Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1148/284/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 38
Ședința publică din: 21.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată P. Orasului T., cu sediul în T., ., nr. 1, județ Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 479/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent D. I., domiciliat în T., .. 25, județ Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la cab. av. A. Budascu, din Targoviste, ., județ Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-intimată, prin avocat U. F., cu împuternicire avocațială . nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 8438/2012, aflată la fila 7, și intimatul-petent, prin avocat Budașcu A., cu împuternicire avocațială . nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică, aflată la fila 16.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanța nr._/01.08.2014 (fila 11), precum și faptul că dosarul a fost amânat pentru lipsa de apărare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta-intimată, prin avocat, având cuvântul, arată că prin hotărârea Judecătoriei Răcari s-a anulat un proces-verbal al orașului T. dat într-o situație specială, pe motiv că acesta nu cuprinde data săvârșirii contravenției. Consideră că procesul-verbal conține, chiar dacă nu expres, data comiterii faptei și rezultă că aceasta a avut loc la data constatării contravenției. Mai arată că s-a invocat decizia ÎCCJ nr. 7 dată în recursul în interesul legii și din aceasta rezultă cum se calculează termenul de prescripție în această materie, respectiv construcții. De asemenea, arată că respectiva construcție era în curs de executare și că Poliția orașului T. a făcut constatarea, a venit primăria, care a găsit construcția – un pod de beton pentru care nu exista autorizație, care aparține fostului primar; fostul primar cunoștea faptul că avea nevoie de autorizație. Precizează că data construcției este data constatării – 8 mai 2013. Menționează că rațiunea prevăzută în art. 16 din OG nr. 2/2001 este aceea de a se putea verifica dacă aplicarea sancțiunii s-a făcut în termenul de prescripție. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea pe fond; fără cheltuieli.
Intimatul-petent, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și arată că sentința atacată este legală și temeinică. Mai arată că s-a apreciat corect că nu se specifică data săvârșirii contravenției și se menționează doar data constatării acesteia. precizează că fără această dată nu se poate calcula termenul de prescripție, iar sancțiunea este prevăzută de lege, nefiind lăsată la latitudinea instanței, așa cum arată și art. 16.
La interpelarea tribunalului referitoare la faptul de ce nulitatea este absolută, și nu relativă, intimatul-petent, prin avocat, arată că nulitatea nu este absolută, dar și în cazul nulității relative, nu se poate verifica legea aplicabilă și apărările pe fond.
La interpelarea tribunalului referitoare la faptul în ce condiții intervine nulitatea relativă, intimatul-petent, prin avocat, arată că nulitatea relativă intervine în condițiile unei vătămări, iar la dosar sunt probe suficiente pentru a proba o vătămare. Menționează că decizia ÎCCJ privește prescripția dreptului de a constata și sancționa faptele contravenționale și nu urmărește să lipsească de efecte juridice OG nr. 2/2001. De asemenea, această decizie cuprinde două prezumții: în cazul construcțiilor în curs de executare și în cazul construcțiilor deja executate. Precizează că s-a arătat că nu este vorba de o construcție în curs de executare, ci de un a finalizată și că, deși prima instanță s-a pronunțat pe excepție, apreciază că procesul-verbal nu este legal întocmit. Mai arată că petentul se afla într-o situație de excepție și nu era obligat să obțină autorizație. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate; fără cheltuieli.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, petentul D. I. a formulat în contradictoriu cu Primăria orașului T. plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 1/08.05.2013, pe care îl apreciază ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că se regăsește în situația prev. de art. 11 lit. h pct. 2 din Legea nr. 50/1991 putând edifica podețul fără a fi necesară autorizația de construcție, fiind vorba despre o cale de acces în curte. A mai aratat petentul că după lucrările efectuate la canalizare în zonă, accesul la locuințele persoanelor din zona afectată de lucrări a fost îngreunat de faptul că șanțul nu a fost acoperit în întregime, iar podețele anterior demontate, nu au fost refăcute, fiind astfel nevoit să refacă podețul pe cheltuiala sa. Petentul arată că nu este vorba despre o construcție propriu
Plângerea nu a fost motivată în drept.
S-a solicitat proba cu înscrisuri
Acte atașate acțiunii: copia procesului-verbal de contravenție
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Petenta a depus completare la plângerea contravențională prin care invocă excepția nulității absolute a procesului de contravenție raportat la împrejurarea că nu se menționează data comiterii contravenției.
P. încheierea din data de 06.03.2014, instanța a apreciat excepția invocată ca fiind o apărare de fond, un motiv de contestare a procesului verbal pe temei de nelegalitate a acestuia și nu o veritabilă excepție de procedură.
Instanța a încuviințat, pentru petent și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială.
P. sentința civilă nr. 479/22 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Răcari a admis plângerea contravențională formulată de petentul D. I., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului T..
P. aceeași sentință, instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal contestat nr.1/08.05.2014, precum și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Petentul a edificat un podeț de acces spre locuința sa, fără a deține autorizație de construcție potrivit Legii nr. 50/1991, acesta fiind sancționat de organele în drept conform art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Față de data la care a fost încheiat procesul-verbal contestat, si anume data de 08.05.2013, si data la care petentul a formulat plângerea contravențională ,și anume 24.05.2013, instanța a constatat plângerea ca fiind formulată în termenul legal, imperativ, de decădere, reglementat de dispozițiile art.31 alin.(1) din OG nr.2/2001.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) O.G. nr.2/2001, a verificat cu prioritate legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
In ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat ca acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 O.G. nr. 2/2001 și nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care a admis plângerea contravențională formulată.
Din simpla lecturare a procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că nu se specifică data comiterii contravenției pentru care a fost sancționat petentul.
De asemenea, instanța a apreciat că deși în cuprinsul procesului verbal se menționează că data de 08.05.2013 este data la care s-a constatat comiterea acestei fapte, organul constatator era obligat să menționeze data sau perioada în care a fost comisă fapta contravențională, fiind obligat să efectueze cercetări pentru stabilirea datei sau perioadei în care a fost comisă fapta.
Totodată, s-a reținut că în practica judiciară și în jurisprudența C.E.D.O. s-a asemuit răspunderea contravențională cu răspunderea penală, astfel că procesul verbal de contravenție trebuie să cuprindă o descrie completă a faptei reținute în sarcina contravenientului, inclusiv prin indicarea datei comiterii. Neinserarea datei la care a fost comisă contravenția sau perioada este de natură a face imposibilă aprecierea cu privire la anumite instituții, precum prescrierea dreptului de a mai aplica sancțiunea, nu se pot verifica apărările formulate de petent (sub aspectul că lucrările de canalizare au fost finalizate înainte de a edifica podețul, fără a se aduce terenul în situația anterioară).
În consecință, existând un motiv de nulitate, care determină o vătămare petentului, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, instanța a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție. Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 01.08.2014, intimata Primăria orașului T. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.
P. motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta–intimată a învederat următoarele considerente:
Instanța de fond a admis plângerea contravenționala formulata de petent împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1/08.05.2013, pe motiv ca acesta este lovit de nulitate, întrucât a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, în sensul nespecificării datei comiterii contravenției de către petent.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca, deși în cuprinsul procesului-verbal se menționează ca data de 08.05.2013 este data la care s-a constatat comiterea acestei fapte, organul constatator era obligat sa menționeze data sau perioada în care a fost comisa fapta contravenționala.
S-a mai reținut de instanța de fond că neinserarea datei la care a fost comisa contravenția sau perioada este de natura a face imposibila aprecierea cu privire la anumite instituții, precum prescrierea dreptului «de a mai aplica sancțiunea, nu se pot verifica apărările formulate de petent (sub aspectul ca lucrările de canalizare au fost finalizate înainte de a edifica podețul, fără a se aduce terenul în situația anterioara).
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a pronunțat sentința civila, însa fără a înlătura motivat apărările pe care le-a făcut în întâmpinarea depusa la data de 24.02.2014, pentru termenul de la 06.03.2014 .
In aceasta întâmpinare s-a arătat ca din probele aflate la dosar rezultă fără nici un dubiu data la care petentul a săvârșit contravenția, data ce nu a contestat-o în nici un fel la întocmirea procesului verbal de contravenție, iar instanța avea posibilitatea efectuării tuturor verificărilor privitoare la instituția prescripției; toate aceste apărări nefiind analizate de prima instanța în hotărârea pronunțata .
In plus, apelanta-intimată a invocat si faptul ca Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. VII din 20 noiembrie 2000 într-un recurs în interesul legii ca în cazul construcțiilor în curs de executare (ca în cazul dedus judecății ) data săvârșirii faptei este data constatării contravenției.
Cum în procesul-verbal contestat de petent este menționata data constatării contravenției-data de 8 mai 2013 (asa cum a reținut si prima instanța în hotărârea pronunțata) - care este si data săvârșirii faptei, asa cum s-a dispus prin decizia I.C.C.J. menționată, rezulta ca acesta cuprindea implicit și mențiunea privind data săvârșirea faptei, fiind deci încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor acestei decizii, prima instanța era obligata sa cunoască si sa aplice dispozițiile acesteia, hotărârea pronunțata fiind dată cu încălcarea acestor dispoziții legale obligatorii, fiind nelegala.
Pentru considerentele expuse, s-a solicitat, în baza dispozițiilor art.480 alin.3 Cod procedura civila, admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei aceleași instanțe pentru a judeca pe fond .
In drept, au fost invocate dispozițiile art.466 si urm. Cod procedura civila .
A fost depusă, în copie, Decizia nr. VII din 20 noiembrie 2000 pronunțată de I.C.C.J.
P. întâmpinarea formulată, la data de 30.09.2014, petentul D. I., a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la argumentele invocate de către intimată prin cererea de apel, petentul a învederat următoarele:
Instanța de fond, analizând legalitatea procesului-verbal contestat, a reținut în mod corect că „acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 O.G. nr. 2/2001" întrucât „nu se specifică data comiterii contravenției pentru care a fost sancționat petentul."
Instanța a apreciat că, deși în cuprinsul procesului-verbal se menționează data constatării faptei, organul constatator era obligat să menționeze data sau perioada în care a fost comisă fapta, neinserarea acestei date făcând imposibilă analizarea anumitor instituții de drept (prescripția dreptului de a mai aplica sancțiunea, legea aplicabilă) dar și apărările de fond formulate de petent.
Critica apelantei, în sensul că „din probele aflate la dosar rezultă fără niciun dubiu data la care petentul a săvârșit contravenția" este neîntemeiată, viciul nulității absolute de care suferă procesul-verbal atacat neputându-se acoperi prin stabilirea ulterioară a datei săvârșirii contravenției, prin acte exterioare, aceste mențiuni fiind obligatoriu de inserat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la dispozițiile recursului în interesul legii (Decizia ICCJ nr. 7/20.11.2000) invocate de apelantă, acestea vizează exclusiv problematica prescripției dreptului de a constata și sancționa faptele contravenționale, neurmărind să lipsească de efecte juridice dispozițiile O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită și a datei comiterii acesteia (...) atrage nulitatea procesului-verbal".
Chiar dacă ar fi să se analizeze aplicabilitatea deciziei instanței supreme la speța dedusă judecății, se constată că aceasta instituie două prezumții, astfel: 1). în cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției și 2). în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
Deși apelanta încearcă să acrediteze ideea că s-ar afla în cazul unei construcții în curs de executare pentru care data săvârșirii contravenției este data constatării acesteia, din analiza gramaticală a descrierii faptei contravenționale cuprinsă în procesul-verbal atacat, dar și din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că ne găsim în situația unei construcții finalizate la data constatării presupusei contravenții.
Astfel, având în vedere că în procesul verbal se folosesc sintagme, precum „podeț de beton prevăzut cu un tub pentru trecerea apelor", „construcția" și se indică și dimensiunile
acestuia „10 m lungime si 1,5 m lățime", rezultă fără putință de tăgadă că aceste mențiuni se
referă la o construcție finalizată și nu în curs de executare.
In condițiile în care, în cazul construcțiilor finalizate (caz în care ne regăseam la data constatării contravenției) fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției și din cuprinsul procesul-verbal lipsesc mențiunile relative la acest moment (al terminării construcției), sancțiunea aplicabilă este nulitatea procesului-verbal penau lipsa datei săvârșirii contravenției.
Față de aceste argumente, s-a solicitat să se constate că, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, instanța de fond a procedat în mod corect atunci când a constatat că există un motiv de nulitate care reclamă anularea procesului-verbal.
Pentru ipoteza în care se va aprecia că procesul-verbal de contravenție era legal întocmit, neexistând un caz de nulitate, consideră că temeinicia acestuia poate fi analizată de instanța de apel, întrucât nu ne găsim în situația ilustrată de dispozițiile art. 480 alin. 3 teza a II-a ce prevăd posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de fond a analizat probele administrate de părți (înscrisuri, martori, planșe foto) și prin raportare la fondul cauzei însă, așa cum era și corect procedural s-a pronunțat cu prioritate asupra unei excepții care a făcut de prisos analizarea temeiniciei procesului-verbal.
Aprecieri cu privire la fondul cauzei:
În fapt, pe domeniul public din fața proprietății din T., .. 25, s-au executat, o buna perioadă de timp, lucrări de canalizare, astfel cum rezultă și din cuprinsul procesului-verbal contestat.
Aceste lucrări de canalizare au presupus la rândul lor lucrări de săpături și de spargere a trotuarelor și spațiilor de acces la proprietățile învecinate suprafețelor în lucru, ce nu au mai fost aduse la starea inițială.
Așa stând lucrurile, accesul pe proprietatea sa din T., .. 25 a fost imposibil, astfel că s-a procedat la remedierea spărturilor și săpăturilor prin adăugarea unui strat de beton, nefiind vorba de o construcție propriu-zisă.
S-a apreciat că în speța de față sunt incidente dispozițiile art. 11 lit. h pct. 2, ce dispun că „ Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări (...) h) lucrări de reparații, înlocuiri ori reabilitări (.. .astfel: 2 trotuare, ziduri de sprijin ori scări de acces".
A solicitat ca instanța de apel să constate și faptul că nu se găsesc în niciuna din situațiile ilustrate de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 ce ar fi reclamat obținerea unei autorizații de construire.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, „(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și /sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spatii verzi, parcuri, locuri de joacă și agrement, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;
e) lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice;
f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) și (1 - 3);
g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;
h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi și extinderi. "
Este astfel evident că, aplicarea unui strat de beton pe terasamentul din fața locuinței sale, realizat astfel încât să acopere spărturile și săpăturile ce au rezultat în urma lucrărilor de canalizare realizate la nivelul localității, nu reprezintă o construcție în accepțiunea art. 3 din Legea nr. 50/1991, astfel că nu se impunea obținerea unei autorizații de construire.
Petentul a solicitat a se constata astfel că, fapta reținută de reprezentanții intimatei nu formează conținutul constitutiv al niciunei contravenții, lucrările de reparații ori reabilitare putând fi executate fără obținerea unei autorizații de construire, acestea încadrându-se în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991.
Pentru considerentele expuse, s-a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
La data de 30.10.2014, apelanta–intimată a formulat răspuns la întâmpinarea petentului, solicitând respingerea apărărilor invocate de acesta.
Așa cum s-a arătat si în motivele de apel, prima instanța nu a judecat pe fond cauza ci, admițând excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție invocata de petent, a dispus anularea acestuia pe motiv ca procesul-verbal, contrar prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, nu conține data la care a fost săvârșita contravenția de către contravenient.
De altfel, prima instanța, dupa invocarea acestei excepții de către intimatul contravenient, a admis probe cu înscrisuri si probe testimoniale, care altfel nu ar fi fost deloc necesare instanței pentru soluționarea formala a excepției.
Apelanta a mai învederat instanței de control judiciar de ce a fost necesara admiterea si administrarea probei cu cate 2 martori, proba care nu putea sa influențeze în nici un fel soluționarea formala a excepției sus arătate .
In apelul declarat s-au prezentat motivele pentru care a considerat ca data săvârșirii contravenției de către contravenient rezulta în mod cert din procesul-verbal contestat, daca prima instanța ar fi avut în vedere si prevederile Deciziei nr.7/2000 a ICCJ data în recurs în interesul legii.
Analiza făcuta de intimatul contravenient cu privire la ipotezele presupuse a fi avute în vedere în aceasta decizie nu schimba cu nimic concluzia ca în cauza exista cu certitudine informația privind data săvârșirii contravenției.
Astfel, la data de 20 aprilie 2013, cei doi polițiști locali au întocmit procesul verbal de constatare la fața locului prin care au constatat ca în ziua respectivă la imobilul de pe ..25, lucrau un număr de 6 persoane la armatura unui cofrag si introduceau plasa metalica în vederea turnării de beton pentru construirea unui pod, iar numitul D. I., care răspundea de aceasta lucrare, a menționat ca nu deține autorizație de construcție.
Ulterior, la data de 8 mai 2013 (peste exact doua săptămâni) s-a întocmit procesul-verbal de contravenție constând în aceea ca s-a construit un podeț din beton, prevăzut cu un tub pentru trecerea apelor, fara a exista autorizație de construcție.
Așadar, construirea acestui podeț s-a făcut între data de 20 aprilie 2013 si 8 mai 2013, existând astfel data certa a săvârșirii contravenției de către contravenient în aceasta perioada.
Cât privește celelalte apărări invocate de intimatul – petent, ele vizează fondul cauzei si nu pot face obiectul judecații lor în apel, câtă vreme prima instanța nu a judecat pe fond cauza, pronunțându-se doar pe baza excepției nulității absolute a procesului-verbal de contravenție.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, în limitele impuse de disp. art. 479, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect instanța de fond, după analiza plângerii contravenționale formulată de intimatul-petent D. I., analiză efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/08.05.2013 întocmit de agentul constatator V. V. T., arhitect șef în cadrul apelantei-intimate, Primăria orașului T., reținând în acest sens încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16, alin. 1 și a disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, anularea actului sancționator contestat impunându-se ca urmare a precarității descrierii faptei contravenționale și mai ales ca urmare a neindicării datei comiterii acesteia, dată în raport de care curge termenul de prescripție de 6 luni, al aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, termen prev. de disp. art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens tribunalul reține că sancțiunea nulității absolute pentru lipsa datei comiterii contravenției, a fost corect aplicată de instanța de fond prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și la soluția adoptată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii prin Decizia nr. 7/2000, decizie prin care a statuat că „În cazul constructiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei”.
Din actele dosarului rezultă că la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, podețul din beton era finalizat, astfel că data săvârșirii eventualei fapte contravenționale este aceiași cu data finalizării construcției, dată care însă lipsește cu desăvârșire din actul sancționator contestat.
Din această perspectivă criticile apelatei-intimate în sensul că nu ar fi fost relevantă indicarea în concret a datei comiterii faptei contravenționale în procesul verbal contestat și că data comiterii faptei ar fi data încheierii procesului verbal de contravenție, nu pot fi primite, procesul verbal de contravenție trebuind să îndeplinească în mod obligatoriu exigențele minime prev. de dispozițiile imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, act normativ ce constituie dreptul comun în materie de răspundere contravențională, în măsura în care prin actul normativ special ce reglementează contravenția reținută, nu se prevede altceva, și în condițiile în care chiar apelanta susține că la momentul întocmirii acestuia lucrarea era deja finalizată.
Din aceleași considerente, tribunalul constată că, în condițiile date, stabilirea datei comiterii contravenției nu poate rezulta din probe extrinseci actului sancționator, aceasta trebuind să fie în concret indicată în procesul verbal de contravenție sub sancțiunea nulității absolute, probele invocate de apelantă având doar rolul de a lămuri, eventual, veridicitatea acestei date, în măsura în care ar fi fost contestată.
P. urmare, în raport de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod procedură civilă, va respinge apelul și va menține sentința apelată.
Văzând și disp. art. 634, alin. 1, pct. 4 din C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată P. Orasului T., cu sediul în T., ., nr. 1, județ Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 479/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent D. I., domiciliat în T., .. 25, județ Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la cab. av. A. Budascu, din Targoviste, ., județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător,
E. N. B. G.
Grefier,
N. L.
Judecător fond D. M.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red. EN / SEM /NGL
2 ex./05.02.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 57/2015. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 114/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
