. 284/2010 prevede că, „(5) Diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare.”
Potrivit disp. art. 22 alin. 2 din din Legea nr. 284/2010 „(2) Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare”, iar potrivit disp. art. 20 din același act normativ,
„(1) Sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII.
(2) Coeficientul de ierarhizare prevăzut de prezenta lege pentru funcția de auditor conține și sporul pentru complexitatea muncii.
(3) Coeficientul de ierarhizare prevăzut de prezenta lege pentru funcția de manager public conține și sporul de manager public.
(4) Pentru persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, pe perioada de exercitare a acesteia, salariul de bază deținut se majorează cu 4 clase de salarizare succesive suplimentare.
(5) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, pe durata desfășurării activității în acest domeniu, în loc de majorarea de până la 75% a salariului de bază, beneficiază de o majorare salarială de până la 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută, fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2).
(6) La stabilirea salariilor de bază ale personalului care beneficia de prevederile art. 227 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, se aplică o majorare salarială de până la 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută, fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2).*)
(7) Prin ordin/decizie a ordonatorului principal de credite se stabilește procedura de aplicare a prevederilor alin. (6).*)
(8) În anul 2011 prevederile alin. (6) și (7) nu se aplică.”
Astfel, tribunalul constată că prefectul, prin cererea introdusă în exercitarea atribuțiilor vizând controlul de legalitate asupra actelor primarului, nu contestă stabilirea unor atribuții suplimentare în sarcina persoanei angajată în aparatul de specialitate al primarului, criticile formulate vizând doar faptul că, acordarea claselor de salarizare suplimentare ar contraveni dispozițiilor art. 22, alin. 2 din Legea nr. 284/2010 prin raportare la prevederile art. 20 din același act normativ.
Or, așa cum corect a susținut pârâtul prin întâmpinare, faptul majorării salariului de bază în condițiile art. 6, alin. 3 din Legea nr. 283/2011, respectiv ca urmare a stabilirii în sarcina funcționarului, începând cu data de 01.03.2013, a unor activități noi care presupun acordarea unor clase succesive, nu echivalează cu faptul acordării de sporuri, compensații, prime sau indemnizații, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 22, alin. 2 din Legea nr. 284/2010 invocate de reclamantă.
Mai mult, chiar admițând susținerile reclamantei în sensul incidenței limitării introdusă dispozițiile art. 22, alin. 2 din Legea nr. 284/2010, tribunalul constată că în cauză nu s-a făcut în nici un mod dovada faptului că, suma acordată în plus la salariu funcționarului menționat în dispoziția contestată, depășește 30% din salariul de bază.
Pentru aceste considerente tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanta Instituția P. Județului Dâmbovița în contradictoriu cu P. C. Mănești – A. C..
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta Instituția P. Județului Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, jud. Dâmbovița, C.-_ în contradictoriu cu P. C. Mănești – A. C., cu sediul în com. Mănești, ., jud. Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la sediul Tribunalului Dâmbovița.
Pronuntață în ședință publică azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. N. ErculescuClaudia-E. G.
Red NE/Tehnored.CEG
4 ex./21.02.2014
..02.2014
Instituția P. Județului Dâmbovița
P. C. Mănești – A. C.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 309/2014.... → |
|---|
