Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3664/232/2012
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.51
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - F. E.
JUDECĂTORI - E. I.
- A./M. G.
GREFIER - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1709/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar P. M., cu domiciliul în București, ..3A, ., ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 Cod procedură civilă constată recursul în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1709/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul P. M., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal de contravenție . nr._/ 26.06.2012
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 26.06.2012, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu amenda contravențională în cuantum de 250 lei pentru că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat la data de 23.09.2012 pe autostrada A1, km 70 + 460 m, localitatea P., județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă, așa cum a rezultat din verificarea în baza de date de către intimată (f. 10).
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că a fost comunicat petentului pe hârtie iar nu în format electronic, nesemnat de agentul constatator. Procesul verbal poartă mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001.
Instanța mai reține că procesul verbal a fost comunicat contravenientului în copie, potrivit art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, varianta tipărită pe hârtie a procesului verbal echivalând cu o copie a procesului verbal. Chiar dacă o astfel de comunicare, în copie, răspunde exigenței legale privind comunicarea procesului verbal, instanța nu se poate raporta la această copie pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate în privința procesului verbal de contravenție.
Potrivit art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este obligată să verifice dacă procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Printre mențiunile prevăzute de textul legal este și existența semnăturii agentului constatator.
Având în vedere că procesul verbal poartă mențiunea că a fost semnat electronic, instanța reține că acest proces verbal putea fi întocmit exclusiv în formă electronică, potrivit Legii nr. 455/2001. Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea 455/2001, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de autentificare. Potrivit art. 4 pct. 3 coroborat cu art. 5 din Legea 455/2001, instanța reține că în cauză este vorba de o semnătură electronică extinsă, așa cum a afirmat și intimata în întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 455/2001, partea care invocă înaintea instanței o semnătură electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 și anume: că este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate unic de semnatar și este legată de datele în formă electronică la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Intimata nu a făcut dovada existenței unei semnăturii electronice încorporată, atașată sau asociată logic înscrisului electronic conținând procesul verbal, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înțelegând să se folosească în apărare de înscrisurile depuse la dosar dar care nu sunt nici suficiente, nici concludente.
Cu privire la certificatul digital depus de intimată, instanța reține că acesta nu face dovada semnării electronice a procesului verbal. Certificatul digital reprezintă un document electronic emis anterior întocmirii procesului verbal, conținând cheia publică necesară verificării semnăturii electronice, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin HG nr. 1259/2001.
Instanța reține că semnătura electronică extinsă este codul generat pe baza cheii private, deținută și controlată exclusiv de către semnatar, cod care poate fi verificat cu ajutorul cheii publice, conform informațiilor conținute în certificatul digital.
În aceste condiții, instanța reține că certificatul digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motivele tehnice enunțate anterior, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar electronic, emis anterior, nu poate face vreo dovadă cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie pe care o poate trage instanța din existența certificatului digital este că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice, deținând instrumentele necesare cerute de lege. Împrejurarea că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că a semnat în mod efectiv procesul verbal. Astfel, instanța reține că nu s-a făcut nici dovada că înscrisul electronic conținând procesul verbal a fost generat de către agentul constatator și nici dovada că acest înscris a fost semnat electronic de către agentul constatator: Întrucât instanța este ținută să constate adevărul juridic, așa cum rezultă din probele depuse la dosarul cauzei, reține că procesul verbal nu a fost semnat de agentul constatator menționat în cuprinsul acestuia.
În temeiul art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal este nul absolut în lipsa semnăturii agentului constatator.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar adresa emisă de Biroul de Metrologie Legală pentru a face dovada că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei nu este supus controlului metrologic, aspect ce nu are însă nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din OG 15/202 modificată și completată prin OG 8/2010, potrivit cărora „ începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în OG 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța reține că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fost modificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr.144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
În speță, intimata nu a făcut nici dovada omologării în condițiile legii a mijlocului tehnic de constatare a contravenției și pe cale de consecință, instanța a anulat procesul verbal de contravenție, cu efectul exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire stabilite prin acest proces verbal.
La data de 04.11.2013, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat că instanța de fond, analizând probele administrate de către petentă a interpretat eronat faptul că actului sancționator îi lipsește semnătura agentului constatator, admițând cererea și anulând procesul verbal de constatare a contravenției, invocând în acest sens dispozițiile art. 304 lit. 8 și lit. 9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului s-a susținut că Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN întocmește procesele verbale de constatare a contravențiilor accesând baza de date a MAI – Direcția permise conducere și înmatriculări vehicule, bază de date ce conține numele proprietarilor autovehiculelor, în urma declarațiilor acestora și cuprind numele, adresa și datele tehnice ale fiecărui proprietar și autovehicul.
Din interpretarea prevederilor art.34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că procesul verbal contestat a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare neexistând rovinieta valabilă.
Contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cu care procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului. De asemenea, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Semnătura electronică aplicată pe procesul verbal contestat este valabilă prin raportare la dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr. 455/2001, texte de lege care trebuie coroborate cu prevederile art. 6 și 7 din același act normativ.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul de drept public, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens.
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act public câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1709/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar P. M., cu domiciliul în București, ..3A, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. E. E. I. A.-M. G.
Grefier,
V. M.
Judecător fond- C. C.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- IE/SEM
Ex.2/ 13.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 309/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
