Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 386/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 456/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 386
Ședința publică din: 30.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-petent M. P., domiciliat în Suceava, ., ., ., împotriva sentinței nr. 2000/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intimatul I. DE P. AL JUDETULUI DAMBOVITA, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că dosarul a fost amânat pentru comunicarea întâmpinării și pentru a fi semnată cererea de recurs, precum și faptul că prin serviciul registratură, la data de 09.04.2014, recurentul a depus cererea de recurs semnată, după care:
Tribunalul constată că a fost îndeplinită cerința semnării recursului, având în vedere faptul că, prin serviciul registratură, la data de 09.04.2014, recurentul a depus cererea de recurs semnată.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea intimatului privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2000/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul M. P., în contradictoriu cu intimata IPJ Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.01.2013, încheiat de agentul de poliție P. A., din cadrul Poliției orașului Găești – Formațiunea Rutieră, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, deoarece la data de mai sus, în jurul orelor 09,17, pe DN 72 – Găești (. condus auto marca Nissan cu nr._, cu viteza de 92 km/h în interiorul localității, înregistrată de cinemometrul tip radar, marca Autovision, . 223, montat pe autospeciala marca Dacia L. cu nr.MAI_, faptă prevăzută și sancționată de art.48, rap.la art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată.
Petentul a formulat in termen legal plângere.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, instanța de fond a constatat că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din același act normativ. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cât privește temeinicia procesului verbal atacat, instanța de fond a constatat că, din probele existente in dosar, respectiv, raportul agentului constatator raportul agentului de poliție care îl însoțea, buletin verificare metrologică, fișa registru radar, planșa fotografică, suport magnetic, atestat operator radar, fiță istoric abateri, coroborate cu cele menționate în procesul verbal de sancționare contravențională, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului.
Contravenția a fost constatată de un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atestat pentru utilizarea cinemometrului folosit și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Din cuprinsul filmării realizate cu aparatul cinemometru a reieșit că petentul a condus cu viteza de 92 km/h în localitate, pe fundal fiind vizibile blocuri și locuințe, ceea ce dovedește indubitabil că fapta a fost săvârșită în interiorul unei localități.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul verbal . nr._/ 05.01.2013, iar încadrarea faptei și sancțiunea au fost corect făcute, potrivit dispozițiilor OUG nr.195/2002, motiv pentru care s-a constatat că plângerea petentului este neîntemeiată, fiind respinsă.
Impotriva sentinței instanței de fond, la data de 30.12.2013, petentul M. P. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul petiționar a invocat faptul că nu a circulat cu autoturismul la al cărui volan se afla cu viteza cu care a fost depistat de aparatul radar în trafic, motiv pentru care apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
La data de 05.03.2013, intimatul I.P.J. Dâmbovița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.01.2013, încheiat de agentul de poliție P. A., din cadrul Poliției orașului Găești – Formațiunea Rutieră, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, deoarece la data de mai sus, în jurul orelor 09,17, pe DN 72 – Găești (. condus auto marca Nissan cu nr._, cu viteza de 92 km/h în interiorul localității, înregistrată de cinemometrul tip radar, marca Autovision, . 223, montat pe autospeciala marca Dacia L. cu nr.MAI_, faptă prevăzută și sancționată de art.48, rap.la art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată.
De asemenea, contravenția a fost constatată de către un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atestat pentru operarea cinemometrului utilizat și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Din dovezile administrate în fața instanței de fond, anume rapoartele lucrătorilor de poliție, planșa fotografică și suportul magnetic, rezultă că petiționarul a circulat cu autoturismul având viteza de 92 km/h în localitate.
Cu privire la erorile aparatelor cinemometru invocate, se invocă adresa nr. 6032/16.10.2013 emisă de Institutul Național de Metrologie, prin care această instituție a emis NML 021 – 05.
Se reține că la punctul 1, din aceste norme se prevede că erorile maxime tolerate stabilite în NML 021-05 se aplică în patru cazuri enumerate limitativ: la efectuarea controlului metrologic legal prin aprobare de model, la verificarea metrologică inițială, la verificarea metrologică periodică și la verificare metrologică după reparare, iar la punctul 3 se statuează că NML 021-05 nu stipulează aplicarea erorilor maxime tolerate la valorile înregistrate în trafic de un cinemometru declarat admis la verificarea metrologică, aceleași norme precizând la pct. 6 că ( . . . ) o valoare indicată de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerată prevăzută în NML. Interpretarea rezultatelor măsurătorilor efectuate cu mijloace de măsurare legale nu face obiectul prevederilor NML.
Normele susmenționate evidențiază faptul că valorile indicate de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerată prevăzută în NML, iar interpretarea rezultatelor acestor măsurători nu poate face obiectul prevederilor NML.
În aceste condiții, tribunalul reține că viteza cu care a fost depistat autoturismul condus de petiționarul în interiorul unei localități a fost corect stabilită, iar sancțiunea aplicată acestuia corespunde dispozițiilor prevăzute de art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Cu privire la capătul de cerere prin care recurentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, tribunalul apreciază că aplicarea măsurii avertismentului prin înlocuirea amenzii nu se impune, dat fiind caracterul periculos al contravenției săvârșite.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se dispună respingerea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-petent M. P., domiciliat în Suceava, ., ., ., împotriva sentinței nr. 2000/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE P. AL JUDETULUI DAMBOVITA, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. N. E. L. N.
Judecător fond M. P.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. C.I. /VM /SEM
2 expl./21.05.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1077/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 616/2014. Tribunalul... → |
|---|
