Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 451/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Tribunalul DÂMBOVIŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 451/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 2017/120/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚĂ NR. 451

Ședința publică de la data de 11.03.2014

Instanța constituită din:

P.: A. L. B.

Grefier: D. D.

Pe rol se află soluționarea cererii privind pe reclamantul S. C. G., cu domiciliul în Târgoviște, .. 23 B, ., județ Dâmbovița și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul individual de Avocatură A. G. din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294,, având ca obiect „refuz soluționare cerere – restituire timbru de mediu”.

Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, achitată cu chitanțele nr._/22.11.2013 în cuantum de 50 lei și nr._/19.12.2013 în cuantum de 250 lei.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant, avocat A. G., cu împuternicire avocațială nr._/2013, fila 7 din dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților.

procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar, a următoarelor înscrisuri: la 10.01.2014 întâmpinare din partea Ministerului Finanțelor Publice –Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la data de 21.01.2014 fiind depus răspunsul la întâmpinare din partea reclamantului, după care:

La interpelarea instanței cu privire la competența instanței sesizate cu judecarea prezentului litigiu, reprezentantul reclamantului arată că Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, este instanța competență general, material și teritorial, în vederea judecării cauzei.

Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 și 4 din Noul Cod procedură civilă și conform art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate judeca la termenul de față.

Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta DGRFP Ploiești-AJFP Dâmbovița, prin întâmpinare,

Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției invocată de pârâtă, raportându-se la susținerile sale din răspunsul la întâmpinare depus la dosar. Pe fondul cauzei arată că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu, excepție pe care o susține oral și o depune, în scris, la dosar. Astfel, apreciază că acest act normativ este neconstituțional, încălcând egalitatea cetățenilor în fața legii, reglementată de art. 16 alin. 1 din Constituția României și așezarea justă a sarcinilor fiscale, reglementată de art. 56 alin. 1 din Constituția României. Există o definiție legală a timbrului de mediu, respectiv cea dată de art. 2 lit. m din OUG nr. 9/2013 și anume că „timbru de mediu reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehicule”.

În temeiul dispozițiilor constituționale menționate, apreciază că, fiind o taxă pentru emisii produse de autovehicule ar trebui suportată de toți cei care produc asemenea emisii.

În realitate nu se produce acest fapt și sunt supuși acestei taxe doar cei care produc emisii poluante de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, iar cei care produc anterior și care au înmatriculat autovehiculele anterior intrării în vigoare au fost scutiți și înainte și sunt scutiți și în continuare. De asemenea, există și alte categorii exceptate de acest act normativ, de la suportarea acestei taxe, deși produc emisii pe teritoriul Statului R., cum ar fi autovehiculele înmatriculate în Bulgaria. Este de notorietate că zeci de mii, poate chiar sute de mii de autovehicule înmatriculate în Bulgaria, circulă pe teritoriul Statului R. și nu plătesc nici un fel de taxe. Astfel, S. R. discriminează cetățenii sub acest aspect.

per a contrario, există și aberații ale acestui act administrativ și sub aspectul că, dacă este firesc să plătesc taxa când produc emisii poluante, este tot atât de firesc să nu mai plătesc taxa când nu mai produc emisii poluante. Astfel, când înstrăinez autovehiculul pentru care am plătit taxa, către un cetățean din România, ar trebui să se restituie taxa, care a fost plătită pentru toată durata de viață estimată a autovehiculului, iar dacă înstrăinez după o zi, este normal ca taxa reziduală să fie restituită vânzătorului și să fie supus acestei obligații dobânditorul autovehiculului.

Pentru ca absurdul reglementării să fie desăvârșit, există situația reglementată în acest act normativ, a scoaterii din parcul auto național al unui autovehicul, în această situație taxa reziduală se restituie, dar nu celui care a plătit taxa, adică primului care a înmatriculat autovehiculul în România, ci ultimului proprietar al acesteia. Astfel, nu se înțelege din ce motiv altcineva decât plătitorul taxei ar avea dreptul să i se restituie taxa plătită. Solicită sesizarea Curții Constituționale cu această excepție și, având în vedere că sesizarea nu duce la suspendarea cauzei, solicită admiterea cererii, restituirea taxei achitată, actualizată cu dobânda de la data plății, până la data restituirii și cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de față constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul S. C. G., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 3549 lei, reprezentând contravaloare timbru de mediu, actualizată cu rata dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul susține că a achiziționat un autoturism marca Renault, înmatriculat inițial în Italia, fiind obligat la înmatricularea în România la plata timbrului de mediu, în cuantum de 3549 lei, conform OUG nr. 3/2013

Reclamantul susține că, Decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțata de Î.C.C.J. în recursul în interesul legii care a avut ca obiect taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 a stabilit că taxa pe poluare este nelegală întrucât încalcă art. 90 al Tratatului de constituire a CE (devenit art. 110 al T.F.U.E.).

Motivul de nelegalitate al taxei era datorat faptului că descuraja achiziționarea de autovehicule folosite înmatriculate în alte state membre U.E., fără ca această taxă să descurajeze achiziționarea de autovehicule deja înmatriculate în România (considerate produse naționale), de aceeași vechime și grad de uzură, încălcând în acest fel disp. art. 90 al Tratatului CE.

Legiuitorul roman a încercat să modifice taxa pe poluare reglementata prin OUG nr. 50/2008, astfel încât aceasta taxă să nu mai fie considerată nelegală.

Astfel, taxa a fost modificată prin Legea nr. 9/2012 și OUG nr. 9/2013.

Reclamantul apreciază că, dacă taxa pentru emisii poluante reglementată prin Legea nr. 9/2012 în forma modificată prin OUG nr. 1/2012 (în vigoare până la 31.12.2012) a fost considerată nelegală de instanțele române pentru același motiv de nelegalitate a taxei pe poluare și se pune problema dacă taxa pentru emisii poluante în varianta de după 01.01.2013, respectiv timbrul de mediu, sunt legale din punctul de vedere al dreptului comunitar european, în concret art. 110 T.F.U.E.

S-a stabilit prin Hotărârea pronunțata la data de 07.07.2011 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-263/10 I. N. c. România că reglementarea națională -OUG nr. 50/2008 - are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE și, prin aceasta, contravine art. 110 al T.F.U.E.

Reclamantul apreciază că, efectul de descurajare se menține și la actele normative ulterioare care reglementează practic aceeași taxă, respectiv Legea nr. 9/2012 si OUG nr. 9/2013.

Potrivit art. 4 din Legea nr. Legii nr. 9/2012: (1)obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, ia momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; (2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui vehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate și scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.

Potrivit art. 4 al OUG nr. 9/2013 „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.

Din analiza dispozițiilor art. 4, rezultă că taxa pentru emisii poluante/timbrul de mediu nu se plătește cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, în condițiile în care taxa respectivă nu a fost restituit in temeiul unor hotărâri judecătorești.

O altă posibilitate de dobândire în proprietate și punere în circulație în România a unor autovehicule, fără plata taxei pentru emisii poluante/timbrului de mediu este cumpărarea unor autovehicule înscrise în circulație în România, la care nu s-a plătit taxa menționată sau aceasta a fost restituită, autovehicule cu care cumpărătorul circulă fără a le transcrie pe numele său, circulând cu certificatul de înmatriculare al fostului proprietar.

Dar atât autovehiculele rulate și pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cât si autovehiculele înmatriculate în România pentru care nu s-a plătit taxa sau aceasta a fost restituită, la care taxa pentru emisii poluante/timbrul de mediu este evitată, sunt considerate produse naționale.

Exista deci o largă categorie de produse naționale, respectiv autovehiculele deja înmatriculate în România, la care taxa pentru emisii poluante/timbrul de mediu nu se plătește fie din dispoziția legii, în cazul autovehiculelor la care taxa a fost plătită si nerestituită, fie din considerente de fapt, la cele la care taxa nu a fost plătită sau a fost restituită.

Reclamantul apreciază că a dovedit că efectul de descurajare a importării și punerii în circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE, se produce și sub Legea nr. 9/2012 în forma sa de după 01.01.2013 și, pentru aceleași rațiuni și sub reglementarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, iar prin aceasta contravine art. 110 al T.F.U.E.

În raport de cele menționate se solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv restituirea sumei de 3549 lei, cu dobânda legală fiscală, calculată de la data plații nedatorate până la restituirea efectivă, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante conform chitanței TS10 nr._ din data de 4.11.2013 pentru auto folosit marca Renault, achiziționat din Italia și plata cheltuielilor de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d), art. 124 coroborat cu art. 120 alin.7 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), art. 25, 28 si 90 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 1645 Noul cod civil .

Au fost anexate cererii, următoarele înscrisuri, în copie: cererea de restituire formulată la 20.11.2013; decizia de calcul a taxei; chitanța ., nr._/4.11.2013; carte de identitate a vehiculului; documente de proveniență ale autoturismului.

La data de 10.01.2014, DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că acțiunea reclamantului nu vizează un act administrativ sau un act administrativ fiscal, sau un răspuns la o plângere prealabilă, contestație administrativă sau refuz nejustificat, iar obiectul acțiunii îl constituie restituirea unei sume achitate în temeiul legii, care nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său legitim”.

Astfel, reclamantul nu a invocat și nu a solicitat anularea vreunui act administrativ, iar în speța dedusă judecății, actul vătămător îl reprezintă nu plata taxei speciale pentru autoturism, ci actul administrativ prin care a fost stabilită taxa.

Având în vedere că interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și, totodată, având în vedere obiectul cererii reclamantului.

Față de cele menționate, se solicită respingerea, pe cale de excepție, ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată a cererii reclamantului.

În ce privește, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, tribunalul constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul nu a contestat un titlu de creanță sau un act administrativ fiscal, așa cum sunt acestea reglementate de art. 41 Cod procedură fiscală pentru a fi obligat să respecte procedura prevăzută de art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.

În speță, plata taxei a fost achitată voluntar de reclamant, pentru a putea beneficia de achiziția efectuată și, considerând nejustificată plata efectuată, a solicitat restituirea ei, prin adresa_/20.11.2013.

Întrucât pârâta nu a soluționat cererea de restituire, întemeiată pe art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, iar obiectul ei este prevăzută de Legea nr. 554/2004, sub denumirea de „refuz nejustificat de soluționare a unei cereri”, prevăzut de art. 8 alin. 1 din aceeași lege. În raport de aceste considerente, excepția inadmisibilității acțiunii apare ca fiind neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. S. R. (7 aprilie 2011) și N. vs. S. R. ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:

Reclamantul a achitat cu chitanța . nr._/12.08.2013 suma de 1682 lei, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, sumă care i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile OUG nr.9/2013, fiind emisă decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule.

La data plății timbrului de mediu de către reclamant – 12.08.2013, erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 9/2013, astfel că prezentul litigiu privește pretinsa conformitate sau neconformitate a dispozițiilor a O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normele legale comunitare în materie (art. 110 din Tratatul Uniunii Europene) și implicit de legala ori nelegala percepere a timbrului de mediu pentru autovehicule, instituită prin OUG nr. 9/2013.

În hotărârile C.J.U.E. (T. vs. S. R. și N. vs. S. R.), Curtea a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

S-a concluzionat că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.

S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..

În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.

Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.

Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.

Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.

Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.

Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.

Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și la atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.

Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.

Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.

Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.

În consecință, apreciind că încasarea sumei reprezentând timbrul de mediu de la reclamant s-a realizat conform dispoziției legale în vigoare la data cererii de înscrieri a autovehiculului în circulație, iar reclamantul nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Stan C. G., cu domiciliul în Târgoviște, .. 23 B, ., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. L. B. D. D.

Red. ALB

7 ex. / 11.04.2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

INCHEIERE

Ședința publică de la data de 11.03.2014

Instanța constituită din:

P.: A. L. B.

Grefier: D. D.

Pe rol se află soluționarea cererii privind pe reclamantul S. C. G., cu domiciliul în Târgoviște, .. 23 B, ., județ Dâmbovița și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul individual de Avocatură A. G. din Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294,, având ca obiect „refuz soluționare cerere – restituire timbru de mediu”.

Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, achitată cu chitanțele nr._/22.11.2013 în cuantum de 50 lei și nr._/19.12.2013 în cuantum de 250 lei.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant, avocat A. G., cu împuternicire avocațială nr._/2013, fila 7 din dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților.

procedura de citare legal îndeplinită.

Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta DGRFP Ploiești-AJFP Dâmbovița, prin întâmpinare,

În temeiul dispozițiilor constituționale menționate, apreciază că, fiind o taxă pentru emisii produse de autovehicule ar trebui suportată de toți cei care produc asemenea emisii.

Per a contrario, există și aberații ale acestui act administrativ și sub aspectul că, dacă este firesc să plătesc taxa când produc emisii poluante, este tot atât de firesc să nu mai plătesc taxa când nu mai produc emisii poluante. Astfel, când înstrăinez autovehiculul pentru care am plătit taxa, către un cetățean din România, ar trebui să se restituie taxa, care a fost plătită pentru toată durata de viață estimată a autovehiculului, iar dacă înstrăinez după o zi, este normal ca taxa reziduală să fie restituită vânzătorului și să fie supus acestei obligații dobânditorul autovehiculului.

Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Asupra excepției de neconstituționalitate invocată de reclamant:

În ședința publică din data de 11.03.2014, S. C. G., reclamant în calitate de reclamant în dosarul nr._ a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Reclamantul a arătat că OUG nr. 9/2013 este neconstituțională, în întregime, întrucât încalcă dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 56 alin. 1 din Constituția României.

Potrivit art. 16 alin.(l) din Constituita României "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", iar potrivit art. 56 alin.(l) din Constituția României: "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. (2) „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”.

Conform art.2 lit. m) al OUG nr. 9/2013 "timbrul de mediu reprezintă suma datorata de către contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehicule ", astfel că, fiind o taxa pentru emisii provenite de la autovehicule, reclamantul, în baza principiilor constituționale precitate, apreciază că trebuie plătită de toți cei care produc emisii provenite de la autovehicule.

Potrivit art. 4 din OUG nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s~a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Din analiza articolului actului normativ indicat, rezulta cu claritate că nu toți cei care produc emisii provenite de la autovehicule sunt subiecții acestei taxe, ci doar cei care înmatriculează sau transcriu autovehicule din categoria celor la care se referă actul normativ menționat. Cei care dețin autovehicule înmatriculate sau transcrise anterior datei de 01.01.2013 și care în mod evident produc emisii poluante, nu plătesc această taxă și nici nu au plătit-o în trecut, sau dacă au plătit-o și-au recuperat-o prin acțiuni in justiție întemeiate pe dreptul comunitar european.

Din modul în care S. R. a reglementat această taxă, este vădit că există și o altă categorie importantă (ca pondere numerică) de autovehicule care produc emisii poluante pe teritoriul național, fără a fi supuse acestei taxe, pentru că nu sunt supuse înmatriculării sau transcrierii în România. Este notorie existența a zeci de mii de autovehicule înmatriculate in Bulgaria, folosite de utilizatori români în România, pentru care nu s-a plătit si nu se plătește nici un fel de taxă de poluare către S. R..

Este inadmisibilă discriminarea - pozitivă - a utilizatorilor de rea credință, de autovehicule folosite în România dar înmatriculate in Bulgaria, față de cei de bună credință care și-au înmatriculat sau transcris autovehiculele în România. Singur acest fapt este suficient, în opinia reclamantului, pentru declararea ca neconstituționala a OUG nr. 9/2013.

Reclamantul mai arată că, art. 4 al OUG nr.9/2013 încalcă vădit egalitatea cetățenilor în fața legii precum și așezarea justă a sarcinilor fiscale, reglementate de art. 16 alin. l și respectiv de art. 56 alin. l din Constituția României.

Este adevărat că cei care au înmatriculat sau transcris un autovehicul în România până la data de 15.03.2013 nu pot fi supuși, în baza principiului neretroactivității legilor, la plata timbrului de mediu pentru autovehicule cu ocazia înmatriculării sau transcrierii, dar nimic nu se opune ca aceasta taxă să fie reglementată în alt fel, de exemplu așa cum se prevede in Hotărârea preliminară pronunțata la data de 07.04.2011 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza I. T. c. Statului R.: (60) „Obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul roman, care se materializează in faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația in România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare, si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus in circulație in România. O astfel de taxare, a cărei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piața naționala a vehiculelor de ocazie in detrimentul punerii in circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conforma principiului poluatorul plătește.

Rezultă astfel, că este posibilă instituirea unei taxe anuale rutiere, perfect compatibila cu protecția mediului si cu principiul "poluatorul plătește", care în plus nu ar discrimina pe nimeni, pentru ca toți poluatorii, adică toți posesorii de vehicule puse in circulație in România, ar plăti aceasta taxă și nu s-ar pune in niciun fel nici problema retroactivității legii.

Încălcarea celor doua principii constituționale precitate se face nu doar sub aspectul ca există persoane care produc emisii poluante provenite de la autovehicule care nu sunt supuși acestei taxe, ci, per a contrario, că există și persoane care nu (mai) produc emisii poluante provenite de la autovehicule dar plătesc in continuare aceasta taxă.

Astfel, dacă se înmatriculează pentru prima dată în România un autovehicul și se plătește timbrul de mediu pentru întreaga durata de viata estimată a autovehiculului respectiv și dacă după numai o zi se înstrăinează autovehiculul către o altă persoană din România și deci vânzătorul nu mai produce emisii poluante, ci dobânditorul autovehiculului, vânzătorului nu i se restituie taxa reziduală, așa cum ar fi logic și normal, ci plătesc pentru poluarea făcută de altă persoană, care este exonerată de la plata taxei.

Ca absurdul reglementarii sa fie desăvârșit, potrivit art.7 alin. l al OUG nr. 9/2013, (1) în cazul în care pentru un autovehicul s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau timbrul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și pentru care nu s-a dispus de către instanțe restituirea acestora, autovehiculul este ulterior scos din parcul auto național și i se restituie ultimului proprietar valoarea reziduală a timbrului", deci în acest caz taxa nu se restituie primului proprietar, adică persoanei care a plătit taxa, ci ultimului proprietar, care nu a plătit nici un fel de taxă.

In drept, excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 a fost întemeiată pe disp. art 11 alin. 1 lit. d) si art. 29 ale Legii nr. 47/1992 privind Curtea Constituțională.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către reclamant, tribunalul reține că din economia art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, rezultă că admisibilitatea unei astfel de cereri este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- existența unui interes procesual sau substanțial, cu referire la pertinența excepției, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată are legătură cu soluționarea cauzei;

- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ în vigoare, lege sau ordonanță, ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz.

În cauză, sunt întrunite aceste condiții menționate anterior, excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013, având legătură cu soluționarea cauzei, deoarece în situația admiterii acesteia ar exista un temei legal pentru pretențiile reclamantului.

În ceea ce privește opinia instanței asupra excepției invocate, tribunalul apreciază că excepția este neîntemeiată, dispozițiile OUG nr. 9/2013 nu contravin prevederilor art. 115 alin 1 din Constituția României, republicată, care stipulează că „Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice”, câtă vreme în preambulul actului normativ s-a precizat că ordonanța de urgență este dată în temeiul art.115 alin 4 din Constituția României, republicată și este motivată pe aspectul că, în caz de neadoptare, în regim de urgență a acestui act normativ se vor limita sever tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, cu impact direct asupra populației, precum și asupra finanțării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului.

Tribunalul mai reține că celelalte argumente invocate de reclamant se referă la nelegalitatea ordonanței, acestea putând fi examinate pe calea contenciosului administrativ și nu în procedura de invocare a neconstituționalității actului normativ.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicată, tribunalul va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant și va sesiza Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 9/2013, cu raportare la dispozițiile art. 115 alin 1 din Constituția României, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantul S. C. G., cu domiciliul în Târgoviște, .. 23 B, . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul individual de Avocatură A. G. din Târgoviște, ., ., ., în dosarul nr._, al Tribunalului Dâmbovița-Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pârâți fiind S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. L. B. D. D.

Red. ALB

3ex11.04.2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA COMERCIALĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

CALEA BUCUREȘTI, NR.3

DOSAR NR._

CĂTRE

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Prin încheierea de ședință din data de 11 Martie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul susmenționat, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013, ridicată de reclamantul S. C. G., cu domiciliul în Târgoviște, .. 23 B, ., județ Dâmbovița și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul individual de Avocatură A. G. din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. prinMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294.

Vă înaintăm alăturat, conform art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, încheierea instanței, de sesizare a Curții Constituționale, precum și înscrisurile depuse de reclamant cu privire la excepția invocată.

P. Grefier

A. L. B. D. D.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 570/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 131/2014.... →

Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 451/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 451/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA