Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 29/283/2014
Dosar nr._ apel – constatare nulitate act
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 474
Ședința publică din data de 3 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător – A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă S.C. STEPHEN C. S.R.L., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, înmatriculat la Registrul Comerțului sub nr. J15/688/21.10.2011, Cod fiscal_- reprezentată legal de D. G., împotriva sentinței civile nr. 996/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., parter+etaj, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. G. pentru apelanta S.C. Stephen C. S.R.L, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul ITM Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanții legali al părților prezente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, tribunalul văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria P., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere .
La interpelarea instanței, reprezentanții legali al părților prezente învederează că nu au cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 N .C.pr.civ cauza va fi soluționată pe baza probelor administrate în fața instanței de fond
În baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbateri și acordă cuvântul părților.
Avocat I. G. pentru apelanta S.C. Stephen C. S.R.L arată că aformulat apel împotriva sentinței instanței de fond considerând că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru că în mod greșit instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii. Așa cum a arătat și în cererea de apel și în plângerea contravențională, instanța a ignorat faptul că între societatea apelantă și persoana găsită în magazin la momentul controlului nu au existat raporturi de muncă, neexistând o înțelegere prealabilă în sensul prestării unei munci și plata unei remunerații.
Susține în continuare că art.10 din Codul muncii, definește contractul individual de muncă ca fiind o înțelegere între persoana denumită salariat și angajator, în sensul prestării unei munci în schimbul unui salariu. Din lecturarea fișei de identificare nu rezultă că a existat fie și o înțelegere verbală în sensul textului de lege menționat.
Apărătorul apelantei petente apreciază că nu au existat raporturi de muncă și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin.1 lit.l din Codul muncii.
În ceea ce privește situația de fapt, apărătorul apelantei petente susține că în mod greșit instanța de fond a concluzionat că reprezentanta apelantei petente, la audierea în fața instanței, nu a avut o atitudine sinceră. Din toate probele administrate a constatat că nu există neconcordanțe între ceea ce s-a menționat în plângere, ceea ce afirmat petenta în fața instanței și în celelalte probe.
La 17.12.2013 s-a efectuat controlul, iar procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 20.12.2013. Reprezentanta petentei s-a ocupat în permanență de magazin până la momentul la care s-a angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioada 16-18 decembrie 2013 se afla în concediu de odihnă și putea să desfășoare orice activitate .
Această perioadă s-a suprapus cu concediul medical din 16.12.-20.12.2013 și cu prilejul efectuării controlului, reprezentanta petente, de fapt nu se afla la muncă fiind bolnavă, motiv pentru care a apelat la o prietenă și a rugat-o să facă numai câteva activități cu caracter administrativ .
ITM a aplicat sancțiunea în cuantum de 10.000 lei, însă din probele administrate a rezultat că prezența persoanei la data efectuării controlului a fost fortuită, determinată de faptul că starea de sănătate a asociatei firmei, ea nu a desfășurat activități comerciale, nu a fost văzută în magazin în alte zile decât în data controlului și nici după această dată, deci nu se poate reține o vinovăție și s-au depus înscrisuri financiar contabile, din care rezultă că societatea nu a avut activitate în acea perioadă.
Apărătorul apelantei petente, solicită să se aibă în vedere, în situația în care se va reține existența unei vinovății, că amenda aplicată este în totală neconcordanță cu suma ce trebuie plătită activitatea societății și vinovăția petentei, care are un magazin de haine, cu activitate restrânsă, astfel că amenda este disproporționată.
Potrivit OG2/2001 instanța se poate pronunța cu privire la valabilitatea procesului verbal, dar și cu privire la cuantumul amenzii și, în aceste condiții, apărătorul apelantei petente apreciază că se poate dispune reducerea amenzii sau înlocuirea acesteia cu avertismentul, având în vedere și faptul că societatea nu a mai fost sancționată pentru astfel de fapte.
Consilierul juridic B. M. N. pentru intimatul ITM Dâmbovița solicită respingerea apelului ca nefundat și învederează că persoana care a fost identificată în activitate a fost sancționată și ea și, în ciuda celor menționate în fișa de identificare, nu a contestat procesul verbal de contravenție, ceea ce echivalează cu recunoaștere tacită a faptului că la data controlului desfășura activitate fără contract individual d emuncă în favoarea apelantei petente.
Fișa de identificare a fost scrisă doar după intervenția organelor de poliție, însă până la intervenția acestora, a completat fișa de identificare după dictarea reprezentantei petentei, fapt constatat și de inspectorii de muncă.
Pe fond, reprezentantul legal al intimatului ITM Dâmbovița susține că e recunoscut faptul că persoana se afla la societate, plângerea contravențională nu este susținută, apărările nu sunt consecvente, iar instanța de fond a analizat toate aceste aspecte și a reținut lipsa de sinceritate a reprezentantei apelantei petente, care a fost audiată din oficiu.
Așa cum rezultă din descrierea faptei, în fața magazinului de aflau panourile publicitate, iar când inspectorii de muncă au intrat în magazin, această persoană s-a comportat ca un vânzător.
Cu privire la solicitarea de înlocuire cu avertisment, urmează a avea în vedere atitudinea petentei și a se constata că reprezentanta petentei nu a înțeles gravitatea faptei, nu a încheiat nici ulterior contract individual de muncă persoanei, mai mult decât atât consideră că pentru această activitate nu era necesară încheierea unui contract de muncă.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 996/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată formulată de petenta S.C. Stephen C. SRL – reprezentată de Daiconescu G., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.12.2013, intimat I. T. de Muncă Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus mentinerea procesului verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 08.01.2014 petenta S.C. Stephen C. SRL cu sediul în oraș P., ., județ Dâmbovița – reprezentată de Daiconescu G., a solicitat, in contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița, anularea procesului verbal . nr._/20.12.2013 prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către intimatul I. teritorial de Muncă Dâmbovița, prin care s-a solicitat menținerea sancțiunii aplicate.
În temeiul art. 33 si art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a citat părțile și a citat martorul propus de către petentă (întrucât a încuviințat proba cu un singur martor). Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinenta, concludenta si utila pentru soluționarea cauzei, putând duce la dezlegarea in fond a pricinii.
Instanța a verificat procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității acestuia.
Instanța va reține că, pentru a putea fi sancționată o fapta contravenționala, se impun a fi îndeplinite doua tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar si extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumba obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existența faptei, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens.
Potrivit Deciziei nr. XXII /2007 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției”.
Nu s-a constatat existenta vreunui caz de nulitate absolută așa cum sunt menționate la art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si niciun caz de nulitate relativă care să fi produs o vătămare demonstrata petentei.
Instanța a verificat procesul-verbal de contravenție sub aspectul temeiniciei acestuia.
CEDO, prin deciziile pronunțate în materie contravențională, a impus instanțelor naționale obligația de a respecta egalitatea dintre organismele statului și persoana sancționată, dar nu se poate interpreta jurisprudența CEDO în sensul obligării instanțelor naționale la aplicarea necondiționată a prezumției de nevinovăție și la anularea fiecărui proces-verbal împotriva căruia nu se administrează niciun fel de probatoriu. În ceea ce privește prezumția de veridicitate a proceselor-verbale de contravenție, CEDO a statuat că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept naționale, cu condiția ca prezumția de veridicitate să respecte un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege, adică consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori, și mijloacele utilizate (hotărârea Deweer contra Belgiei din 27 februarie 1980, hotărârea Inocentio contra Portugaliei nepublicată). Din analiza concluziilor cuprinse în deciziile pronunțate de CEDO rezultă că instanța de contencios al drepturilor omului nu pornește ab initio de la prezumția că există o acuzație în materie penală ori de câte ori există o sancțiune contravențională. În consecință, nu se poate considera că în orice procedură contravențională există o prezumție de nevinovăție a celui sancționat, fără a se face o analiză a oportunității unei asemenea garanții.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura prezumția de legalitate sau temeinicie a procesului verbal prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situația ca persoana învinuita de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsa de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabila.
In ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța retine ca faptele imputate petentei au fost încadrate juridic in mod corect, de către agentul constatator potrivit dispozițiilor art.260 alin.(1) lit. e) din Legea 53/2003 Codul muncii.
În urma unui control efectuat de inspectorii de muncă (17.12.2013) s-a constatat ca angajatorul S.C. Stephen C. SRL a primit la muncă pe numita Lațea C., ca lucrător comercial, fără a fi semnat contract individual de muncă.
Petenta a propus ca elemente de probă cele solicitate în plângerea formulată, această abordare fiind justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
Instanța a admis audierea unui singur martor propus de petenta, respectiv B. C. L..
Potrivit depoziției acesteia, reprezentantul legal al S.C. Stephen C. SRL a sunat-o în data de 17.12.2013, în jurul prânzului, rugând-o să meargă la magazin să închidă sobița cu gaze și să bage manechinii în magazin, deoarece martora aceasta s-a simțit foarte rău și a fost nevoită să meargă la spital, însă nu a putut să mergă deoarece era la serviciu. A mai precizat martora că înainte ca D. G. să se angajeze la bancă, la acel magazin vindea numai aceasta între orele 1000 și 1800.
La interogatoriul luat din oficiu numitei D. G., reprezentantul legal al S.C. Stephen C. SRL, aceasta a precizat faptul că se afla în concediu de odihnă începând cu data de 16.12.2013, iar la data de 17.12.2013 a deschis magazinul în jur de ora 1000. A văzut că nu se simțea bine și a mers la medicul de familie care i-a dat trimitere și i-a prescris începerea unui tratament. De la spital a plecat acasă și după ce a făcut injecțiile prescrise a rămas imobilizată. A sunat-o pe Lațea C. să meargă să închidă magazinul în jurul orei 1230, care a mers la magazin și atunci a fost surprinsă de inspectorii de la ITM.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța considera ca procesul-verbal de contravenție este deopotrivă legal si temeinic, deoarece: din analiza materialului probator administrat in cauza nu s-a răsturnat prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravențional ca act administrativ, prezumție acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanțelor judecătorești, iar petenta nu a dovedit prin probe, ca nu a săvârșit cu vinovăție fapta ilicita reținuta in sarcina sa.
Instanța reține faptul că potrivit adresei Băncii Cooperatiste M. Viteazul Târgoviște nr. 3743/22.09.2014, la care reprezentatul legal al S.C. Stephen C. SRL are calitatea de director, D. G. s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 16.12.2013 – 19.12.2013, iar potrivit certificatului de concediu medical . nr._ D. G. a beneficiat de concediu medical în perioada 16.12.2013 – 20.12.2013 (certificatul de concediu medical fiind eliberat la data de 17.12.2013). La întrebarea instanței privind suprapunerea celor două concedii, respectiv la motivul pentru care în perioada respectivă în evidențele Băncii Cooperatiste M. Viteazul Târgoviște nu apare înregistrat concediul medical, reprezentantul legal al S.C. Stephen C. SRL a precizat faptul că i-a fost jenă de colegi să spună că se află în concediu medical. De asemenea, petenta a precizat că la data de 17.12.2013 atunci când a mers la medicul de familie i s-a eliberat certificat de concediu medical și i s-au prescris anumite medicamente, însă la dosarul cauzei a depus o rețetă care este datată din 12.12.2013, anterior prezenței la medic din 17.12.2013.
Instanța consideră că este fără relevanță argumentul potrivit căruia îi era jenă de colegi, în condițiile în care în perioada respectivă, oficial, s-a aflat totuși în concediu de odihnă.
Mai mult, instanța consideră nesinceră atitudinea doamnei D. G., asta având în vedere faptul că certificatul de concediu medical a fost eliberat în data de 17.12.2013, pentru o perioadă de timp începând cu 16.12.2013, în condițiile în care aceasta oricum se afla în concediu de odihnă, astfel încât petenta nu a putut demonstra care a fost rațiunea unui asemenea demers.
Pe de altă parte, deși în fața instanței a declarat că de la S.C. Stephen C. SRL a mers la medic și ulterior acasă, prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 24.01.2014 a precizat că „în jurul orei 12,00 aceasta a făcut o criză de discopatie lombară și s-a deplasat la domiciliul său pentru repaus și tratament”, astfel că instanța nu poate reține care a fost cu adevărat corecta situație de fapt.
Mai mult, deși din adresa Băncii Cooperatiste M. Viteazul Târgoviște nr. 3743/22.09.2014 reiese faptul că petenta s-a aflat la serviciu în data de 20.12.2013, în anexa la PV nr. 9188/20.12.2013 (fila nr. 28) reiese faptul că aceasta s-a prezentat la sediul ITM Dâmbovița conform solicitării acestei unități.
La reținerea atitudinii nesincere a petentei instanța are în vedere și faptul că, așa cum a declarat chiar martora propusă de către petentă, instalația de încălzire se închidea doar prin apăsarea unui buton, iar aceasta nu putea fi lăsată deschisă putând fi periculoasă, astfel că apare de neînțeles de ce petenta conștientizând faptul că nu se simțea bine și plecând din incinta magazinul tocmai la spital nu a închis sursa de căldură.
De asemenea, instanța are în vedere și atitudinea numitei Lațea C. care a completat în fișa de identificare că prestează activitatea de lucrător comercial, ulterior, în cuprinsul aceluiași document precizând că nu lucrază în acel magazin, fără a reveni asupra mențiunii în care spunea că este lucrător comercial.
Instanța apreaciază că D. G. nu a reușit nici măcar în fața instanței să regrete fapta săvârșită și să conștientizeze gravitatea acesteia, sens în care nu se impune, raportat și la normele legale incidente, anularea procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) si art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța poate aprecia inclusiv asupra individualizării sancțiunii aplicate, chiar daca prezumția relativa de valabilitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnata. Sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Fapta de a primi la muncă o persoană fără contract individual de muncă este de o gravitate deosebită deoarece munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială. Întrucât munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piața forței de muncă, fără protecție socială, efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv în poziția economico-socială precară în comparație cu salariații angajați cu forme legale.
Trebuie avut în vedere că în desfășurarea activității unei entități contractul individual de muncă are o importanță deosebită, deoarece reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunderi au, chiar și în cadrul soluționării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă (în perioada de probă) și în formă scrisă, fiind obligatorie și în interesul ambelor părți.
In cauza dedusa prezentei judecați, sancțiunea este corect individualizata la nivelul minimului contravențional, ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Pe fondul înăspririi de către legiuitorul român a sancțiunilor prevăzute pentru folosirea unor persoane în cadrul unor raporturi de muncă dar fără formele cerute de lege, este aprecierea instanței de judecată că sancțiunea avertismentului nu își va atinge scopul preventiv cerut de lege, alături de cel sancționator, ci, din contră va încuraja și alți angajatori (persoane de drept privat sau public) să considere că asprimea legilor edictate poate fi anulată prin clemență judiciară, în dauna intereselor celor în căutarea unui loc de muncă.
În temeiul art. 466 și art. 470 Cod procedură civilă, împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, petenta . – reprezentată legal, a declarat apel.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petentă învederează următoarele considerente:
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria P. a reținut faptul că nu există nici un caz de nulitate absolută a procesului verbal contestat, că unica asociată a S.C. STEPHEN C. S.R.L. a avut o atitudine nesinceră și nu a regretat și conștientizat nici măcar în fața instanței, gravitatea faptei săvârșite.
De asemenea, consideră că sentința pronunțată de către prima instanță este nelegală și netemeinică.
In mod greșit s-a reținut faptul că sunt aplicabile prevederile Codului Muncii, ignorându-se faptul că între persoana găsită în magazin si S.C. STEPHEN C. S.R.L. nu au existat raporturi de muncă, deoarece nu a existat o înțelegere prealabilă, în sensul prestării unei munci si plata unei remunerații.
Din cuprinsul fișei de identificare, aflată la fila 30 din dosar, rezultă faptul că numita L. C. nu presta munca de lucrător comercial, nu avea un contract de muncă în formă scrisă, dar nu a existat nici o înțelegere verbală în sensul prestării unei munci și dobândirii unui salariu, nu primea efectiv un salariu.
Potrivit prevederilor art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații, denumită salariu.
Având în vedere că între părți nu existau raporturi de munca nu sunt aplicabile normele de dreptul muncii și nici prevederile art. 260 (1) litera 1 din Codul Muncii.
La rubrica "drepturi salariale" nu se precizează un salariu pentru că nu s-a discutat niciodată posibilitatea unei angajări. Declarația martorei se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al asociatei D. G. și declarația numitei L. C., în ceea ce privește situația de fapt.
Instanța a reținut greșit faptul că reprezentanta S.C. STEPHEN C. S.R.L, a avut o atitudine nesinceră ; dimpotrivă, aceasta a susținut în permanență și a dovedit faptul că în perioada 16-18 decembrie 2013 nu s-a aflat la serviciu, fiind în concediu de odihnă, a dovedit faptul că a fost bolnavă și s-a aflat în concediu medical, a fost imobilizată la pat, deoarece a făcut o criză de discopatie lombară, s-a aflat sub tratament și nu a putut să lucreze în magazin.
Din declarația martorei audiată în cauză rezultă faptul că numai asociata firmei se ocupa de aprovizionarea magazinului și vânzarea mărfurilor până la data angajării la bancă.
Din declarația aceleiași martore rezultă faptul că prezența numitei L. C. în magazin, la data efectuării controlului, a fost fortuită, aceasta aflându-se acolo pentru a o ajuta pe verișoara sa aflată într-o stare de neputință. Aceasta nu îndeplinea o îndatorire pentru care urma să fie plătită, nu se afla acolo cu titlu de obicei.
În continuare, apelanta precizează că Judecătoria P. a reținut greșit faptul că sancțiunea aplicată - amenda de 10.000 lei - este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Dimpotrivă, sancțiunea aplicată este mult prea aspră în raport cu fapta reținută în sarcina petentei și consideră că nu s-a ținut cont de împrejurările în care numita L. C. a fost găsită în magazin, scopul urmărit prin prezența acesteia, faptul că nu s-a produs nici un rezultat periculos. Nu s-au avut în viciere nici circumstanțele contravenientei ; anume că nu a mai fost sancționată niciodată.
În temeiul art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în situația în care se va considera existenta unei vinovății, solicită a se pronunța asupra individualizării sancțiunii aplicate și a se dispune reducerea amenzii.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului, iar pe fond, admiterea plângerii contravenționale, iar în subsidiar reducerea amenzii.
În drept, au fost invocate art. 480 alin 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, la data de 05.02.2015, intimata I. T. de Muncă Dâmbovița – reprezentat legal, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică, deoarece, instanța de fond a reținut în mod corect că petenta nu este consecventă în susținerile ce tind a arăta o altă situație de fapt decât cea constatată de organul de control, astfel încât instanța nu poate stabili cu certitudine care a fost cu adevărat situația de fapt.
Astfel, săvârșirea faptelor a fost constatată cu ocazia controlului inițiat în data de 17.12.2013, orele 13.00, la punctul de lucru al societății, reprezentând un magazin de confecții - textile - încălțăminte, unde a fost identificată o persoană - numita L. C. ce desfășura activitate de vânzător.
În plângerea contravenționala, petenta motiva prezența acesteia astfel: "în jurul orei 12:00 aceasta (administratorul D. G., n.n.) a făcut o criză de discopatie lombară și s-a deplasat la domiciliul său pentru repaus și pentru a face procedurile recomandate de medic".
La interogatoriul luat din oficiu numitei D. G. aceasta de declarat că în data de 17.12.2013 a deschis magazinul în jurul orei 10:00, "A văzut că nu se simțea bine și a mers la medicul de familie care i-a dat trimitere și i-a prescris începerea unui tratament. De la spital a plecat acasă și după ce a făcut injecțiile prescrise a rămas imobilizată".
Există și au fost identificate ca atare de instanța de fond o . alte neconcordanțe în apărările apelantei, printre care și faptul că, deși susține că i s-a făcut rău în ziua de 17.12.2013 - concediul medical a fost eliberat în ziua de
17.12.2013, începând cu data de 16.12.2013, când oricum se afla în concediu de odihnă.Pe fond, la data și ora controlului, s-a constatat că în fața magazinului erau expuse spre vânzare articole de confecții expuse pe manechine și un stand de încălțăminte expus pe trotuarul din fața magazinului, iar la . inspectorilor de muncă, numita L. C. s-a adresat organelor de control cu întrebarea „Cu ce să vă servesc”.
După ce inspectorii de muncă s-au recomandat și au solicitat vânzătoarei completarea fișei de identificare, aceasta a refuzat să se identifice, motiv pentru care a fost solicitat sprijinul organelor de poliție din cadrul Poliției P., care s-au prezentat în cca 15 minute la fața locului.
În urma discuțiilor purtate cu organele de poliție, numita L. C. a acceptat într-un final să prezinte cartea de identitate și ulterior să completeze și fișa de identificare.
După ce lucrătoarea a menționat în fișa de identificare datele personale și activitatea pe care o desfășoară, de lucrător comercial, înscrierea tuturor celorlalte date s-a făcut în timp ce discuta la telefon cu o persoană, ce părea a-i dicta acesteia ce trebuie să scrie pe fișa de identificare și ulterior pe înștiințarea de convocare la control.
De altfel, la fila 2 a răspunsului la întâmpinare, petenta a și recunoscut faptul că în timpul controlului, «asociatul unic D. G. a avut o convorbire telefonică cu L. C....»
Reprezentanta legală a societății s-a prezentat la sediul I.T.M. Dâmbovița conform înștiințării de convocare la control, fără însă a prezenta vreo formă de angajare pentru persoana identificată în activitate în ziua de 17.12.2013.
Prin plângere și prin motivele de apel este recunoscută în mod direct prezența numitei L. C. la punctul de lucru verificat, însă susținerea că aceasta desfășura „activitate administrativă, de scurtă durată care consta în închiderea sursei de căldură",...etc, nu este reală având în vedere că, așa cum rezultă din descrierea faptei, în momentul în care organele de control au intrat în incinta punctului de lucru, lucrătoarea respectivă s-a manifestat ca și vânzător, întrebând: "Cu ce vă servesc".
Totodată, la acel moment nu erau efectuate operațiunile susținute în plângere, respectiv numita L. nu strângea nici manechinele, nici standul de pantofi, nu fusese strâns nici măcar panoul publicitar ce „ invita" clienții în magazin.
Faptul că reprezentantul legal al societății a avut probleme medicale, pentru care a fost emis un certificat medical nu fac dovada faptului că până la orele 12.00, aceasta este persoana care a desfășurat activitate și nici că aceasta este persoana care desfășoară activitate, de regulă în magazinul respectiv, cu atât mai mult, cu cât, potrivit datelor furnizate de registrul electronic al salariaților administrat de Inspecția Muncii, numita D. G. desfășura activitate cu contract individual de muncă, în funcția de director, la Banca Cooperatistă M. Viteazul Targoviste din august 2013.
Fapta săvârșită are un grad ridicat de pericol social, evidențiat atât prin majorarea treptată a sancțiunilor contravenționale, cât și prin sintetizarea acestuia în H.G. nr. 1024/2010 privind aprobarea strategiei naționale privind combaterea muncii nedeclarate prin care fapta contravențională, a fost descrisă ca fiind una de o gravitate deosebită, deoarece munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială. Neplata acestor obligații legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată și sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte - și cel mai important, la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecție socială prevăzute de lege. Întrucât munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piața forței de muncă, fără protecție socială, efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv în poziția economico-socială precară în comparație cu salariații angajați cu forme legale. Consecințele muncii nedeclarate se reflectă negativ și în economie, prin distorsionarea mediului concurențial. Astfel, angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puține obligații financiare și deci se află în concurență neloială cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse și depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea apelului.
La data de 23 mai 2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, învederându-se faptul că a luat la cunoștință de întâmpinare la data de 20.03.2015, deoarece D. G., unicul asociat, și-a schimbat domiciliul și nu a avut cunoștință despre comunicarea actelor de procedură.
Apelanta consideră că reprezentanta S.C. STEPHEN C. S.R.L. a avut în permanență o atitudine sinceră, a susținut în permanență și a dovedit că în perioada 16 - 18 decembrie 2013 nu s-a aflat la serviciu, fiind în concediu de odihnă.
De asemenea, nu există nici o contradicție între cele menționate în plângerea contravențională și cele declarate de către asociata D. G. cu prilejul interogatoriului ce i-a fost luat la data de 20.10.2014.
Din declarația martorei B. C. L. a rezultat faptul că aceasta a fost solicitată telefonic de către D. G., să meargă la magazin să ducă manechinii în incinta acestuia, spunându-i că este bolnavă, nu se poate ridica din pat, deoarece a făcut o criză de discopatie lombară. Martora cunoaște faptul că s-a apelat și la L. C. - pentru a primi ajutor, ajutor pe care aceasta 1-a și oferit. Din declarația acestei martore rezultă și faptul că numai asociata firmei se ocupa de aprovizionarea magazinului și vânzarea mărfurilor până la data angajării la bancă.
Prezența numitei L. C. în magazin, la data efectuării controlului, a fost fortuită, aceasta aflându-se acolo pentru a o ajuta pe D. G., aflată într-o stare de neputință ; însă nu presta o muncă pentru care urma să fie plătită.
Controlul s-a făcut abuziv, sub o puternică stare de tensiune, într-un mod amenințător și autoritar ; magazinul nu a funcționat în zilele precedente efectuării controlului, fiind închis în perioada 11-18 decembrie 2013, perioadă în care nu s-au efectuat operațiuni în casa de marcat, iar bonurile fiscale dovedesc faptul că din data de 11 decembrie 2013, până în data de 18 decembrie 2013 nu s-au tăcut tranzacții comerciale.
Numita L. C. nu a desfășurat activități de lucrător comercial nici în data de 17.12.2013 și nici anterior acestei date, iar faptul că a fost găsită în magazin nu întrunește conținutul unei contravenții, deoarece nu era necesar să încheie un contract de muncă pentru un ajutor dat verișoarei sale aflată într-o stare de neputință, întrucât dceasta nu îndeplinea o îndatorire pentru care urma să fie plătită.
Sancțiunea aplicată - amenda de 10.000 lei - nu este proporțională cu gradul de pericol social ai faptei săvârșite, dimpotrivă, sancțiunea este mult prea aspră în raport cu fapta reținută în sarcina petentei.
În prezent, societatea nu mai desfășoară nici o activitate, magazinul a fost închis, obiectul de activitate nu mai poate fi realizat, întrucât amenda de 10.000 lei este împovărătoare pentru petenta, suma este foarte mare, iar petenta nu deține posibilitățile financiare pentru a o plăti.
Apelanta mai consideră că fapta nu prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece nu s-a produs nici un rezultat periculos prin simpla prezență a numitei L. C. în magazin.
Totodată, toate comentariile intimatului referitoare la munca nedeclarată sunt neavenite, deoarece S.C. STEPHEN C. S.R.L. și-a îndeplinit cu regularitate toate obligațiile fiscale, nu a mai fost sancționată, scopul preventiv putând fi atins și prin aplicarea unui avertisment.
Se solicită admiterea apelului, iar pe fond, admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.12.2013, emis de către intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare
Argumentul principal al apelantei petente în susținerea apelului promovat a fost acela că prima instanță a reținut greșit starea de fapt, aprecierea instanței că între societatea STEPHEN C. S.R.L. și numita Lațea cerasela ar fi existat raporturi de muncă fiind eronată.
În ciuda acestei atitudini procesuale constatante de negare a situației de fapt reținută în cuprinsul procesului vebral contarvențional din partea petentei apelante, dovezile administate în fața insatnței de fond au fost corect apreciate de aceasta în sensul că probează faptul că numita Lațea C. presta activitate în folosul societății Stephen C. SRL din P., fără a fi fost încheiat contract de muncă individual cu această persoană.
Aceste probe constau, în primul rând, în înscrisurile existente la filele 57-58 din dosarul de fond, care provin de la Banca Cooperatistă M. V. din Târgoviște de unde reiese că numita D. G. este angajata acestei bănci, așadar este contrazisă susținerea apelantei petente în sensul că administartorul acestei societăți, D. G., presta munca de lcurător comercial în propriul magazin, însă la data controlului, fiind bolnavă, a permis numitei Lațea C. să mergă în locația respectivă pentru a desfășura o simplă activitate administartivă, de închidere a sursei de căldură, de introducree în amgazin a manechinilor și încuiatul ușilor.
În realitate, s-a dovedit faptul că administatorul societății contraveninete lucra cu o normă de 8 ore de lucru pe zi la un alt angajator, și chiar dacă este adevărat că în perioada controlului aceasta ar fi suferit de o afecțiune medicală (cum reiese din adresa de la fila 57), acest fapt a condus doar la întreruperea desfășurării activității sale în cadrul Băncii Cooperatiste M. V. din Târgoviște, unde era angajată.
Mai mult, martorul audiat de prima instanță a susținut că după angajarea la bancă a administrtorului societății, magazinul acesteia era deschis doar după ce se întorcea aceasta de la serviciu, întrucât la acel magazin vindea D. G., după orele 17, or acest fapt nu explică de ce magazinul s-a aflat descuiat, cu marfa expusă în exterior și cu sursa de căldură deschisă la ora 13.00, ora controlului agentului constatator.
Ca urmare, modul în care prima insatnță a realizat aprecierea probelor, găsind ca nesinceră atitudinea petentei, care nu a reușit nici măcar în fața instanței să regrete fapta săvârșită și să conștientizeze gradul de pericol social al faptei de primire la muncă a unei persoane fără a încheia acestiea CIM, este corect, iar apelul promovat este neîntemeiat, urmând a fi respins conform art. 480 al.1 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta-petentă STEPHEN C. S.R.L., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, înmatriculat la Registrul Comerțului sub nr. J15/688/21.10.2011, Cod fiscal_- reprezentată legal de D. G.,, împotriva sentinței civile nr. 996/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., parter+etaj, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2015.
Președinte,Judecător,
A.- M. G. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
PROCES -VERBAL
Pentru doamna judecător B. L. A., aflată în concediu de odihnă, conform art.426 alin.4 Cod procedura civila
Semnează: Președinte complet
G. A. M.
Red. GAM
Tehnored ȘEM/GAM
4ex/ 10.07.2015
Dosar nr._
Judecătoria P.
Judecator fond – P. O. A.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 311/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2015.... → |
|---|
