Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 131/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 3386/315/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 131
Ședința publică din data de 19 martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - I. C.
Judecător -N. E.
Grefier - L. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-petiționar T. A., cu domiciliul în Târgoviște, . Giglovan nr.7, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3431 pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Municipiul Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit atât apelantul- petiționar T. A., cât și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Procedura de citare îndeplinită.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC rap. la art. 95 alin. 2 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art. 411 alin. 2 Cod pr.civilă, respinge probatoriul solicitat de apelant ca nefiind util soluționării apelului în condițiile în care apelantul nu a indicat ce anume solicită a dovedi prin fiecare din probele generic menționate în cererea de apel.
Astfel, în lipsa altor cereri, reținând că cererea de apel depusă la dosar este semnată de apelant, constată apelul în stare de judecată, reținându-l spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3431/16.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul T. A., fiind menținut procesul verbal de contravenție . nr._/31.03.2013, intimat în cauză fiind Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Analizându-se plângerea formulată de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin 2 din OG 2/2001 din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că nu există motive de nulitate a procesului verbal pe care instanța le-ar putea invoca din oficiu, iar în privința temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că petiționarul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin 1 din HG nr. 1391 /2006, faptă sancționată de art. 102 alin 2 din OUG 195/2002, dar și pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin 1 rap. la art. 99 alin 2 din OUG 195/2002 republicată.
Cu alte cuvinte petiționarul a fost sancționat pentru două fapte, a depășit viteza legală și nu a purtat centura de siguranță .
În plângere cel în cauză face referire numai în ceea ce privește amenda aplicată pentru fapta de a circula cu o viteză peste limita legală și solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, dar nu formulează nici un fel de apărare în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru faptul că nu a purtat centura de siguranță.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, are posibilitatea să utilizeze orice mijloc de probă, să invoce orice argumente pentru a demonstra că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde realității.
Din actele depuse la dosar de către intimată, rapoartele agenților de poliție suportul magnetic planșa fotografică rezultă că, petentul a săvârșit cele două contravenții, pe care cel în cauză le-ar recunoaște, deși le contestă prin aceea că, a solicitat înlocuirea amenzii, pentru fapta de a circula cu o viteză peste limita legală, cu avertisment.
Potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege, trebuie să fie proporțională, gradul de pericol social al faptei de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Contravenția săvârșită de cel în cauză face parte din categoria faptelor cu grad de pericol social ridicat a circulat cu o viteză peste limita legală într-o zonă în care drumul prezintă o succesiune de curbe cu vizibilitate redusă, iar cel în cauză nu se află la prima abatere în ceea ce privește încălcarea legislației privind circulația pe drumurile publice.
Petentul nu a administrat nicio probă prin care să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal, iar înlocuirea amenzii cu avertisment așa cum solicită petiționarul pentru o faptă cu grad de pericol social ridicat nu se justifică.
Pentru considerentele enunțate, instanța a respins plângerea formulată de petent și a menținut procesul verbal ca legal și temeinic, fiind obligat în același timp la plata sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La data de 10.12.2013, petiționarul T. A. a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului se arată că instanța de fond, deși i-a încuviințat probe în apărare, respectiv acte, martori, expertiză, a consemnat în încheierea de ședință că s-a renunțat la aceste probe, ceea ce nu este adevărat, pentru că împotriva probelor video în acuzare, avea dreptul să administreze proba cu acte, martori și o expertiză prin care să demonstreze că nu exista starea de pericol necesar pentru a fi sancționat.
Se mai susține că instanța de fond nu i-a respectat nici dreptul la apărare și nici la individualizarea sancțiunii aplicate exagerat, deoarece față de situația reală, putea să coboare nivelul amenzii sau chiar să o înlocuiască cu aplicarea avertismentului.
Motivarea insanței de fond că sancțiunea a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei, de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta și de urmarea produsă, nu se justifică în speța de față, deoarece nu exista urmări, nu s-a produs nici un pericol social, iar împrejurările nu agravau cu nimic, întrucât circula pe o șosea liberă, cu cca. 20 km plus peste limita celor 50 km/h.
Se solicită audierea martorilor, administrarea probei cu expertiză, verificarea metrologică a cinemometrului și pe cale de consecință admiterea apelului și reindividualizarea sancțiunii apelicate.
În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 20.01.2014 prin care se solicită respingerea apelului, deoarece instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și în baza probatoriului administrat s-a constatat că acesta este legal și temeinic.
In primul rând, se solicită să se constate că cererea de apel este nesemnată de către apelantul petiționar.
Cu privire la fondul cauzei, se susține că instanța de fond în mod corect a respins cererea petiționarului de a înlocui sancțiunea contravențională cu avertismentul, întrucât fapta antisocială comisă de apelant prezintă un grad de pericol social ridicat; acesta nu recunoaște comiterea faptei contravenționale, astfel este evident că înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul nu ar atinge scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor.
Pe de altă parte, apelantul a circulat cu o viteză care nu i-ar fi permis să ocolească un eventual obstacol apărut brusc pe carosabil într-o zonă cu curbe cu vizibilitate redusă, ceea ce sporește riscul procedurii de accidente și implicit pericolul social.
Se mai susține că din fișa istoric abateri, reiese că apelantul a mai fost sancționat anterior pentru comiterea de contravenții de genul celor pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție atacat.
Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul urmează să respingă apelul, potrivit celor ce vor fi expuse în continuare:
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, în sensul că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește criticile legate de temeinicia procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul reține că prin actul contestat, în sarcina apelantului-petent s-a reținut săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 102, alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d punctul 3 și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, contravenție constând în depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, respectiv de dispozițiile art. 99, alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a punctul 3 și art. 36, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, contravenție constând în nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta ori castile de protectie omologate, dupa caz.
Pentru prima contravenție în ordinea arătată mai sus, apelantuluipetent i-a fost aplicată, ca sancțiune principală, minimul amenzii prevăzute de lege pentru o astfel de contravenție, respectiv 9 puncte amendă în valoare de 675 lei iar ca sancțiune complementară 6 puncte de penalizare, iar pentru cea de a doua contravenție i s-a aplicat avertisment ca sancțiune principală și 2 puncte de penalizare ca sancțiune complementară.
Or, contrar susținerilor apelantului petent, tribunalul constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins plângerea contravențională, reținând faptul că săvârșirea celor două contravenții rezultă fără echivoc din probatoriul administrat de intimat, în condițiile în care apelantul-petent nu a făcut vreo dovadă contrară de natură să răstoarne prezumția relativă de veridicitate și autenticitate a actului sancționator contestat.
În plus tribunalul reține că prin folosirea, la măsurarea vitezei, a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în condițiile NML 021-05 din 23 noiembrie 2005, se creează prezumția rezonabilă că măsurătoarea astfel efectuată este una corectă, fiind evident faptul că o astfel de contravenție nu poate fi constatată decât prin folosirea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în condițiile descrise prin norma de metrologie menționată mai sus.
Totodată, tribunalul amintește că o astfel de abordare apare ca fiind în concordanță și cu jurisprudența CEDO (a se vedea Decizia dată în cauza C-_/07 H. ș.a. c. României), Curtea reținând în acest sens că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Pe de altă parte tribunalul constată că, în ceea ce privește analiza sancțiunilor aplicate apelantului-petent, contrar criticilor apelantului-petent, instanța de fond a asigurat o eficiență deplină atât dispozițiilor art. 5 alin. 5 și 7 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „pentru una și aceiași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare”, cât și dispozițiilor art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, apreciind că, sancțiunile contravenționale astfel cum au fost aplicate de agentul constatator, sunt corect individualizate, fiind proporționale cu gradul de pericol social al fiecăreia dintre contravenții.
Cu referire în special la sancțiunea amenzii contravenționale aplicată pentru contravenția prev. de art. 102, alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d punctul 3 și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, tribunalul constată că aceasta a fost stabilită la nivelul minim prevăzut de lege (a se vedea prevederile art. 98, alin. 4, lit. d din O.U.G. nr. 195/2002), în condițiile în care apelantul a depășit viteza legală cu 42 km/h și nu cu 20 km/h așa cum neîntemeiat a susținut prin motivele de apel.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă apelul declarat de apelantul-petiționar T. A., împotriva sentinței civile nr. 3431 pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, menținând astfel sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-petiționar T. A., cu domiciliul în Târgoviște, . Giglovan nr. 7, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3431 pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Municipiul Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2014.
Președinte, Judecător,
I. C. N. E.
Grefier,
L. M.
Judecător fond A. F.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. N.E./Tehnored- L.M.
4 ex./07.04.2014
.>
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 451/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
