Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 455/283/2014
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
ROMÂNIA
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.194
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul petent C. V., domiciliat în com. Buciumeni, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 767/11.09.2014 pronunțată de către Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, J. Dâmbovița.
Cererea de apel este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei conform chitanței nr._/25.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. D. pentru apelantul petent C. V., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, în baza delegației de reprezentare juridică depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul nu este timbrat, că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimat, după care:
Avocat P. D. pentru apelantul petent C. V. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru - chitanța nr._/25.02.2015 pentru suma de 20 lei.
Instanța ia act că cererea de apel a fost legal timbrată.
Părțile prezente învederează că nu au cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Avocat P. D. pentru apelantul petent C. V. susține apelul în sensul că a criticat sentința instanței de fond pentru că aceasta nu a luat în considerare concluziile pe fond ale petentului, respectiv recunoașterea faptei de către acesta. Este adevărat că fapta contravențională a fost constatată de agenții de poliție cu un mijloc tehnic omologat și că apelantul petent a fost surprins depășind linia continuă, însă pentru că acesta a recunoscut fapta săvârșită, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul. Precizează că petentul a mai fost sancționat contravențional, dar pentru două fapte minore, că este constructor și se deplasează în mod frecvent.
Solicită admiterea apelului, lasă la aprecierea instanței înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, precum și cu privire la măsurile complementare aplicate.
Consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița învederează că, potrivit dispozițiilor OG 2/2001, fapta contravențională săvârșită de petent este de o mare gravitate și nu există nici un dubiu că aceasta a fost comisă.
De asemenea, este demn de luat în seamă faptul că acțiunea de depășire cu încălcarea marcajului longitudinal continuu s-a produs într-o zonă în care vizibilitatea este 0, într-o curbă, astfel că ar fi existat oricând pericolul intrării într-o coliziune frontală sau a unei acroșări.
Din planșa fotografică și din suportul magnetic, se poate observa că apelantul petent a intrat pe banda sa de mers cu foarte puțin înaintea autoturismului care se deplasa regulamentar pe sensul celălalt de mers, astfel că s-a evitat în ultimul moment o coliziune fie cu autovehiculul ce venea din față, fie cu cel depășit.
În aceste împrejurări consideră nu se impune înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și nici nu se pune problema înlăturării măsurii complementare.
La interpelarea instanței, avocat P. D. pentru apelantul petent C. V. precizează că a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul și consideră că situația unui eventual posibil accident nu poate avea un efect deosebit de grav și că se poate aplica avertismentul.
În replică, consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița susține că vitezele autovehiculelor se cumulează, iar în cazul unui impact, rezultă o viteză de impact de aproximativ 104 km/h, ceea ce ar fi avut urmări deosebit de grave, motive pentru care solicită respingerea apelului.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 767/11.09.2014 instanța a respins plângerea formulată de reclamantul C. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 18.03.2014, pârât în cauză fiind I. Dâmbovița și a fost menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/18.03.2014, emis de pârâtul I.P.J. Dâmbovița, reclamantul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 340 de lei si avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 și art. 120 alin.1 lit.i din HG 1391/2006 și sancționate de art. 99 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002 întrucât, a condus la data de 18.03.2014, ora 18,37 în localitatea Moroieni, pe DN 71 Km. 85, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 69 Km/h în localitate, viteză stabilită cu cinemometrul radar tip Autovision, încălcând marcajul linie simplă continuă de separare a sensurilor de mers.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție si hotărăște asupra sancțiunii.
Având în vedere faptul că din perspectiva jurisprudenței CEDO, materia contravenționala româna se încadrează, în principiu, în noțiunea de „acuzație în materie penala” prevăzuta de art. 6 paragraful 1 CEDO, în cauză devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeana, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Instanța de fond a subliniat însă ca, din perspectiva aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovatei sub aspectul sarcinii probei, rezulta ca art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeana a statuat ca, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite si scopul legitim urmărit (hotarârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Totodată, Curtea a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absoluta, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeana a reținut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții si ar pune în sarcina autorităților ce aplica astfel de sancțiuni o povara excesiva si nejustificata.
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravenționala judiciara reglementata de OG 2/2001, instanța retine ca prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nu este contrara dispozițiilor art. 6 din Convenție si, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat si Curtea Constituționala în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fata unui verdict definitiv de vinovatei si de răspundere, ci doar în fata unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea cailor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauza numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulata ca neîntemeiata, însa în acest caz nu se poate retine ca s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilita, așa cum prescriu Constituția si Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătoreasca definitiva.
Examinând astfel modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul dintre cazurile de nulitate absoluta reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care sa poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecata.
Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a apreciat ca acesta se bucura si de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativa care poate fi răsturnata prin administrarea probei contrarii.
Aceasta proba trebuie sa fie făcuta de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ.
În cauza de față, însă, instanța a constatat ca petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnata.
Susținerea acestuia în sensul că nu a condus cu viteza reținută în cuprinsul procesului verbal nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, fapta fiind însă confirmată de planșele foto atașate dosarului de pârât în cuprinsul cărora se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de acesta a circulat cu viteza de 69 km/h, a intrat în depășirea unui autoturism încălcând marcajul linie continuă simplă care separă sensurile de mers. Din planșele foto se observă de asemenea faptul că din sens invers se apropia un alt autovehicul, manevra reclamantului fiind efectuată conform susținerilor pârâtului în împrejurări de natură a pune în pericol siguranța participanților la trafic. Întrucât aspectele relevate de filmarea video nu lasă nici un dubiu asupra existenței faptelor precum și asupra savarsirii acesteia cu vinovatie motiv pentru care, instanța a respins plângerea ca nefondată.
În ceea ce privește solicitarea acestuia de înlocuire a măsurii aplicate cu cea a avertismentului, instanța de fond a respins de asemenea și această solicitare, reținând că determinat de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor care relevă un potențial pericol ridicat pentru siguranța participanților la trafic nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate.
Față de aceste considerente de fapt si de drept, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravenționala formulata de petent ca neîntemeiata si a menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic întocmit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C. V. prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2014, emis de intimatul I.P.J. Dambovita si exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
In motivele de apel a arătat că a fost sancționat cu amenda in suma de 340 lei §i avertisment deoarece la data de 18.03.2014, ora 18,37 in localitatea Moroeni, pe DN 71 Km. 85, as fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 69 Km/h in localitate si am efectuat manevra de depășire a autoturismului SEAT cu nr. înmatriculare_, încălcând marcajul liniei continua simpla de separare a sensurilor de mers.
Situația de fapt reținuta in cuprinsul acestuia este neconforma realității întrucât autoturismul pe care l-a depășit mergea foarte încet, constituind practic un obstacol, s-a deplasat către bordura solicitându-i practic sa-1 depășească. În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri si înregistrarea video a contravenției reținuta in cuprinsul procesului-verbal.
Paratul, legal citat, a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal ca fiind legal si temeinic cu motivarea ca filmarea video se poate observa ca reclamantul a efectuat manevra de depășire in curba unde se afla marcajul linie simpla continua ce interzice efectuarea unei astfel de manevre.
Arată că in faza administrării probatoriului a depus la dosar planșe foto care coroborate cu cele depuse de politie duc la concluzia ca fapta contravenționala a fost greșit reținuta de agenții constatatori.
Din planșele foto rezultă faptul ca subsemnatul nu a încălcat linia continua pentru ca aceasta nu exista, de asemenea locul unde a fost înregistrat e o linie dreapta cu vizibilitate de aproximativ 200 m unde se pot efectua in siguranța depășiri.
În opinia sa, instanța de fond s-a transformat in apărătorul intimatei care deși are consilieri juridici angajați nu se prezintă in fata instanței fiind siguri de rezultatul plângerii. Probele au fost interpretate in totalitate in favoarea intimatei probele sale fiind ignorate.
Deși singura modalitate de apărare in fata abuzurilor agenților constatatori a rămas plângerea contravenționala, efectele acesteia au fost minimalizate de către instanța de judecata care si-a încălcat rolul activ si a refuzat analizarea tuturor probelor din dosar.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, raportat la dispozițiile art. 460, 480 (2) C..
La data de 21.11.2014 a formulat întâmpinare I.P.J. Dâmbovița prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât apelantul reiterează aspectele menționate pe fond, iar in plus acuza instanța de fond ca ar fi devenit apărătorul intimatei care are consilieri juridici ce nu se prezintă in instanța și nu înțelege care este relevanta prezentei consilierilor juridici in instanța si in ce fel poate ajuta acest lucru instanța de control judiciar la soluționarea prezentei cauze.
Totodată, consideră ca apelantul își depășește limitele consfințite prin lege si face afirmații tendențioase acuzând instanța de fond de favorizarea uneia dintre părți.
In condițiile în care acesta nu va face și dovada celor afirmate, consideră intimatul că acesta își exercită drepturile procesuale cu rea-credință, astfel că solicita aplicarea dispozițiilor art. 12, alin. 2 si art. 187, alin. 1, lit. a) din Codul de procedura civila.
Mai arată intimatul că, apelantul petent pretinde ca situația reținuta in cuprinsul procesului verbal de contravenție nu ar corespunde cu realitatea întrucât a efectuat depășirea unui autovehicul pe care îl cataloghează ca fiind un obstacol, însă chiar daca autovehiculul care se deplasa in fata sa s-a deplasat către bordura „solicitându-i" practic sa-1 depășească, apelantul trebuia sa efectueze manevra numai daca se incadra in limita legala de viteza si numai daca era posibil sa nu încalce marcajul continuu ce separa sensurile de mers,
Pe de alta parte, din filmare, se observa ca apelantul a efectuat manevra de depășire in curba, iar pe contrasens se apropia in acel moment un alt autovehicul, iar această filmare surprinde intreaga situație de fapt si il prezintă pe apelant incalcand in același timp mai multe reguli de circulație.
Agentul constatator nu numai ca a filmat abaterile contravenționale dar a si constatat in mod direct ca in acea zona sensurile de mers sunt separate prin linie continuă și, practic, nici nu se putea ca in acea zona sa nu fie marcata linia continua din moment ce exista o succesiune de curbe a căror prezenta este evidențiata prin indicatorul specific.
Chiar daca marcajul de pe drum este puțin mai uzat in unele porțiuni asta nu impiedica observarea lui și chiar si in ipoteza in care in curba respectiva administratorul de drum ar fi omis sa traseze linia continua, totuși, potrivit dispozițiilor art. 120, alin. 1, lit. c) din HG 1391/2006 apelantului ii era interzisa efectuarea manevrei de depășire in curba.
Cu toate acestea, apelantul arata ca locul unde a fost inregistrat ar fi o linie dreapta cu vizibilitate de aproximativ 200 m unde se pot efectua depășiri in siguranța susținere de natură a induce în eroare instanța de judecată sau care denotă necunoașterea regulilor de circulație.
Intimatul solicită sa constate ca agentul constatator a reținut in mod corect faptele comise de apelant si desi acesta a dat dovada de clementa, aplicând pentru una dintre contravenții doar sancțiunea avertismentului, apelantul continua sa fie nemulțumit, sa faca afirmații tendențioase si sa nege comiterea faptelor in condițiile in care inițial a semnat procesul verbal de contravenție fără a face mențiuni contrare celor reținute de agentul constatator.
Apelantul petent nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând criticile formulate, baza probelor administrate la fond și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Nu sunt întemeiate susținerile apelantului vizând legalitatea și temeinicia procesului verbal . nr._/18.03.2014 și prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei, cu avertisment și reținerea permisului de conducere.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză: actul constatator mai sus arătat( filele 32 și 33 dosar fond) planșele fotografice privind contravențiile menționate în actul constatator ( fila 42 dosar fond), fișa registru radar, rezultă în mod limpede săvârșirea de către apelant a faptelor pentru care a fost sancționat, prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. art. 121 alin. 1 și art. 120 alin.1 lit.i din HG 1391/2006 rap. la art.99 alin.2, respectiv, la art.100 alin.3 lit.n din O.U.G. 195/2002 rep.
Astfel, la data de 18.03.2014 orele 18,37 a condus pe DN 71 km.85 Moroieni, auto Volkswagen Passat cu nr._ cu viteza de 69 km/h și a efectuat manevra de depășirea a auto Seat cu nr._, încălcând marcajul linie continuă simplă de separare a sensurilor de mers, fapte înregistrate video cu cinemometrul Autovision ROM 389 hard 01HXB instalat pe auto MAI_.
În cauză, procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit de un agent al puterii publice, pe baza propriilor constatări, ( a se vedea rapoartele agenților de poliție rutieră N. F., B. M. și V. I. - filele 34-40 dosar fond) dar și ale unui mijloc tehnic științific omologat (cinemometrul Autovision ROM 389), situație în care alte probe nu trebuie să mai administreze intimatul, actul întocmit de acesta bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și veridicitate.
Proba administrată de contravenient ( planșele foto color, depuse la dosarul de fond la filele 18- 22), nu poate fi valorificată în ansamblul probator ( nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar) în sensul dovedirii susținerii acestuia prin apărător ales, în ședința din 5.06.2014, că în acea zonă (locul faptei ) nu era marcată linia continuă, cât timp din planșele foto realizate de intimat se vede clar existența liniei continue ce separă sensurile de mers, în zona de curbă în care s-a efectuat manevra de depășire, iar art. 120 alin.1 lit.c din H.G. nr. 1391/2006 ” interzice depășirea vehiculelor în curbe …”.
În consecință, procesul verbal de contravenție, în ansamblul probator administrat în cauză, este confirmat atât în ce privește atât temeinicia constatărilor sale, cât și a incidenței textului de lege arătat în actul constatator.
Însă, raportând situația factuală mai sus descrisă la scopul dispozițiilor art.21 alin.3 și art.5 alin.2 lit. a din O.G.2/2001 vizând necesitatea existenței unui raport de proporționalitate a faptei comise cu gradul de pericol social, situație în care se ține seama atât de modul de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale, tribunalul apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, în sensul înlocuirii cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, contravenientul a recunoscut - chiar dacă în mod implicit, săvârșirea faptelor, așa cum reiese din coroborarea mențiunii acestuia, din procesul verbal „ am depășit pentru că mergea încet” ( fila 10 dosar fond) cu susținerile din plângerea introductivă și din cererea de apel ( care reiterează mențiunea din actul constatator ) de asemenea, din fișa de evidență a contravențiilor rezultă că nu a mai comis o asemenea faptă, așa încât scopul preventiv și educativ al sancțiunii poate fi atins și în modalitatea stabilită de instanța de control judiciar.
D. urmare, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă va fi admis apelul contravenientului, va fi schimbată sentința atacată în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art.120 alin.1 lit. i din H.G. nr.1391/2006 rep. cu sancțiunea avertismentului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul C. V., domiciliat în ., județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 767/11.09.2014 pronunțată de către Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, Județul Dâmbovița și în consecință:
Schimbă sentința atacată, admite în parte plângerea în sensul că dispune înlocuirea amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art.120 alin.1 lit. i din H.G. nr.1391/2006 rep. cu sancțiunea avertismentului .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. C.G:
Tehnored VM/AB/GC
5ex/ 3.04.2015
Dosar nr._
Judecătoria P.
Judecator fond –M. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 141/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 195/2015.... → |
|---|
