Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 570/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Tribunalul DÂMBOVIŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 570/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 234/283/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA NR. 570

Ședința publică din: 29.10.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: B. G.

JUDECĂTOR: E. N.

GREFIER: N. L.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă COMPANIA NAȚIONALĂ „POSTA ROMÂNĂ” SA, cu sediul în mun. București, sector 2, ., împotriva sentinței nr. 489/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, jud. Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței din 25.06.2014, aflată la fila 10, după care:

Tribunalul, nemaifiind formulate cereri și nici alte incidente de soluționat, având în vedere solicitarea părților privind judecarea cauzei în lipsa, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 489/26.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria P. a respins plângerea formulată de petenta Compania N. Poșta Română S.A. reprezentată prin Director General I. S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 29.01.2014 prin care i s-a aplicat o amenda în cuantum de 2000 lei, intimat în cauză fiind Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus menținerea procesului verbal atacat ca fiind legal si temeinic.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei P. la data de 18.02.2014, sub nr._, petenta C. N. Poșta Română S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 29.01.2014 întocmit de I. Dâmbovița – agent T. C. din cadrul Postului de poliție Vulcana P., ca fiind nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii de 2000 lei dispusă de agentul constatator. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, în ipoteza reținerii de către instanță a elementelor constitutive ale unei contravenții.

Intimata nu a fost reprezentată în instanță, dara depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.

În temeiul art. 33 și art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a citat părțile și încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, putând duce la dezlegarea în fond a pricinii. Instanța a luat act ca petenta nu a solicitat audierea martorului asistent.

Instanța a verificat din oficiu procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității acestuia.

Petenta a invocat atât motive de nulitate absolută cât și existența unor motive care ar atrage nulitatea relativă a procesului-verbal obiect al prezentei plângeri contravenționale. Analizând motivele de nulitate/anulare invocate de petentă, instanța de fond nu a constatat existența vreunui caz de nulitate absolută din cele menționate la art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor precum și faptul că petenta nu a demonstrat existenta unui caz de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție care să-i fi produs o vătămare.

Petenta a invocat prematuritatea aplicării sancțiunii contravenționale de către agentul constatator, prin prisma încălcării de către acesta a dispozițiilor prev. de art. 7 alin. (1) din HG nr. 301/2012 prin care legiuitorul a acordat un termen de 24 luni, conferind astfel posibilitatea luării de către companii a măsurilor de pază și securitate necesare pentru .>

Instanța a constatat că prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată în temeiul Legii nr. 333/2003, reținându-se în sarcina acesteia că ar fi efectuat transport de bunuri și valori, fără a deține un plan de pază întocmit și avizat de poliție, faptă prev. de art. 58 lit. c) din actul normativ sus-menționat.

S-a reținut că termenul invocat de petentă, privește exclusiv sancțiunile contravenționale aplicate în temeiul HG 301/2012; nefăcând nicio trimitere către sancțiunile dispuse în baza Legii 333/2013, textul nu poate fi aplicat prin analogie și în cazul faptelor prevăzute și sancționate în situația de față, astfel încât apărarea formulată de petentă urmează a fi lipsită de eficientă.

În temeiul acelorași considerente a fost înlăturată și apărarea întemeiată pe dispozițiile art. 57 din HG 301/2012, având în vedere că așa cum rezultă din procesul-verbal contestat, petenta nu a fost sancționată pentru că ar fi efectuat transport de valori fără personal înarmat cu arme de foc, ci pentru că transportul s-ar fi efectuat fără deținerea unui plan de pază avizat în condițiile legii.

Instanța a verificat procesul-verbal de contravenție și sub aspectul temeiniciei acestuia, arătând că CEDO, prin deciziile pronunțate în materie contravențională, a impus instanțelor naționale obligația de a respecta egalitatea dintre organismele statului și persoana sancționată, dar nu se poate interpreta jurisprudența CEDO în sensul obligării instanțelor naționale la aplicarea necondiționată a prezumției de nevinovăție și la anularea fiecărui proces-verbal împotriva căruia nu se administrează niciun fel de probatoriu.

Pe fondul plângerii, s-a arătat că petenta a invocat lipsa elementului material al abaterii contravenționale, motivat de faptul că prin prevederile exprese ale art. 4 raportat la art. 50 din Legea nr. 333/2003, conducătorul unității este subiectul activ al abaterii contravenționale, ori în cazul de față, CN Posta Română SA, fiind persoana juridică, nu îi poate reveni aceasta calitate.

Conform dispozițiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, sancțiunea amenzii (prevăzută de art. 58) poate fi aplicată și persoanei juridice, aceasta având posibilitatea unei acțiuni în regres față de conducătorul unității, în virtutea dispozițiilor art. 4 din aceeași lege, astfel încât instanța de fond a respins apărarea petentei privitor la lipsa calității de subiect activ al contravenției.

Cu privire la excepția invocată de către petentă, potrivit căreia amenda contravențională ar fi fost aplicată prematur, instanța de fond a înlăturat-o, motivat de faptul că, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către agentul constatator, fapta reținută în sarcina petentei o constituie nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 60 litera c) (în actualul text după republicare art. 58 lit. c) din Legea nr. 333/2003 – efectuarea unui transport de valori fără a avea plan de pază, întocmit și avizat de către poliție. Sancțiunea contravențională s-a aplicat în baza textului de lege menționat, iar nu ca urmare a nerespectării dispozițiilor HG 301/2012, astfel încât nu se poate da eficiență dispozițiilor invocate de către petentă în acest caz.

Din analiza materialului probator administrat, (se vor avea în vedere raportul agentului constatator (fila nr. 45), dovada comunicării (fila nr. 43), proces verbal de constatare (fila nr. 42 și 44), copii liste de predare primire a valorilor monetare din data de 23.01.2014 (fila nr. 49 și 50), adresa nr. C/_/23.01.2013 a Postului de poliție Vulcana P. (fila nr. 52), planșa fotografică (fila nr. 54- 56)), rezultă că la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, petenta nu avea un plan de pază avizat de către poliție, instanța considerând ca procesul-verbal de contravenție este deopotrivă legal si temeinic, deoarece: din analiza materialului probator administrat in cauza nu s-a răsturnat prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravențional ca act administrativ, prezumție acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanțelor judecătorești.

În temeiul art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) si art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că instanța poate aprecia inclusiv asupra individualizării sancțiunii aplicate, chiar dacă prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată. Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

s-a reținut astfel că, sancțiunea este corect individualizată (la nivelul minim de 2000 lei), ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite (transport de valori), de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (fără respectarea unor minime norme de siguranță), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă (starea de pericol), precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de aceste considerente instanța de fond a respins plângerea petentei.

Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 26 iunie 2014, reclamanta Compania Națională Poșta Română SA – legal reprezentată, în temeiul dispozițiilor art. 466 și urm. din noul Cod de procedură civilă a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar în subsidiar, având în vedere că fapta contravențională este de o gravitate redusă, în baza art. 34 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, solicită admiterea apelului și în consecință admiterea în parte a plângerii contravenționale, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment", sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate față de regulile încălcate.

Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta solicită ca instanța de control judiciar să constate că agentul constatator, la întocmirea procesului verbal ce face și obiectul prezentului apel, nu a respectat dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la arătarea în cuprinsul procesului verbal de constatare a tuturor împrejurărilor în care a avut loc fapta: „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu [...] arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;"

Lipsa menționării împrejurărilor în care a avut loc presupusa faptă contravențională conduc, în mod, firesc, la punerea instanței de judecată în imposibilitatea de a aprecia gravitatea faptei și consecințele sociale ale acesteia, cu consecința stabilirii legalității și temeiniciei individualizării sancțiunii aplicate.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 cu modificările și completările ulterioare: „(1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor și valorilor sau celui cu caracter special, prevăzute la art. 25, se dotează cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, destinate să asigure securitatea persoanelor însoțitoare, a bunurilor, a valorilor și produselor speciale transportate, și se echipează cu tehnică de comunicații radio pe frecvențele aprobate conform legii."

Având în vedere faptul că nu au fost expuse în cuprinsul procesului verbal niciun fel de elemente din care să rezulte amplitudinea socială a pretinsei încălcări a legii de către unitatea noastră, apreciază că sancțiunea dată de către agentul constatator depășește raportul legal de proporționalitate dintre gradul de pericol social, împrejurările în care a fost savărșită presupusa - faptă contravențională, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, urmarea produsă și cuantumul amenzii. Neexistând niciun prejudiciu real și concret, fie de natură financiară, fie de natură socială pe care unitatea sa-l fi produs societății în ansamblu prin fapta reținută de agentul constatator, consideră că procesul verbal a fost încheiat în mod nelegal și netemeinic, cu depășirea competențelor date de lege în sarcina agentului constatator.

Se mai precizează că, nu a putut formula aceste obiecțiuni, cu privire la obligativitatea sau nu de întocmire și avizare a planului de transport valori, deoarece nu a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție, aflându-se în imposibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.

Sentința apelată a fost dată cu greșita aplicare a legii, apreciind că instanța de fond a soluționat speța în mod greșit, câtă vreme nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de subiect activ al contravenției a Companiei Naționale „Poșta Română" S.A., excepție invocată prin precizarea de acțiune aflată la dosarul cauzei. Astfel, în sarcina unității a fost reținută fapta contravențională sancționată de dispozițiile prevăzute la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 și anume: „unitatea centrală efectuează transport de valori pentru cu autoturismul personal fără plan de transport valori avizat".

Se solicită a se constate că pentru fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat, a fost sancționată Compania Națională „Poșta Română" S.A. însă fără să aibă calitatea de contravenient.

Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 prevede că „ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora", dar conform prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, atribuțiile de stabilire a modalităților concrete de organizare și de executare a pazei, după caz cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăți -"specializate, în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, revin conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. l din Lege.

Mai mult, art. 4 din Legea nr. 333/2003 prevede în mod expres că răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților, art. 57 din Lege instituind că nerespectarea dispozițiilor legale ale acesteia atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală.

Din interpretarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 și art. 52 din Legea nr. 333/2003 rezultă fără echivoc că, obligațiile privind organizarea și funcționarea pazei revin conducătorilor unităților care dețin bunuri și valori cu orice titlu.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, se solicită a se reține incidența unui caz de nulitate absolută virtuală, și anume lipsa de identitate între subiectul activ al contravenției menționat în procesul verbal . nr._/29.01.2014, respectiv C.N. Poșta Română S.A. și conducătorul unității care potrivit dispozițiilor menționate mai sus ar fi avut calitatea de subiect activ.

Având în vedere cele menționate, apreciază că, lipsa calității de contravenient în ceea ce privește fapta reținută în procesul verbal contestat decurge din aceea că, nu a fost săvârșită contravenția de persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul verbal de contravenție, aspect care a condus la încălcarea principiului personalității sancțiunilor contravenționale, în conformitate cu care sancțiunile contravenționale pot fi aplicate doar persoanelor care au săvârșit o contravenție. Din lipsa calității de contravenient rezultă și lipsa vinovăției C.N. Poșta Română S.A., element constitutiv al contravenției, în lipsa căruia procesul-verbal de contravenție este netemeinic.

A fost invocată excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 24 luni - acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 conform prevederilor art. 7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.

În procesul verbal organul de poliție a precizat că, C.N. Poșta Română S.A. nu a luat măsuri în vederea dotării personalului de securitate însoțitoare la transportul de bunuri și valori monetare; consideră că termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013 este un termen legal suspensiv care indică data, până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ. Agentul constatator a considerat că poate stabili termene de la sine putere, consider că s-a creat o confuzie sau lucrătorul din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița nu cunoaște legislația în vigoare.

Legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/20, modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziționare a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziționării de mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, calificarea personalului de pază propriu și atestarea acestuia pentru a fi înarmat cu arme de foc), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit de legiuitor, unitățile să fie sancționate.

Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere.

În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt. Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziție sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.

Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.

A fost invocată excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, având în vedere neaducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni.

Agentul constatator nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator în procesul verbal. Potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de proba de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă, deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul. în acest caz, agentul constatator, în mod nelegat nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii, se produce o vătămare contravenientului.

Cu toate că art. 19 din OG nr. 2/2001, în mod firesc permite încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie sa fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni. Altfel, ar rezulta în mod absurd că agentul constatator are posibilitatea de a alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni sau să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului îngrădindu-i dreptul de a face mențiuni la procesul verbal.

Din lipsa calității de contravenient rezultă si lipsa vinovăției C.N, Poșta Română S.A., element constitutiv al contravenției în lipsa căruia procesul-verbal de contravenție este netemeinic.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, în considerarea tuturor motivelor menționate consideră că:

fapta a fost aplicată prematur fără respectarea termenului acordat de legiuitor (24 luni);

fapta a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.

Pentru aspectele precizate și în urma examinării cauzei sub toate aspectele, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată în prima instanță, iar în subsidiar, având în vedere că fapta contravențională este de gravitate redusă, în baza art. 34 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Se solicită și admiterea apelului și în consecință admiterea în parte a plângerii contravenționale, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment", sancțiune care să conducă la formarea unei atitudini viitoare adecvate față de regulile încălcate.

Apelanta mai precizează că întâmpinarea la care se face referire în sentința civilă 1465 nu le-a fost transmisă, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În susținerea afirmațiilor, depun la dosarul cauzei, cu titlu de jurisprudență, Decizia Civilă nr. 70/14.03.2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.333/2003, O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 301/2012, art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă.

Totodată, se solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Au fost depuse, în copie certificată cu originalul, sentința civilă nr. 489/2014; decizia civilă nr. 70/14.03.2014; Hotărârea Consiliului de administrație nr. 72/2014; comunicarea, din care reiese data de 04.06.2014 ca dată a primirii sentinței civile nr. 489/2014 din data de 16.05.2014.

În temeiul dispozițiilor art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, prin întâmpinarea formulată, la data de 09.09.2014, intimata Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a procesului verbal atacat.

Prin întâmpinare, intimata învederează faptul că, instanța de fond a analizat procesul - verbal de constatare a contravenției, prin prisma probatoriului existent la dosar, ocazie cu care a constatat că apelanta a comis contravenția pentru care a fost sancționată, drept pentru care a menținut în totalitate procesul - verbal atacat.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosar a rezultat faptul că, cu ocazia controlului efectuat, agentul constatator a stabilit că la data de 29.1.2014, apelanta a efectuat transport de bunuri și valori, fără a avea plan de pază pentru transportul valorilor, avizat de poliție, iar sancțiunea contravențională nu a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege, deoarece art. 61 al. 2 din Legea nr. 333/2003 lasă la latitudinea polițistului cui aplică sancțiunea contravențională, menționând clar că sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanei juridice. In aceste condiții, aplicarea sancțiunii contravenționale persoanei juridice și nu conducătorului acesteia este temeinică și legală și nu poate duce la anularea procesului - verbal de contravenție.

De altfel, în cazurile în care sancțiunea contravențională a fost aplicată conducătorului unității, apelanta a susținut că sancțiunea contravențională nu trebuia aplicată acestuia, ci persoanei juridice.

Așa cum a arătat în fața instanței de fond, apelanta a fost sancționată contravențional în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003 și nu în conformitate cu prevederile H.G. nr. 301/2012. In condițiile în care sancțiunea contravențională a fost aplicată conform Legii nr. 333/2003 și nu conform H.G. nr. 301/2012, este evident că termenul de 24 luni nu se aplică în cazul de față.

Faptul că, încheind procesul - verbal în lipsa apelantei, aceasta nu a putut formula obiecțiuni, nu poate fi considerat motiv de nulitate a procesului - verbal.

Decizia XXII/2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurs în interesul legii, statuează că neconsemnarea de către agentul constatator, în cuprinsul procesului - verbal, a mențiunilor contravenientului nu atrage decât nulitatea relativă a procesului - verbal, însă numai în condițiile în care petiționara face dovada că astfel i s-a produs o vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului - verbal.

In cazul de față, o eventuală nulitate a fost deja acoperită de apelantă prin formularea obiecțiunilor în fața instanței.

Contrar susținerilor apelantei, fapta a fost individualizată în funcție de nivelul de risc și gradul de pericol social al acesteia, deoarece, există posibilitatea reală ca asupra lucrătorilor poștali care transportă valori, în mod neconform prevederilor legale, să fie comise infracțiuni cu violență în scopul deposedării de valorile transportate.

Lucrătorul de poliție a făcut o corectă interpretare și aplicare a actelor normative în materie.

De asemenea, învederează că apelanta refuză cu obstinație să intre în legalitate, deși a fost sancționată contravențional de multe ori, inclusiv în alte județe, preferând să fie sancționată contravențional ca apoi să cerșească clemența instanței și să solicite înlocuirea amenzii cu avertisment.

În temeiul dispozițiilor art. 471 alin. 6 din Codul de procedură civilă, apelanta petiționară a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei,

Se arată că prin întâmpinarea formulată, intimata a susținut că lucrătorul de poliție a făcut o corectă interpretare și aplicare a actelor normative, întrucât petenta a efectuat transport de valori monetare în data de 23.01.2014, fără ca autoutilitara să fie asigurată corespunzător.

Se solicită a se observa că, "fapta a fost constatată" în data de 23.01.2014, iar procesul verbal a fost încheiat în data de 29.01.2014 (peste șase zile), astfel încât nu cunoaște modul în care a fost identificată cu exactitate valoarea sumei transportată.

Pe cale de consecință, consideră că C.N. Poșta Română S.A. nu transporta valori monetare în data de 23.01.2014 în valoare mai mare de 10.000 euro.

De asemenea, nu se cunosc mijloacele prin care agentul constatator a stabilit că C.N. Poșta Română S.A. a transportat în data de 23.01.2014 valori monetare de 5.000 lei.

Contrar susținerilor intimatei, fapta contravențională trebuia individualizată în funcție de plafonul valoric manipulat, altfel nu este obligatoriu organizarea transportului de valori.

Se mai solicită a se lua în considerare faptul că, în conformitate cu prevederile art. 57 din H.G. nr. 301/2012, derularea transportului bunurilor și valorilor se realizează cu îndeplinirea anumitor cerințe în funcție de suma transportată.

Potrivit art. 57 alin. 2 din H.G. nr. 301/2012, pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii ; solicitând a se aprecia că este obligatoriu ca în descrierea faptei, agentul constatator să indice, în mod corespunzător, valoarea bunurilor și valorilor transportate, element esențial ce face parte din latura obiectivă a contravenției.

Pe cale de consecință, consideră că valoarea monetara constatată este fictivă sau agentul constatator nu este obiectiv în ceea ce privește fapta presupusă a fi fost constatată.

În conformitate cu prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locul în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. La art. 17 se prevede că, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii șl a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Cu privire la legalitatea si temeinicia procesului verbal, face următoarele precizări:

În contradicție cu cele susținute de intimat și anume faptul că, lucrătorul de poliție a făcut o corectă interpretare și aplicare a actelor normative în materie, se transmite anexat un articol publicat în ziarul cotidian ”Ring ” în care un lucrător al Poliției Române a acordat un amplu interviu, unde printre altele susține faptul că, agenții constatatori aplică amenzi pentru atingerea indicatorilor impuși de șefi, de unde rezultă că, procesele verbale încheiate de agenții constatatori sunt încheiate pentru a-și îndeplini norma de amenzi și nu pentru a reflecta realitatea.

Probabil din acest motiv C.N. „Poșta Română" S.A. este supusă unor tiruri de amenzi contravenționale abuzive, în decursul anului 2014, C.N.P.R. a fost amendată contravențional de către I.P.J. Dâmbovița de aprox. 35 de ori pentru aceiași faptă care din punct de vedere legal nu există.

Agentul constatator a considerat că poate stabili termene și condiții de la sine putere si poate aplica amenzi contravenționale după bunul său plac; fiind absurd și descalificant pentru orice profesionist al dreptului să susțină că procesul verbal constituie „în sine o probă a vinovăției persoanei contraveniente", atâta timp cât orice persoană acuzată de săvârșirea unei contravenții se bucură și ea de prezumția de nevinovăție art. 6 alin. 2 din CEDO.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 4 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie.

Este inadmisibil ca o autoritate, precum intimatul, să procedeze prin reprezentanții săi (în speță, agentul constatator) la întocmirea unor acte care în realitate nu reflectă adevărul, profitându-se de neștiința și naivitatea unor angajați. Dacă s-ar da eficiență acestor acte s-ar produce nu doar o vătămare petiționarei căreia nu i s-a adus la cunoștință procesul verbal de contravenție pentru a-și putea formula apărarea, ci s-ar crea o stare de incertitudine, nesiguranță cu privire la veridicitatea unor acte emise de o autoritate publică.

Raportat la termenul de 01 ianuarie 2015 acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, conform prevederilor art. 7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr._14, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității, intimatul interpretează după bunul său plac aplicabilitatea Legii nr. 333/2003 și H.G. nr. 301/2012, consideră că Guvernul nu acordă niciun termen de grație societăților.

Intimatul interpretează că Legea nr. 333/2003 și H.G. nr. 301/2012 sunt două acte normative cu domenii total diferite de aplicare, solicitând a se lua în considerare faptul că, H.G. nr. 301/2012 a aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Art. 7 din H.G. nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014 prevede: u (1) începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție si a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre."

Legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/20, modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013) în funcție de volumul si natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziționare a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziționării de mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, calificarea personalului de pază propriu și atestarea acestuia pentru a fi înarmat cu arme de foc), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit de legiuitor, unitățile să fie sancționate.

Astfel, prin art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014, legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 1 ianuarie 2015 persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere.

În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt Statul Român si Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziție sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.

Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 01 ianuarie 2015 prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.

Prin raportare la prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind datele de identificare ale martorului, face următoarele precizări:

Având în vedere dispozițiile exprese ale art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora: procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient ; în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.

În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, potrivit mențiunilor reținute de agentul constatator, la rubrica privind martorul asistent nu sunt menționate datele de identificare ale acestuia șl nici semnătura acestuia.

Se mai solicită a se observa că, "fapta a fost constatată" în data de 23.01.2014, iar procesul verbal a fost încheiat în data de 29.01.2014 (peste sase zile), astfel încât fapta trebuia identificată si descrisă, faptă ce presupunea o constatare la fața locului făcută personal de martor, prin urmărirea modului în care se asigură transportul valorilor si bunurilor, deoarece se transportau valori peste 10.000 euro.

Se invocă nulitatea procesului verbal de contravenție ._/29.01.2014 prin raportare la prevederile art. 19 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, privind lipsa datelor de identificare ale martorului.

Apelanta solicită respingerea cu desăvârșire a ironiilor formulate de I.P.J. Dâmbovița la adresa C.N. Posta Română S.A. (cerșește clementă instanței).

Prin depunerea întâmpinării, intimatul nu a putut combate motivele și excepțiile invocate, motiv pentru care intimatul a recurs la ironii nedemne de statutul angajaților I.P.J. Dâmbovița.

C.N. Poșta Română S.A. - societate cu o lungă tradiție, membră a Uniunii Poștale Universale din anul 1864, beneficiază de aportul celor aprox. 20.000 angajați, plătitori de taxe și impozite, bani din care beneficiază și angajații Inspectoratului General al Poliției Române.

O simplă regulă care guvernează legile române de la începuturi conduce la concluzia că, C.N. Poșta Română S.A. nu poate fi tratată cu ironie și rea-credință de anumiți angajați ai I.P.J. Dâmbovița, doar pentru simplul fapt că în prezent societatea petentă este supusă unei strategii de restructurare și modernizare .

Cu privire la gradul de pericol social creat, este necesar să facă următoarele precizări:

Gradul de pericol social este un element important de analizat, considerând că și legiuitorul s-a raportat la această condiție atunci când a individualizat faptele, iar având în vedere faptul că C.N. Poșta Română S.A. transportă valori cu autovehicule, consideră că se impune anularea procesului-verbal de contravenție pe considerentul lipsei gradului de pericol social creat prin fapta contravențională.

În situația în care instanță va insista asupra fondului cauzei, se solicită a se observa că nici sub acest aspect nu este temeinic si legal procesul verbal în discuție, întrucât legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 316/2014) în funcție de volumul si natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților.

Având în vedere că agentul constatator a sancționat nedotarea autoutilitarei corespunzător transportului valorilor, acesta trebuia să prezinte și un atestat care să certifice, în ceea ce îl privește, calitatea sa de specialist în sisteme de transport valori, care să cunoască în amănunt dotările autovehiculelor în vederea transportului valorilor.

Apelanta învederează faptul că, cunoaște că veridicitatea constatărilor organelor de poliție este prezumată a fi reală, însă, în speță pendinte, există o . inadvertențe care împiedică aplicarea acestei prezumții de veridicitate, și anume:

constatările agentului de poliție sunt pur tehnice, iar acesta nu prezintă un certificat de calificare profesională care să îi permită să facă aceste constatări.

constatările agentului trebuiau să se rezume la respectarea regulilor de circulație, calitatea și conformitatea autovehiculelor neputând fi apreciate de acesta.

termenul legal pentru remedierea oricăror neconformități, în cazul în care ar fi fost constatate de un specialist, iar nu de un agent de poliție, este 01.01.2015, astfel încât presupusa abatere nu putea fi sancționată până la această dată.

Pentru aspectele precizate, se solicită respingerea apărărilor intimatului existente în întâmpinare, respectiv admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și în consecință, anularea procesului verbal de contravenție contestat, iar în subsidiar, în măsura în care va fi totuși reținută culpa unității, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Au fost invocate dispozițiile art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2, art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă

Au fost depuse, în copie certificată cu originalul, articolul din ziarul cotidian „Ring"; Hotărârea Consiliului de administrație nr. 72/2014; comunicarea nr. 5692 emisă în data de 10.09.2014, din care reiese data de 12.09.2014 ca dată a primirii acesteia.

Examinând apelul prin prisma criticilor aduse sentinței, a probatoriului administrat, a dispozițiilor legale incidente, în limitele prev. de disp. art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins penntru următoarele considerente:

Din conținutul procesului verbal de contravenție contestat rezultă că apelanta-petentă a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 2 000 lei, în temeiul dispozițiile art. 61, lit. b din Legea nr. 333/2003, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 60, lit. c din Legea nr. 333/2003, dispoziții potrivit cărora, „Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: c) neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), și neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi”.

În fapt s-a reținut în sarcina apelantei-petente, efectuarea la data de 23.01.2014, a unui transport de valori care nu era asigurat corespunzător, fără ca agenții de pază să fi fost dotați corespunzător și fără întocmirea unui plan de pază, fiind astfel încălcată obligația prevăzută de disp. art. 26, alin. 1 din Legea nr. 333/2003 potrivit cu care, „Paza transporturilor de bunuri și valori sau a celor cu caracter special se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției, care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unităților la care paza transportului se asigură cu efective de jandarmi sau cu cele aparținând unor instituții cu atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale”.

Prin cererea de apel, apelanta-petentă a criticat sentința apelată invocând mai multe critici, unele dintre acestea dezvoltate sub forma unor excepții.

În primul rând tribunalul constată că aceste așa-numitele excepții invocate de către apelantă, respectiv excepția nulității procesului verbal și excepția prematurității aplicării amenzii nu reprezintă veritabile excepții de procedură sau de fond, care să impună analizarea acestora cu prioritate în condițiile art. 248, alin. 1 din C.pr.civ., ci simple apărări prin care apelanta tinde la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție contestat, apărări care vor fi analizate de instanță ca motive de apel, fiind avute în vedere, sub acest aspect, și prevederile art. 34, din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, în ceea ce privește motivele legate de nulitatea procesului verbal de contravenție contestat, prin pretinsa încălcare, sub un dublu aspect, a disp. art. 16 din O.G. nr. 2/2001, respectiv a art. 16, alin. 1 prin nearătarea în cuprinsul actului sancționator, a tuturor împrejurărilor în care a avut loc fapta și, a art. 16, alin. 7 prin neaducerea la cunoștiința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni, tribunalul constată că acestea sunt nefondate în condițiile în care, sancțiunea aplicabilă în aceste două situații nu poate fi decât nulitatea relativă, așa cum în mod obligatoriu s-a stabilit prin decizia nr. 22/2007 dată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii și, în condițiile în care apelanta petentă nu a făcut dovada încălcării de către agentul constatator a acestor dispoziții legale și nici a producerii unei eventuale vătămări care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.

În acest sens tribunalul constată că fapta contravențională imputată apelantei-petente, a fost suficient descrisă în cuprinsul procesului verbal, astfel încât instanța să poată analiza în detaliu, toate condițiile necesare atragerii răspunderii contravenționale, iar pe de altă parte, neaducerea la cunoștiința contravenientei a dreptului de a face obiecțiuni, a fost motivată de o împrejurare obiectivă, aceea că la momentul întocmirii actului sancționator contestat, respectiv la data de 29.01.2014, nu era de față vreun reprezentant legal al apelantei-petente.

Referitor la motivul legat de greșita aplicare a legii de către instanța de fond, în ceea ce privește soluția dată asupra lipsei calității apelantei de subiect activ al contravenției reținută în sarcina sa, tribunalul constată că dezlegarea dată de judecătorul fondului este una corectă, în sensul că potrivit disp. art. 61, alin. 2 din Legea nr. 333/2003, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, chiar dacă, potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 333/2003, răspunderea pentru luarea măsurilor prevăzute de acest act normativ, revine conducătorilor unităților.

Această răspundere a conducătorului unități, nu exclude răspunderea contravențională a persoanei juridice în sarcina căreia s-a constatat nerespectarea obligației prev. de art. 26, alin. 1 din Legea nr. 333/2003 ci, dimpotrivă, crează o răspundere specială a conducătorului unități față de propria unitate.

A admite susținerile apelantei, ar conduce la situația admiterii invocării culpei propriului conducător al apelantei în neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în scopul evitării răspunderii contravenționale, situație ce nu poate fi acceptată întrucât ar contraveni principiului potrivit căruia nimeni nu poate obține foloase invocând propria sa culpă, exprimat prin adagiul „nemo auditur propriam turpitudinem alegans”.

În final, tribunalul constată ca nefondat și motivul invocat de apelantă sub forma așanumitei excepții a prematurității aplicării amenzii prin raportare la termenul de 24 de luni stabilit prin H.G. nr. 301/2012 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1017/11.12.2013.

Reține tribunalul că, în mod corect instanța de fond a constatat că termenul prevăzut de disp. art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012, invocat de către apelanta-petentă în susținerea așanumitei „excepții de prematuritate”, vizează exclusiv data limită de conformare a modului de funcționare a unităților prev. de disp. art. 2, alin. 1 din Legea nr. 333/2003, la cerințele stabilite în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012, cerințe a căror nerespectare atrage însă aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de această hotărâre de guvern, respectiv contravențiile prev. de art. 3 și sancșionate de art. 4 din H.G. nr. 310/2012.

Prin urmare, doar contravențiile prevăzute de art. 3 din H.G. nr. 301/2012 nu pot fi constatate în termenul prev. de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012, nu însă și cele stabilite prin dispozițiile art. 60 din Legea nr. 333/2003, dispoziții care sancționează încălcări ale obligațiilor prevăzute de acest act normativ care are o forță juridică superioară unei simple hotărâri de guvern.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-petentă COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., împotriva sentinței nr. 489/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-petentă COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței nr. 489/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, Județul Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2014.

Președinte, Judecător,

B. G. E. N.

Grefier,

N. L.

Judecător fond P. O. A.

Judecătoria P.

Dosar nr._

Red.- EN

Tehnored.-N.L.

4 ex./21.11.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 436/2014....		Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 451/2014. Tribunalul... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 570/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 570/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA