Obligaţia de a face. Sentința nr. 285/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Procedura prealabila instituita de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinita, înregistrând la Primăria comunei F. la data de 11.07.2014, sub numărul 3893, solicitarea de restituire a sumelor achitate in plus cu titlu de impozit pe clădire.

In fapt, prin actul intitulat "înștiințare de plata" nr. 2245/12.04,2013. Primăria comunei F. a stabilit si a înștiințat-o, in calitate de contribuabil, ca figurează in evidentele fiscale cu obligații bugetare de plata restante.

În cuprinsul înștiințării de plata, parata a invitat-o ca in termen de 15 zile de la primire sa achite sumele menționate pentru care a expirat termenul legal de plata, sau sa facă dovada plații acestora, pentru a limita acumularea de dobânzi si penalități de întârziere.

La data de 28.03.2014 reclamanta a achitat suma 16.911 lei în contul Primăriei comunei F..

Prin decizia civila nr. 241/27.06.2014, Tribunalul Dambovita, a admis apelul declarat de către societatea reclamantă, anulând titlul executoriu nr. 2/15.05.2013 si somația nr. 2/I5.D5.2DI3 emise de Primăria comunei F..

În cuprinsul deciziei amintite, instanța de apel a reținut ca potrivit art. 662 alin. 1 C. pentru a porni executarea silita nu este suficienta existenta unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie sa justifice urmărirea silita prin existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile.

Mai mult decât atât, din conținutul certificatelor de atestare fiscala nr. 2963/12.08.2010 si nr. 3200/29.09.2009, rezulta faptul ca reclamanta nu figurează in evidentele primăriei cu obligații fiscale restante.

În drept, a invocat dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală.

În dovedirea cererii sale, reclamanta a anexat, în copie, adresa nr. 253/11.07.2014, ordin de plată din 28.03.2014, decizia nr. 241/27.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Dâmbovița.

La data de 25.09.2014 pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ . la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând următoarele:

Temeiul juridic invocat de reclamantă nu-și găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății, în condițiile în care aceasta face trimitere la plata unor sume nedatorate și la modalitatea de restituire a acestora prescrisă de dispozițiile art. 117 C. proc. fiscal.

Or, în speța dedusă judecății, sumele ce au fost achitate de reclamantă sunt datorate, reprezentând impozit pe clădire, astfel cum reține chiar decizia invocată de reclamant.

În speța dedusă judecății creanța este reală, nefiind desființat titlul de creanță, și neaflându-ne în prezența unei erori de calcul sau în situația perceperii unei sume suplimentare față de obligația fiscală.

Decizia invocată de reclamantă, anulează titlul executoriu, raportat la unele lipsuri de formă ale acestuia, reținând că tiltul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Reclamantul trebuie să probeze faptul că suma de bani ce formează obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost datorată, cu alte cuvinte să precizeze care este raționamentul pentru care nu trebuie să plătească impozit pe clădire sau să indice și să probeze o eventuală eroare de calcul.

S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

La data de 26.11.2014 reclamanta a formulat cerere de completare a probei cu înscrisuri, depunând la dosar certificat de atestare fiscală nr. 3200/29.09.2009; certificat de atestare fiscală nr. 2963/12.02.2010; certificat de atestare fiscală nr. 4725/10.09.2010; factura fiscală . nr._/10.05.2013; adresa nr. 1674/25.03.2014; adresa nr. 1908/02.04.2014. La data de 09.02.2015 reclamantul a mai depus la dosarul cauzei înștiințarea de plată nr. 2245/12.04.2013, iar la 02.03.2015 a depus borderou cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 274/19.01.2015, decizie de impunere nr. 18/01.06.2013, înștiințare de plată nr. 2422/01.06.2013 și adresa nr. 487/10.02.2015.

Analizând cererea în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanță sub nr._ din 22.08.2014, reclamanta a solicitat, în baza art. 117 lit. b și c Cod procedură fiscală (așa cum a precizat în cererea de completare a acțiunii introductive), obligarea pârâtei la restituirea sumei de 16.911 lei, achitată în plus cu titlu de impozit pe clădiri, actualizată cu dobânda legală.

In motivarea cererii arată că la 28.03.2014, a achitat pârâtei suma de mai sus (cu ordinul de plată depus la dosar la fila 10), urmare „înștiințării de plată” nr. 2245/12.04.2013, însă, prin decizia acestei instanțe, nr. 241/27.06.2014 (filele 111-16 dosar), s-a admis apelul său și au fost anulate titlul executoriu nr. 2/15.05.2013 și somația nr. 2/15.05.2013 emisă de Primăria comunei F., sub motivarea că, această pârâtă nu a justificat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, conform art. 662 alin.1 Cod procedură civilă, necesară pentru pornirea executării silite.

A mai motivat reclamanta că din certificatele de atestare fiscală nr. 2963/12.08.2010 și nr. 3200/29.09.2009 ( filele 44 și 45) rezultă că nu figurează în evidențele primăriei pârâte cu obligațiile fiscale restante.

Tribunalul reține că, potrivit art. 117 Cod procedură fiscală, debitorului, la cerere, i se restituie sumele „ a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e)cele de rambursat de la bugetul de stat; f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.”

In speță, reclamanta a invocat dispozițiile art. 117 lit. b și c Cod procedură fiscală, drept temei legal al pretențiilor sale, fără a dovedi însă că nu datorează pârâtei suma respectivă (lit. b) sau că suma este rezultatul unei erori de calcul (lit. c). înștiințarea de plată nr. 2245/12.04.2013, emisă de pârâtă (fila 60) și în baza căreia a fost plătită suma ce se cere restituită, are natura juridică a unui act de executare (conform art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală ) și se contestă în condițiile art. 172 Cod procedură fiscală, ce reglementează contestația la executare.

In cauză, însă, reclamanta nu a dovedit că actul de executare mai sus arătat, a fost contestat și anulat pentru că ar conține obligații fiscale în plus sau greșit calculate.

In consecință, suma cerută a fi restituită, este o sumă datorată de reclamantă în baza unui act de executare fiscală valabil, plata fiind făcută în cunoștință de cauză, nedovedindu-se existența erorii cu ocazia plății sau a calculului greșit făcut de către pârâtă.

Decizia nr.241 din 27.06.2014 pronunțată în dosar nr._ de această instanță (filele 11-16) este irelevantă probator, întrucât vizează anularea unui titlu executoriu nr. 2/15.05.2013 și a unei somații nr. 2/15.05.2013 emise ulterior înștiințării de plată nr. 2245/12.04.2013 – în baza căreia s-a făcut plata ce se cere restituită, ceea ce înseamnă că înștiințarea de plată s-a emis în baza altui titlu executoriu, precedând înștiințării de plată (titlul executoriu fiind primul act de executare, urmat de înștiințarea de plată și de somația de executare).

De asemenea, irelevante probator sunt și certificatele de atestare fiscală invocate de reclamantă, nr. 2963/12.08.2010 și nr. 3200/29.09.2009 (filele 44-45), pentru că aceste certificate nu sunt acte administrative fiscale în sensul arătat de dispoz. art. 41 Cod procedură fiscală, adică nu produc prin ele însele efecte juridice (de a naște/modifica/stinge raporturi juridice), așa că existența sau inexistența lor nu influențează în vreun fel existența creanțelor și datoriilor fiscale, deci reclamanta nu poate dovedi cu aceste acte că nu a datorat pârâtei suma plătită și cerută a fi restituită.

Mai mult, la dosar reclamanta a depus și certificatul de atestare fiscală nr. 4725/10.09.2010 (fila 46), deci emis ulterior celor invocate de reclamantă și care atestă că aceasta datorează pârâtei creanțe bugetare cu titlu de impozit pe clădiri pentru perioada 2006-2013 în sumă totală de 16.173 lei, aspect sub care eventualele neînțelegeri ulterioare dintre părți nu pot determina obligația de restituire în sarcina pârâtei în prezenta cauză.

Pentru considerentele ce preced, tribunalul în baza art. 117 lit. b și c Cod procedură fiscală, va respinge cererea reclamantei ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta .., cu sediul în comuna Băleni, .. 2130, județul Dâmbovița, având C.U.I. RO18141061, fiind înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul procesual ales la C.. Av. G. A., din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ . primar, cu sediul în ..