Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 128/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 128/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 5162/120/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.128
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
GREFIER: C.-E. G.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanții V. D., domiciliat în ., județ Dâmbovița, și V. D., domiciliată în București, .. 128, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul D. I. – Primar al comunei Pietroșița, ., prin care s-a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtului la numirea suspendarea autorizației de construire nr.17/01.08.2013, emisă de D. I. – primarul comunei Pietroșița, și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei ce formează obiectul cauzei_ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 28.01.2014, când a hotărât următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Secției a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. 5162/28.08.2013, reclamanții V. D., domiciliat în ., județ Dâmbovița, și V. D., domiciliată în București, .. 128, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul D. I. – Primar al comunei Pietroșița, ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtului la numirea suspendarea autorizației de construire nr.17/01.08.2013, emisă de D. I. – primarul comunei Pietroșița, și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei ce formează obiectul cauzei_ .
În motivarea cererii, reclamanții arată că obligarea pârâtului la numirea suspendarea autorizației de construire nr.17/01.08.2013, emisă de D. I. – primarul comunei Pietroșița, și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei ce formează obiectul cauzei_ .
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art.12 din Legea nr.50/1991 și art.996 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În susținerea cererii au fost depuse copii ale înscrisurilor depuse în dosarul de fond, înregistrat la data de 28.08.2013.
La data de 05.09.2013, reclamanții au depus o cerere adițională, subliniind că autorizația de construire nr.17/01.08.2013 a fost emisă fără acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6 al secțiuni I „piese Scrise” a cap. A” documentație tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire – D.T.A.C”, prevăzut în Anexa 1 la Legea 50/1991)A5 – extras din lege), acord necesar pentru construcții noi, amplasate în imediata vecinătate a construcțiilor existente și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora. În continuare, reclamanții subliniază că autorizația în cauză a fost obținută în condiții de nelegalitate, iar ca urmare a acestui fapt, au fost provocate importante daune materiale prin continuarea lucrărilor, chiar și pentru investitorul noii construcții.
De asemenea, precizează reclamanții că nu există studiu de sistematizare verticală cu colectarea apelor pluviale de pe tronsonul rămas între cele două case, și nici studiu privind afectarea gradului de însorire a monumentului istoric – imobil proprietate personală „Casa I. Carpețeanu”, situată pe DN71 nr.475, imobilul situându-se la minus 4,30 m față de cota terenului pe care este amplasată noua construcție, însă, studiind documentația și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, care au stat la baza emiterii autorizației, au constatat că imobilul proprietate personală lipsește din planșa cu desfășurarea stradală, în locul acestuia figurând, în mod nereal, noua construcție autorizată. În continuare, reclamanții arată că, potrivit dispozițiilor Legii nr.422/2001, primarul ar fi trebuit să coopereze cu ceilalți proprietari de monumente istorice să realizeze studii de fundamentare, delimitare și instituire a zonelor de protecție a monumentelor istorice, prin care se asigură conservarea integrată și punerea în valoare a monumentului istoric și a cadrului său construit sau natural.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezenta și nici nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.11.2013, instanța a luat act că reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că dosarul ce are ca obiect solicitarea de anulare a autorizației de construire nr.17/01.08.2013 este dosarul nr._ .
La data de 15.01.2013, urmare a emiterii unei adrese către pârât, au fost înaintate de către Primăria Pietroșița înscrisurile care au stat la baza emiterii autorizației de construire nr.17/01.08.2013.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și având în vedere textele de lege incidente în materie urmează a respinge acțiunea, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, este reprezentat de autorizația de construire nr. 17/01.08.2013 emisă de Primarul U.A.T. ., act prin care, la cererea solicitanților B. O. și B. D. L., a fost autorizată construirea unei locuințe tip P, pe un teren 1733 m.p. situat în com. Pietroșița, ., nr. Cadastral provizoriu 233.
Terenul pe care a fost autorizată construirea locuinței este învecinat pe latura de Vest cu terenul proprietatea reclamanților, teren pe care este edificată o locuință înscrisă în lista monumentelor istorice.
Astfel, în cea ce privește posibilitatea suspendării unei autorizații de construire, tribunalul constată ca fiind incidente dispozițiile art. 12, alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, potrivit cu care „Autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizatiilor de construire sau de desfiintare poate fi ceruta, in conditiile legii, si de catre prefect, inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii.
O data cu introducerea actiunii se pot solicita instantei judecatoresti suspendarea autorizatiei de construire sau desfiintare si oprirea executarii lucrarilor, pana la solutionarea pe fond a cauzei”.
Pe de altă parte trebuie amintit că, din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că actul administrativ prin natura sa, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, fiind executoriu din oficiu, iar din dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond", rezultă că, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură de excepție, care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege -suspendarea de drept ope legis- ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, la cererea persoanei vătămate.
Astfel, în condițiile arătate mai sus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa, numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic dovedirea îndeplinirii cumulative a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În jurisprudența constantă a instanțelor de contencios administrativ, confirmată de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ (a se vedea Decizia nr. 442/30.01.2013).
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, situație care trebuie dovedită de reclamantă.
Fiind vorba de o autorizație de construire, o astfel de împrejurare trebuie să vizeze, potrivit disp. art. 12, alin. 1 din Legea nr. 50/1991, încălcarea prevederilor legale incidente la momentul emiterii actului ori, după caz, nerespectarea autorizației pe perioada executării construcției.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul amintește că, din dispozițiile art. 2 alin. 1, lit. ș din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.
Ori prin probatoriul administrat în cauză reclamanții nu a făcut nici dovada existenței unui caz bine justificat și nici existența unei eventuale necesități a evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Astfel instanța constată că actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, contrar susținerilor nefondate ale reclamanților, a fost emis de către Primăria Comunei Pietroșița prin Primar în îndeplinirea atribuțiilor legale conferite prin dispozițiile art. 4, alin. 1, lit. e, pct. 1 din Legea nr. 50/1991, ulterior emiterii certificatului de urbanism nr. 50/28.11.2012, pe baza documentației ce cuprinde toate documentele prevăzute de disp. art. 7 din Legea nr. 50/1991, inclusiv avizul emis de Direcția Județeană pentru Cultură Dâmbovița, aviz solicitat ca urmare a faptului existenței unor construcții monumente istorice în zona respectivă.
Tribunalul constată ca nefondate criticile formulate de reclamanți vizând lipsa acordului vecinilor, acord prevăzut de dispozițiile pct. 2.5.6 secțiunea I “piese scrise” a Anexei nr. 1 ce reglementează conținutul cadru al documentației tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții din Legea nr. 50/1991.
Astfel tribunalul reține că potrivit pct. 2.5.6. „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate”.
Or, reclamanții nu au făcut dovada existenței vreuneia din premisele reglementate prin această dispoziție legală, astfel încât să se fi impus obținerea, în prealabil, de către beneficiarii autorizației, a acordului vecinilor, respectiv a acordului reclamanților în cauză, aceasta întrucât construcția nou autorizată nu este amplasată adiacent construcției reclamanților ci la distanța de 2m. față de limita de proprietate dintre terenurile învecinate, prevăzută în planul de amplasament, iar reclamanții nu au dovedit necesitatea unor măsuri de intervenție pentru protejarea propriei lor construcții, ca urmare a efectuării lucrărilor de edificare a construcției nou autorizate, construcție care are aceiași destinație cu celelalte construcții amplasate în zonă, respectiv destinația de locuință.
Nici susținerile legate de nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește autorizarea construirii în zona în care există clădiri încadrate în categoria monumentelor istorice, cu referire la faptul că imobilul deținut de reclamanți este înscris în lista monumentelor istorice, nu pot fi apte să conducă la dovedirea existenței unui caz bine justificat în sesnul disp. art. art. 2 alin. 1, lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, emiterea autorizației s-a realizat pe baza avizului nr. 2/01.02.2013 emis de Direcția Județeană pentru Cultură Dâmbovița, avizul astfel emis vizând toate monumentele din zona de edificare a construcției autorizate, inclusiv construcția reclamanților.
Cât privește lipsa existenței unui așa-numit “studiu de sistematizare verticală cu colectarea apelor pluviale” instanța reține că un astfel de studiu nu se regăsește printre documentele obligatorii a fi depuse pentru emiterea unei autorizații de construire, astfel că, lipsa acestuia nu poate constitui o împrejurare vădită de fapt și/sau de drept care să aibă capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură autorizația de construire în litigiu.
Prin urmare tribunalul reține că reclamanții nu au făcut dovada existenței unui caz temeinic justificat în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, astfel că, nefiind îndeplinită una din condițiile cumulative prev. de disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi dispusă suspendarea provizorie a Hotărârea nr. 77/30.05.2013.
Cu toate că, în raport de aceste considerente vizând nedovedirea de către reclamanți a existenței unui caz temeinic justificat, analizarea celei de a doua condiții vizând necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, apare ca inutilă, tribunalul reține totuși că nici această condiție nu este îndeplinită, având în vedere faptul că nu s-a dovedit iminența producerii unui prejudiciu ireparabile sau dificil de reparat, cauzat de amplasarea construcției nou autorizate, în condițiile în care degradările suferite de construcția reclamanților din cauza infiltrațiilor apei, par a fi preexistente, cauzate de o lipsă de întreținere corespunzătoare ce nu poate fi imputată vecinilor care intenționează să edifice imobilul alăturat, iar pretinsa lipsă a însoririi ferestrelor propriei locuințe, amplasate pe latura dinspre noua construcție, nu poate conduce la impunerea unei sarcini proprietarilor terenului învecinat, în condițiile în care legea nu reglementează vreo obligație în acest sens.
În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanții V. D. și V. D. în contradictoriu cu pârâtul D. I. – Primar al U.A.T. . având ca obiect suspendarea executării autorizația de construire nr. 17/01.08.2013 și oprirea lucrărilor de execuție.
Văzând și disp. art. 14, alin. 4 din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții V. D. domiciliat în ., județ Dâmbovița, CNP-_ și V. D. domiciliată în mun. București, .. 128, ., sector 6, CNP-_, în contradictoriu cu pârâtul D. I. – Primar al U.A.T. . sediul în ..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la sediul Tribunalului Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
Președinte, Grefier,
Jud. N. ErculescuClaudia-E. G.
Red. NE/tehnored. CEG
5 ex./24.02.2014
..02.2014
V. D.
V. D.
D. I. – Primar al U.A.T. .>
Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 919/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
