Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2386/284/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.196
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul petent N. A. V. domiciliat în com Gura Șuții, .. 650, jud Dâmbovița, împotriva sentinței civile împotriva sentinței civile nr. 605/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judetean de Politie Dâmbovița, cu sediul in mun. Targoviste, ., nr. 64, judet Dambovita.
Apelul nu este timbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, în baza delegației de reprezentare juridică depusă la dosar., lipsă fiind apelantul petent N. A. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul nu este timbrat, că în procedura de regularizare a cererii a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimatul I. Dâmbovița, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, instanța văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Răcari, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Întrucât apelantul petent nu s-a conformat dispozițiilor date de instanță și nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform art.19 din OUG nr. 80/2013 instanța, din oficiu, ridică excepția de netimbrare a cererii de apel și o pune în discuția părților.
Consilierul juridic N. E. pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița solicită anularea cererii ca netimbrată.
Tribunalul, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, rămâne în deliberare asupra excepției anulării cererii de apel, ca netimbrată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. nr. 605/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul N. A. V. în contradictoriu cu intimata I. Dâmbovița împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.12.2013
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 11.12.2013, petentul N. A. V. a condus autoturismul marca BMV cu nr. de înmatriculare_, pe DN 71 T.- .+100m, fiind sancționat pentru că a condus cu o viteză de 108 Km/h înregistrată de aparatul radar și nu avea asupra sa documentele persoanle prevăzute de lege faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 și art 49 rap la art. 102 al. 3, lit e din O.U.G. nr.195/2002, art 147 alin 1 din HG 1391/2006 rap la art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002 rep.
Față de data la care a fost încheiat procesul verbal contestat si anume data de 11.12.2013 si data la care petentul a formulat plângerea contravențională și anume 23.12.2013, instanța a constatat plângerea ca fiind formulată în termenul legal, imperativ, de decădere, reglementat de dispozițiile art.31 alin.(1) din OG nr.2/2001.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, si cu privire la sancțiunea aplicata de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a reținut ca acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța nu a primit argumentul petentului ca procesul-verbal nu a fost încheiat potrivit modelului din anexa 1D, așa cum prevede art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, deoarece mențiunile specificate de aceasta anexa, inclusiv datele de identificare ale aparatului radar (. si autoturismul pe care este montat) se regăsesc în procesul-verbal în cauza. Instanța poate verifica astfel daca aparatul radar indicat în procesul-verbal contestat îndeplinește cerințele prevăzute de lege, iar petentul nu a suferit nici o vătămare care sa impună anularea procesului-verbal contestat, nefiind întrunite cerințele art. 175 din Codul de procedura civila.
De altfel, petentul nu a explicat în ce consta vătămarea suferita prin utilizarea unui alt formular si nici de ce se impune anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că plângerea formulată de petent este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Din probatoriile existente la dosarul cauzei și anume: suportul magnetic C.D. și planșă fotografică (din conținutul cărora reiese clar că petentul se deplasa în localitate cu viteza indicată în cuprinsul procesului verbal), coroborată cu raportul întocmit de insp S. S. și As pp Z. G. ( care arată că l-au surprins pe petent conducând în localitate cu viteza de 108 km/h), atestat operator “Autovision” ( din care rezultă că agentul constatator avea dreptul de a constata o atare contravenție), buletin de verificare metrologică ( din care reiese că cinemometru era verificat metrologic, autorizația fiind în termenul de valabilitate), certificat de cazier auto, rezultă că petentul petentul N. A. V. a condus, la data de 11.12.2013, autoturismul marca BMV cu nr. de înmatriculare_, pe DN 71 T.- .+100m, cu o viteză de 108 Km/h înregistrată de aparatul radar și nu avea asupra sa documentele personale prevăzute de lege faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 și art 49 rap la art. 102 al. 3, lit e din O.U.G. nr.195/2002, art 147 alin 1 din HG 1391/2006 rap la art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002 rep.
În ceea ce privește apărarea petentului privind încadrarea corectă dată faptei raportat la marja de eroare prevăzută de NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05, instanța a reținut că aceeași instituție emitentă a normelor metrologice invocate de petent a arătat că o valoare indicată de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerată prevăzută în NML.
Prin urmare, rezultă că valoarea afișată pe aparatul radar corespunde realității faptice, până la dovada contrară. Câtă vreme la dosarul cauzei s-a făcut dovada faptului că aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul a fost supus verificării metrologice, aceasta fiind în valabilă la data de 11.12.2013, potrivit Buletinului de verificare metrologică de la fila 45, rezultă că cinemometrul putea fi utilizat în vederea aplicării prevederilor legislației rutiere
In atare condiții, în care petentul nu a răsturnat prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucura procesul verbal . nr._/11.12.2013 intimata dovedind pe deplin săvârșirea faptei contestate de petent, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul N. A. V. în contradictoriu cu I.P.J. Dâmbovița, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.12.2013, ca neîntemeiată.
Totodată instanța nu a avut în vedere nici apărarea petentului în sensul că se grăbea să se deplaseze la spital cu un copil minor, câtă vreme, acel copil, potrivit relatărilor petentului suferise în trecut un accident, iar deplasarea la spital nu era o situație de urgență, ci implica o vizită periodică la medic. În orice condiții, instanța a apreciat că transportarea copilului suferind la spital putea fi efectuată cu un autovehicul special destinat transportării bolnavilor și nu cu autoturismul personal al petentului, care deplasându-se cu viteză excesivă, putea pune în pericol chiar viața copilului.
Raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei contravenționale (conducerea unui autoturism cu o mare capacitate cilindrică, în interiorul unei localități, cu o viteză ce depășește cu peste 50 km/h limita de viteză legală), la persoana contravenientului care nu își asumă comiterea faptei contravenționale, care a mai fost sancționat anterior contravențional pentru conducerea autoturismului cu o viteză peste limita legală permisă, pe numele acesta fiind deschis un dosar penal pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, dar și reținând faptul că una din cauzele principale ale producerii accidentelor de circulație o reprezintă conducerea cu viteză excesivă, instanța a respins cererea formulată în subsidiar de a se înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, în cazul petentului, sancțiunea amenzii este proporțională cu gradul de gravitate al faptei.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel petentul N. A., care a solicitat admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 605/26.06.2014 pronunțate de către Judecătoria Răcari în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ . cu consecința modificării în tot a acesteia, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale formulate procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.12.2013.
În motivele de apel, a susținut că prima instanță, în mod eronat, a dispus respingerea plângerii contravenționale și a menținut, ca legal și temeinic, procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.12.201 și a avut în vedere, pe de o parte, împrejurarea că procesul - verbal dedus judecății cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. (7) și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, iar, pe de altă parte, că nu s-ar fi impus utilizarea modelului din Anexa ID, petentul nefăcând dovada niciunei vătămări de natură să impună anularea procesului - verbal contestat.
Ca urmare, este evident că agentul constatator avea obligația legală să întocmească procesul-verbal pe formularul special prevăzut pentru acest tip de contravenție în anexa ID, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal, vătămarea suferită de vetent fîind prezumată de lege.
Apelantul arată, în al doilea rând, că soluția primei instanțe vine să contrazică dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 16 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, așa cum a evidențiat și în cadrul judecății în fond a pricinii, conform prevederilor art. 16 al Legii - cadru coroborate cu prevederile art. 180 alin. (1) din Regulament, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să conțină descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Așadar, pe lângă descrierea stării de fapt, agentul constatator trebuie să facă încadrarea în drept a stării de fapt expuse și față de conținutul normelor legale mai sus evocate este de prisos să mai sublinieze caracterul imperativ al acestora, din moment ce legiuitorul folosește sintagme ca ..va cuprinde în mod obligatoriu".
Solicită apelantul petent a se observa că agentul constatator nu descrie fapta contravențională amănunțit, cu indicarea tuturor împrejurărilor ce puteau servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, acesta având obligația să indice în concret, clar și neechivoc fapta contravențională care se încadrează în contextul general stabilit de norma juridică aplicabilă, precum și faptul că dispozițiile legale incidente în speță au caracter imperativ, mențiunea descrierii faptei contravenționale fiind obligatorie, motiv pentru care sancțiunea incidentă în speță este nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Apelantul petent mai susține că, în mod absolut nejustificat, prima instanță a respins proba testimonială solicitantă de apelatul - petent, în termenii și condițiile impuse de Codul de Procedură Civilă, deși legiuitorul stabilește prin intermediul dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor după cum urmează: „ Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plânsere, precum si a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei."
Apelantul apreciază că trebuie avute în vedere și prevederile art. 34 din cadrul aceluiași act normativ, potrivit cărora:„(1)Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, si hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării Dispozițiile art 2361 si ale art. 405 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile".
La data de 20.11.2014 intimatul I. Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare a susținut că Cât privește pretinsa nerespectare a dreptului reclamantului de a face mențiuni în procesul-verbal de contravenție, apelantul intimat învederează că, potrivit Deciziei nr, 22 din 19 manie 2007 pronunțată de înalta Curte dc Casație și Justiție - Secțiile Unite, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce !a cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în ari, 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, iar reclamantul trebuie sș facă dovada în concret că i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator. Or, reclamantul nu face o astfel de dovadă.
Totodată, susține că neconsemnarea obiecțiunilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal întrucât vătămarea suferită de către reclamant poate li înlăturată prin formularea obiecțiunilor și apărărilor împotriva procesului-verbal în fața instanței de judecată, ceea ce reclamantul a și făcut pe calea plângerii, iar obiecțiunile au putut fi valorificate pe această cale.
Mai arată intimatul că, deși petentul critică faptul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat potrivit anexei 1A din HG 1391/2006, solicită a se observa că în speța dedusă judecății agentul constatator a procedat la oprirea autovehiculului condus de apelant, l-a identificat pe contravenient, iar imaginile surprinse de aparatul radar nu necesitau nicio prelucrare deoarece au fost vizualizate de operator, astfel că în mod corect a fost utilizat procesul verbal prevăzut de Anexa 1A.
În cazul unor neregularități cum ar fi descrierea faptei fără arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, sancțiunea ce ar putea fi incidentă este nulitatea relativă în măsura în care reclamantul ar face dovada unei vătămări care nu putea fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului sancționator, or, reclamantul nu a făcut o astfel de dovadă.
Conform art.109 alin.3 din OUG 195/2002, în cazul constatărilor efectuate cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, nu este necesară confirmarea faptelor de către martori, motiv pentru care solicită respingerea probei cu martori de care înțelege să se folosească apelantul.
Apelantul petent nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Deliberând, cu prioritate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, asupra excepției netimbrării cererii de apel tribunalul constată următoarele:
Apelantului - petent i s-a comunicat, la data de 13.11.2014 ( fila 17) obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013, sub sancțiunea nulității apelului, conform art.470 alin.3 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, apelantul petent nu s-a conformat obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată fixat la 25.02.2015 2015, deși a primit personal citația, conform dovezii de înmânare ( fila 21).
În aceste condiții, văzând că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în cuantumul de 20 de lei prevăzut de art.19 din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul art. 482 raportat la art. 197 Cod procedură civilă, va fi admisă excepția netimbrării apelului și anulată astfel cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția anulării cererii de apel ca netimbrată.
Anulează, cererea de apel formulată de apelantul petent N. A. V. domiciliat în com Gura Șuții, .. 650, jud Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 766/16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ împotriva sentinței civile nr. 605/26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judetean de Politie Dâmbovița, cu sediul in mun. Targoviste, ., nr. 64, judet Dambovita.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
PROCES -VERBAL
Pentru doamna judecător D. M.,
aflată în concediu de odihna, conform art.426 alin.4 Cod procedura civila
Semnează: Președinte complet
G. C.
Red. C.G.
Tehnored AB
4ex/ 25.03.2015
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Judecator fond – D. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 64/2015.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 77/2015. Tribunalul... → |
|---|
