Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 251/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 251/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 5622/120/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 251
Ședința publică de la data de 11.02.2014
Instanța constituită din:
P.: A. L. B.
Grefier: D. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantul O. M. cu domiciliul în Moreni, .. 30, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetele Asociate A. P. E.-T. I., din Moreni, ., nr. 56, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect „refuz soluționare cerere - taxa pe poluare”.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 183 lei, cu chitanțele nr._/3.07.2013, în cuantum de 47 lei; nr._/3.07.2013, în cuantum de 47 lei și nr._/6.09.2013, în cuantum de 89 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant, avocat T. I., în baza împuternicirii avocațială nr._/2013, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar, a întâmpinării din partea Ministerului Finanțelor Publice –Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, depusă peste termen, la 17.12.2013, după care,
La interpelarea instanței cu privire la competența instanței sesizate cu judecarea prezentului litigiu, reprezentanta reclamantului arată că Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, este instanța competență general, material și teritorial, în vederea judecării cauzei.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 și 4 di.n Noul Cod procedură civilă și conform art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate judeca la termenul de față.
Reclamantul prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și în consecință, obligarea pârâților la restituirea sumei de 1855 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 1855 lei, reprezentând contravaloare taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu rata dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că la data de 10.03.2009 a achitat suma de 1855 lei cu titlu de taxă pe poluare, cu chitanța . nr._, conform calculului Trezoreriei Moreni, materializat în decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/10.03.2009, taxă impusă de prevederile OUG 50/2008, în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat din spațiul comunitar.
Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară normelor comunitare, cererea sa fiind respinsă.
Reclamantul susține că, dreptul la restituirea sumelor plătite cu titlu de taxă pe poluare izvorăște din aplicarea directă a normelor de drept comunitar, în speță art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a CE, independent de soarta actului cu caracter fiscal emis în vederea perceperii acestei taxe, act emis în baza unor norme legale interne ce contravin dreptului comunitar și care, în baza dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României urmează a fi ignorate în causa pendente.
Astfel, prin aplicarea directă a dreptului comunitar, regulile procedurale specifice materiei fiscale, ce țin de circuitul sumelor de bani achitate cu titlu de taxă de poluare, nu au incidență întrucât, prin prisma dispozițiilor art. 148 alin 2 din Constituție, cererea de restituire a unei sume de bani ce a fost achitată pentru prima înmatriculare a unui autovehicul pe baza normelor juridice naționale (OUG 50/2008 în concret) vizează, practic, un raport juridic al reclamantei cu S. R., prin intermediul unei autorități publice cu care s-a stabilit raportul juridic concret dintre reclamantă ( ca plătitor, devenit creditor) și organul pârât ( care a încasat suma, devenind debitor al obligației de restituire a acesteia în ipoteza aplicării directe a dreptului comunitar).
Dacă premisa aplicării directe a normelor de drept comunitar este aceea că reglementarea națională specială ( OUG 50/2008) contravine anumitor norme de drept comunitar ( art. 110. exart. 90 paragraf 1 din TCE), cum se reține în speța de față, atunci raporturile juridice dintre reclamant și pârâte nu pot fi decât unele generale, supuse dreptului comun, norma de drept comunitar anulând, practic, sfera de aplicare a normei juridice naționale discordante, ipoteză în care și celelalte norme juridice speciale conexe pentru raportul juridic inițial ( cele din Codul de procedură fiscală cu aplicabilitate în OUG 50/2008) nu mai pot fi aplicabile, ci devin aplicabile normele juridice de drept comun din dreptul intern care reglementează raporturile juridice de drept comun dintre un debitor și creditorul său, cu particularitățile date de dispozițiile constituționale direct aplicabile, anume art. 148 alin. 2 din Constituția României Revizuită.
Conform art. 110 ( exart. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene " niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Astfel, prevederile menționate de Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instiuire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or. după aderarea României la UE. acest lucru nu este admisibil când produsele importate provin din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală diminuează, sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând, astfel, alegerea consumatorului.
Pentru motivele arătate, se solicită obligarea pârâților la restituirea taxei pe poluare, precum și a folosului nerealizat, respectiv la restituirea sumei încasate actualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data încasării până la data restituirii efective a taxei.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratat, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 alin. 1. lit. d) din Codul de procedură fiscală, art. 1084 raportat la art. 1082 Cod Civil, în ceea ce privește folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
În probațiune s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de calcul a taxei; duplicat chitanța din data de 10.03.2009; documente de proveniență ale autoturismului; adresa nr._/9.09.2013; adresa nr._/9.09.2013;
Prin întâmpinarea depusă la dosar din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Se susține că, decizia de calcul a taxei a fost emisă conform OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării în vigoarea abrogându-se art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale UE, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, semnat de România la 25.04.2005, legea cadru Europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale UE, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Astfel, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene se susține că nu sunt incidente, întrucât taxa de poluare trebuie plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 ași art. 9.
Totodată, în speța de față, reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute la art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Se mai arată că, principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul UE, iar 18 state membre ale UE practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Se solicită și respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale și cel privind plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 1855 lei cu chitanța nr._/10.03.2009 pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Ford, nr. identificare WFOAXXGCAAVK80519, înmatriculat pentru prima dată în comunitatea europeană, la data de 18.11.1997, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 15 din dosar.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, cererea sa fiind respinsă, conform răspunsului emis de DGFP Dâmbovița, nr._/9.09.2013, fila 21 din dosar.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că sumele plătite de acesta nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare (10.03.2009) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea așa cum a fost formulată de reclamantul O. M. cu domiciliul în Moreni, .. 30, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetele Asociate A. P. E.-T. I., din Moreni, ., nr. 56, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, și, în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 1855 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății taxei (10.03.2009) și până la restituirea efectivă și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 783 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. D. D.
Red. ALB/tehnored. DD
7 ex. /4.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 240/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 600/2014. Tribunalul... → |
|---|
