Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 7767/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 58
Ședința publică din data de 21.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. I. D.
Judecător - C. E. M.
Grefier - R. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta petentă C. M., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1746/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței fiscale nr._ din 04.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare; precum și faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură note de ședință de către apelanta petentă, prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, față de dispozițiile art. 127 alin.1 și 3 cod. pr. civilă, având în vedere calitatea sa de grefier în cadrul Judecătoriei Târgoviște.
Potrivit dispozițiilor art. 127 NCP, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, având în vedere calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Târgoviște a petentei, este o competență facultativă de ordin privat și se invocă doar de pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.
Nefiind o competență de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței, motiv pentru care instanța respinge excepția invocată.
Tribunalul, față de lipsa părților, în temeiul art. 394 NCPC închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1746/06 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea formulată de petiționara C. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.07.2013, intimat fiind Inspectoratul de Poliție al Județului Târgoviște.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Petiționara C. M. a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.07.2013, încheiat de IPJ Dâmbovița – Poliția Municipiului Târgoviște – Biroul Rutier cu amendă în cuantum de 320 lei pentru contravenția prevăzută de art. 52 alin 1 din HG nr. 1391/2006 rap.la art. 100 alin 3 lit d din OUG nr. 195/2002 rep. reținându-se că la data respectivă în jurul orei 12.36 a condus pe . VW Golf cu nr. de înmatriculare_ trecând pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune din dreptul Direcției de Sănătate Publică Dâmbovița.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petiționara care nu a formulat obiecțiuni cu privire la cele consemnate în cuprinsul acestuia.
Conform înregistrării aflată pe suportul magnetic nu este vizibil numărul de înmatriculare, nici marca autoturismului, doar culoarea albă a acestuia. Mai constată instanța că la momentul apropierii de semafor, acesta are culoarea galbenă iar autoturismul se află la limita marcajului pietonal iar când autoturismul pătrunde pe marcajul pietonal, semaforul are culoarea roșie. La semaforul aflat în imediata apropiere este pusă în evidență marca autoturismului, acesta fiind VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, autoturismul fiind oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare la cel de al doilea semafor.
Înregistrarea video se coroborează cu planșele foto aflate la dosarul cauzei, cu raportul întocmit de agentul de poliție F. E. și confirmă consemnările din cuprinsul actului de constatare și sancționare.
Instanța de fond a apreciat nereală susținerea petiționarei, în sensul că depășirea primului semafor a avut loc în timp ce acesta a indicat culoarea galbenă, în realitate depășirea, atât a semaforului cât și a marcajului pietonal, făcându-se în timp ce semaforul a indicat culoarea roșie .
Constatând că procesul verbal de contravenție este legal încheiat, iar intimata a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, a săvârșirii contravenției de către petiționară, instanța a respins plângerea formulată de aceasta.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 19 iunie 2014, petenta C. M. a declarat apel, precizând că la termenul de judecată ce se va stabili, va motiva în fapt și în drept cererea.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petentă, învederează următoarele considerente:
Intimatul nu a depus probe certe în sprijinul contravenției reținute, în sensul că înregistrarea pe suportul CD este trunchiată, filmarea începând din la momentul când autoturismul era în dreptul primului semafor, iar culoarea acestuia nu se distinge, astfel că există un dubiu puternic si nu exista certitudine cu privire la aspectele reținute în procesul verbal de contravenție, dubiu care ar trebui să profite petentului, conform practicii judiciare în materie si jurisprudenței CEDO.
In ceea ce privește semnarea procesului de contravenție precizează faptul că a fost indusă în eroare de către agentul de poliție care a omis furnizarea informației privind posibilitatea de a face obiecțiuni, pe care să le consemneze în rubrica alte mențiuni, limitându-se doar la a-i indica locul unde trebuie să semneze, cu precizarea că poate oricând să facă plângere împotriva procesului verbal.
Mai mult decât atât, intimatul nu a făcut dovada autorizației pentru utilizarea camerei Sony hard I de către agentul F. E. care a întocmit procesul verbal de contravenție, sau dacă acesta era autorizat să efectueze astfel de înregistrări, acesta limitându-se a încheia procesul verbal potrivit susținerilor unui alt agent de poliție, dovadă necesară pentru verificarea temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Deși în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție așa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „ acuzațiile în materie penală", a statuat:
- distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenție ( Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr.50 ) ;
- pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal", în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr.29);
- criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizare cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr.56)
- în ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr.32);
- natura și gravitatea sancțiunii aplicate, precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 9.10.2003);
In această situație, apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală, ci și în
cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil" nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale.
Chiar plecând de la exigențele impuse în procedura civilă, apreciază că în prezenta cauză menținerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susținut cu probe, respectiv o înregistrare completă, vizibilă, nu se justifică.
Aplicarea principiului prezumției de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei in cadrul plângerii contravenționale. Astfel, petentul nu trebuie sa faca proba nevinovăției sale, ci revine autoritații din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se imputa săvârșirea contravenției prin procesul-verbal contestat, iar în cauză, apreciază că intimatul nu a furnizat probe care sa ateste veridicitatea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
Pentru motivele expuse, se solicită admiterea apelului.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 19.08.2014, Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, solicită respingerea apelului, deoarece, instanța de fond a analizat probele depuse la dosar si a constatat ca apelanta a încălcat regula de circulație pentru care a fost sancționată.
De asemenea, în acest sens, instanța de fond a procedat la vizionarea suportului magnetic realizat de agentul constatator.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Petiționara C. M. a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.07.2013, încheiat de IPJ Dâmbovița – Poliția Municipiului Târgoviște – Biroul Rutier cu amendă în cuantum de 320 lei pentru contravenția prevăzută de art. 52 alin 1 din HG nr. 1391/2006 rap.la art. 100 alin 3 lit d din OUG nr. 195/2002 rep. reținându-se că la data respectivă în jurul orei 12.36 a condus pe . VW Golf cu nr. de înmatriculare_ trecând pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune din dreptul Direcției de Sănătate Publică Dâmbovița.
Instanța de control judiciar nu poate primi criticile aduse sentinței instanței de fond, întrucât, dispozițiilor Deciziei nr. 22/2007 pronunțata de I.C.C.J. era necesar ca apelanta sa faca dovada pricinuirii unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel decât prin anularea actului sancționator.
Cum nu exista nicio dispoziție legala care sa impună ca agentul constatator sa detina autorizație pentru utilizarea camerei Sony. O dispoziție similara a existat în cuprinsul Ordinului BRML nr. 301/2005 (pct. 4.2.) si se referea la atestarea operatorului radar, însa textul de lege în cauza a fost abrogat, iar actul normativ astfel modificat este în vigoare începând cu data de 06.08.2009.
De asemenea, având în vedere condițiile generale de admisibilitate a probelor, enunțate în doctrina, nu exista motive de înlăturare a înregistrărilor video dintre mijloacele de proba utilizabile în procesul civil: - proba nu trebuie sa fie oprita de lege; - proba trebuie sa fie verosimila; - proba trebuie sa fie utila, concludenta si pertinenta.
Cat privește sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedura civila, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie sa o dovedească.
Desi apelanta a invocat dispozițiile CEDO, acestea nu o scutesc de obligația de a face dovada contrara celor reținute în mod direct de agentul constatator, în acest sens a se vedea cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) prin soluția pronunțata la data de 03.04.2012 de către CEDO - în aceasta cauza, s-a constatat că statul roman a respectat exigentele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifica materiei penale, dar aplicabila si în domeniul contravențional, în anumite condiții, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne sa prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativa de care beneficia procesul verbal contestat, potrivit legislației naționale.
In motivarea Curții s-a reținut ca desi este cert ca, instanțele naționale așteptau ca reclamanta sa aducă elemente de proba contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat ca aceasta abordare era justificata de regimul juridic aplicabil în materie contravenționala, care se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabila principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fata instanței. S-a arătat ca nici interpretarea literala, nici cea teleologica a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea ca aceasta ar împiedica o persoana sa renunțe, din proprie voința, la garanțiile oferite de acest articol.
Pornind de la aceste considerente și constatând că sentința atacată este temeinică și legală sub toate aspectele, tribunalul urmează ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, să respingă apelul declarat în cauză de către apelanta petentă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă C. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1746/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. I. D. C. E. M.
GREFIER,
R. M.
Judecător fond C. I. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- CM/ȘEM
4 ex./11.02.2015.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 111/2015. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
