Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 3118/315/2012
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 37
Ședința publică din 4 martie 2015
Instanța constituită din:
P. - E. N.
JUDECATORI – M. D.
- G. C.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1854/10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ intimata-petiționară S.C. R. I. SRL, cu sediul în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns avocat C. T., pentru intimata –petiționară, lipsă fiind recurenta – intimată (împuternicire avocațială . nr._/2015, fila 20 dosar recurs).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul intimatei – petiționare precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. T. pentru intimata –petiționară solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică. Susține că în seara zilei de 23.03.2012 intimata a procedat la inventarierea sumelor de bani rezultate din vânzări prin barul societății existent în discoteca cu intrare liberă în . suma de 891 lei, controlul efectuat de intimată începând la ora 23,15, iar activitatea discotecii începând la ora 23,00. Arată că suma de bani reprezintă soldul casei care nu a fost depus la bancă și sumele necesare pentru rest, organul de control apreciind că nu au fost emise bonuri fiscale. Susține că prin probele administrate, respectiv expertiză și proba testimonială, suma de bani reprezintă soldul casei. Pătrunzând în localul discotecii, mai multe organe de control din cadrul I.T.M. Dâmbovița, poliție, garda financiară, înainte de începerea programului, acestea au luat banii încasați din activitatea anterioară, bani care erau înregistrați ca sold al casei, au dat acești bani unei fete, i-apus să-i numere și au stabilit că suma respectivă reprezintă vânzări pentru care nu s-au emis bonuri fiscale. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
In temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
T R I B U N AL U L
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2957/23 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ /202 s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de instanță, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Prin sentința civilă nr. 1854/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ admis plângerea formulată petenta S.C. R. I. S.R.L., cu sediul în Târgoviște, .. 13, ., jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, . și s-a anulat anulat procesul verbal contestat . nr._ din data de 25.03.2012 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.03.2012 emis de G. F. Dâmbovița petenta S.C. R. I. S.R.L. a fost sancționată cu 8000 de lei amendă. De asemenea a fost confiscată suma de 891 de lei găsită în sertarul AMEF și s-a dispus suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, anume de la 25.03.2012 la 25.06.2012.
S-a reținut în procesul verbal contestat că: la data de 25.03.2012, la discoteca din ., s-a procedat la inventarierea sumelor de bani rezultate din vânzările de mărfuri prin barul societății existent în discoteca cu intrare liberă la data de 24-25.03.2012, acestea fiind în sumă de 891 de lei, conform monetarului semnat și însușit de operatoarea M. I. A.. Din compararea monetarului cu sumele menționate în raportul general emis de AMEF care are valoarea 0, emis concomitent cu întocmirea inventarului de numerar existent în AMEF, a rezultat că pentru toată suma inventariată de 891 de lei societatea nu a emis niciun bon fiscal, deși AMEF era în stare de funcționare.
S-a stabilit că fapta de mai sus constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1991, sancționată conform art. 11 alin. 1 lit. b din același act normativ.
Conform art. 10 lit. b din OUG 28/1991 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Conform art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1991,amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Măsura suspendării activității unității s-a dispus potrivit art. 14 alin. 2 din OUG 28/1991 care arată că nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Examinând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța de fond a observat că agentul constatator a indicat în mod corect atât textul de lege care prevede, cât și textul de lega care sancționează contravenția reținută în sarcina petentei.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că procesul verbal contestat este neîntemeiat, deoarece din înscrisurile depuse de petentă la dosar, din declarațiile martorilor audiați și din raportul de expertiză contabilă efectuat reiese fără putință de tăgadă că suma de 891 de lei găsită în sertarul aparatului de marcat electronic fiscal la momentul controlului nu provenea din vânzările de mărfuri în acea zi, fără a se emite bonuri fiscale, ci reprezenta soldul casei.
Din înscrisurile de la f. 56-57 reiese că la data de 22.03.2012 societatea avea un sold de casă de 891,99 de lei, sumă care a și fost găsită de intimată cu ocazia controlului și care a fost confiscată, apreciindu-se în mod eronat că a fost încasată din vânzarea de mărfuri și că nu s-au emis pentru această sumă bonuri fiscale.
Din declarația martorei S. E. M. reiese că respectivul control realizat de intimată a fost inițiat înainte de a începe programul discotecii, deci nu aveau ce vânzări de mărfuri să se facă anterior în acea seară prin barul unității.
Din declarația martorei M. I. A. reiese că ea nu era nicidecum angajata societății, ci se afla acolo pentru a ajuta la deschiderea discotecii, însă a fost forțată de inspectori să dea o declarație după dictare, i s-au pus în mână banii din casa de marcat și a fost obligată să-i numere. Tot această martoră arată că până la terminarea controlului nu s-au putut efectua vânzări în acea locație. Între timp au intrat în discotecă mai mulți curioși care s-au servit din lăzile cu bere, inspectorii apreciind astfel că suma de 891 de lei găsită în sertarul AMEF este provenită din vânzarea acestor produse prin barul discotecii.
Martorul P. P. C. confirmă și el că în timpul controlului nu au fost vândute băuturi de niciun fel și deci nu a fost încasați bani, la fel susține și martorul Ț. M..
Din raportul de expertiză contabilă depus la dosar reiese în mod cert că la data efectuării controlului operativ de către intimată, soldul scriptic al casei era de 891,99 de lei.
Având în vedere toate aceste argumente, instanța de fond a apreciat că în mod greșit a fost reținută această contravenție în sarcina petentei, deci procesul verbal contestat este neîntemeiat, fiind anulat, la fel ca și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Impotriva sentinței civile nr. 1854/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ , în termen legal, a declarat recurs intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin care solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțate, iar pe fond respingerea cererii ca fiind nelegala si netemeinica, pentru următoarele considerente:
Intimata critică sentința sub aspectul faptului ca instanța de fond nu a luat in considerare toate documentele ce au stat la baza procesului verbal de constatare a contravențiilor.
Tribunalul reține că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.03.2012, emis de G. F. Dâmbovița petenta S.C. R. I. S.R.L. a fost sancționată cu 8000 de lei amendă. De asemenea a fost confiscată suma de 891 de lei găsită în sertarul AMEF și s-a dispus suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, anume de la 25.03.2012 la 25.06.2012.
Astfel, în urma controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare la sediul societății s-a constatat faptul ca aceasta nu era dotată cu aparat de marcat electronic fiscal.
Se constată încălcarea prevederilor disp. art. 1 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 28/1999 privind obligativitatea agenților economici de a utilizare de aparate de marcat electronice fiscale, republicata, potrivit cărora "operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, si sa emită bonuri fiscale.
"Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală."
Fapta mai sus menționata reprezintă contravenție in conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) din O.U.G nr. 28/1999 republicata, potrivit cărora "constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite ta art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate".
Sancțiunea aplicata agentului economic sus – menționat, s-a dispus în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, republicata si anume "amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici,(..,)faptele prevăzute ia art. 10 lit. a), b), h*1), i), j), I) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei fiind in suma de 8.000 lei.
Având în vedere faptul că activitatea desfășurată de intimată nu are caracter accidental ci permanent, consideră că nerespectarea prevederilor legale amintite se datorează în exclusivitate neutilizării aparatului de marcat electronic fiscal și neemiterii de bonuri fiscale și nu se datorează motivelor invocate de intimata prin plângerea contravenționala.
Coroborând documentele avute in vedere la data efectuării controlului, precum si tranzacțiile efectuate de către intimat, rezulta fără dubiu că aspectele invocate ulterior prin plângerea contravențională, nu sunt de natură a exonera de răspundere petenta, confirmând iegalitatea si temeinicia sancțiunii aplicata prin actul de control contestat.
Prevederile legale enunțate instituie o prezumție de proveniență ilicită a tuturor sumelor de bani aflate în spațiul comercial și care nu pot fi justificate de către operatorul economic. Particularitatea acestei prezumții rezidă în faptul că legiuitorul indică în mod expres care sunt mijloacele de probă prin care aceasta poate fi înlăturată.
Astfel, prezumția instituită de art. 11 alin. 3) din OUG nr. 28/1999 poate fi combătută doar prin următoarele mijloace de probă: documentele emise de aparatul de marcat fiscal; registrul special prevăzut de art. 1 alin. 4) din O.U.G. nr. 28/1999; facturi fiscale.
Petenta nu aduce niciun element probatoriu in fata instanței, menit sa demonstreze contrariul celor constatate in procesul verbal de contravenție, argumentele acesteia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate de care se bucura actul de control.
Gravitatea faptei consta in primul rând in lipsa unei reacții in vederea respectării obligației instituite expres de lege, continuitatea unei asemenea stări de ilegalitate putând duce la perpetuarea unor relații comerciale ce nu pot fi justificate cu documente conforme normelor in vigoare.
Legiuitorul, prin exprimarea folosita la art.10 lit. b din O.U.G nr.28/1999, republicata a stabilit a priori, nelasand loc de interpetare, obligația de a emite bonuri fiscale pentru toate produsele comercializate de către operatorii economici, iar nerespectarea acestei obligații este sancționată cu amenda in limite ridicate, fapt ce subliniază caracterul de periculozitate, gravitarea unei asemenea fapte contravenționale precum si nevoia unui control drastic asupra respectării acestei obligații.
Cu privire la sancțiunea complementara de suspendare a activității pe o perioada de 3 luni la punctul de lucru supus controlului va rugam sa observați ca asa cum rezulta din dispozițiile art. 14 alin. (2) din O.U.G nr.28/1999, republicata, ca aceasta se aplica ope leqis, acesta sancțiune nefiind lăsata la latitudinea agentului constatator de a o aplica sau nu.
Astfel, referitor la solicitarea petentei privind anularea măsurii de suspendare a activității unității, precizează că aceasta este neîntemeiată, întrucât această sancțiune complementară a fost aplicată "ope legis".
Referitor la solicitarea anularii procesului verbal de contravenție, din interpretarea sistematica a dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, rezulta ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor beneficiază de o prezumție relativa de legalitate si temeinicie, anularea acestuia fiind condiționată de dovedirea de către contestator a unei situații contrare, conform art. 249 Cod procedură civilă („Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege..")
Face precizarea ca din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezulta ca "dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare, iar forța probanta a proceselor verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem național de drept.
Aceste aspecte coroborate cu dreptul fiecărei persoane sancționate la un proces echitabil in cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, conduc la concluzia ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, in sensul ca situația de fapt si împrejurările reținute corespund adevărului.
Având in vedere faptul ca au fost încălcate prevederile art. 11 alin.1 lit.b din Legea nr.28/1999, cu modificările si completările ulterioare, organele de control aplicând amenda in cuantum de 8.000 lei cu respectarea prevederilor legale prevăzute de art.5 alin.5 din OG nr.2/2001.
Consideră ca in forma in care aceasta sentința a fost motivata in drept, argumentata nu conține nici un element de nelegalitate a măsurii complementare dispusa de organele de control care sa conducă la o soluție de admitere in parte a contestației si de anularea procesului verbal de contravenție, aavand ca motiv nelegalitatea acesteia.
Având in vedere susținerile de mai sus, prevederile legale in materie, solicită admiterea recursului, modificare a sentinței recurate iar, pe fond. respingerea cererii ca netemeinica si nelegala.
In drept, motivează recursul pe prevederile art.483 si urm. Cod procedura civila, Codul civil cu modificările si completările ulterioare, precum si de prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile OUG nr.28/1999, republicata.
In temeiul art.223 Cod procedură civilă, solicită judecata și în eventuala lipsă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor incidente în cauză, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Prin sentința atacată cu recurs, instanța a dispus admiterea plîngerii contravenționale formulată împtriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25 03.2012, întocmit de G. F. Dâmbvița, petenta . fiind sancționată cu 800 de lei amendă.
În sarcina petentei s-a reținut că, la data de 25 03.2012, la discoteca din ., s-a procedat la inventarierea sumelor de bani rezultate din vânzările de mărfuri din barul societății existent în discotecă, cu intrare liberă la data de 24 - 25 03.2012, acestea fiind în sumă de 891 lei, conform monetarului semnat și însușit de operatoarea M. I. A.. S-a constatat că, din compararea monetarului cu sumele menționate în raportul general emis de AMEF care are valoarea 0, emis concomitent cu întocmirea inventarului de monetar existent în AMEF, a rezultat că pentru toată suma inventariată, de 891 lei, societatea nu a emis nici un bon fiscal, deși AMEF era în stare de funcționare. S-a stabilit că fapta constituie contravenția reglementată de disp. art. 10 lit.b din OUG 28-1991, sancționată conform disp. art. 11 alin.1 lit b din același act normativ.
Prin recursul formulat, sentința este criticată pentru netemeinicie; se arată că prin probele administrate), nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție.
Tribunalul constată, dimpotrivă, că instanța de fond a administrat un probatoriu complex, au fost audiați patru martori și s-a administrat proba cu expertiză contabilă. Prin această ultimă probă, s-a evidențiat, fără îndoială, că suma de 891 lei găsită în sertarul casei de marcat la momentul controlului, reprezenta soldul casei și nu provenea din vânzarea mărfurilor. Concluziile aceste probe se coroborează cu proba testimonială administrată, martorii audiați arătând că în ziua respectivă, până la momentul controlului, nu au fost încasați bani.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta– intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1854/10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ intimata-petiționară S.C. R. I. SRL, cu sediul în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect „plângere contravențională”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1854/10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ intimata-petiționară S.C. R. I. SRL, cu sediul în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2015
PRESEDFINTE, JUDECATORI
N. E. M. D. G. C.
Grefier,
V. M.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.D.M.
Tehnored. V.M.
2 ex./04.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 229/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
