Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 599/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 599/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2035/120/2015
DOSAR NR._ restituire taxa emisii poluante – REVIZUIRE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINTA Nr. 599
Ședința publică din 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 1661/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuentul reclamant B. A., domiciliat în T., ., județ Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. G., din Târgoviște, str. ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A și S. F. Orășenesc T., cu sediul în T., ., județ Dâmbovița.
Cerere timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._/22.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul reclamant prin av. A. G., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului de fond nr._, în care a fost pronunțată sentința nr. 1661/24.11.2014, după care,
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantului susține că Tribunalul Dâmbovița este instanța competentă să judece cererea de revizuire, întrucât hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată de această instanță.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 510 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și, având în vedere că nu sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al revizuentului susține că, în legătură cu perpetua problemă cu care S. R. sesizează Curtea de Justiție a UE, respectiv problema compatibilității timbrului de mediu pentru autovehicule, (în sens larg, indiferent de denumirea pe care o poartă) a intervenit un element nou, sens în care invocă decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – SPCRPCÎV, din 14 aprilie 2015. Prin această decizie s-a statuat că, art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să scutească de plata acestei taxe autovehiculele deja înmatriculate în statul membru în cauză, pentru care anterior s-a plătit o taxă, în vigoare la momentul înmatriculării, declarată incompatibilă cu dreptul European.
Prin compararea Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu cu principiul statuat în decizia C.E, rezultă că ambele instituie taxe incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Apreciază că, singurul motiv pentru care s-ar putea respinge cererile de revizurire ar fi că, hotărârea CE M. M. nu s-a referit și la OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu ci doar la Legea nr. 9/2012, sub imperiul căruia s-a produs cauzul reclamant în fața Curții. În opinia sa, hotărârea respectivă instituie un principiu care este valabil pentru toate taxele de poluare produse de autovehicule, indiferent de denumire și pentru că, așa cum se subliniază la cadrul juridic al hotărârii a fost luată în calcul și Ordonanța nr. 9/2013.
Totodată, apreciază că, în primul ciclu procesual trebuia admisă cererea reclamantului, pentru că, în baza interpretărilor de până atunci ale Curții, era clar că și timbrul de mediu și Legea nr. 9/2012 discrimina autovehiculele de import în dauna celor deja înmatriculate pentru care se plătise taxa.
Având în vedere argumentele expuse, se solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a taxei pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. .
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin sentința nr. 1661/24._, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu și S. F. Orășenesc T., privind restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele a fost instituită prin Legea nr. 9/2012, lege care a abrogat expres OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr.9/2012,”(1)Obligația de plată a taxei intervine: a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul,în cazul în care,la momentul scoaterii sale din parcul național,i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei,în conformitate cu prevederile art.7.(2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate,în România,asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,conform Legii nr.571/2003,cu modificările și completările ulterioare,sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe,potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Conform art. 6 din actul normativ menționat, determinarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului,capacitatea cilindrică) și clasificarea din punctul de vedere al emisiilor poluante, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului,conform coeficienților descriși în anexa 4.
Prin OUG nr. 1/2012 dispozițiile art.4 alin.(2) ale Legii nr.9/2012, care prevedeau aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, au fost suspendate până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, la data de 1 ianuarie 2013, dispozițiile legale suspendate au reintrat în vigoare, iar la data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare o reglementare nouă, respectiv OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Curtea de Justiție a Comunităților europene s-a pronunțat la data de 5 octombrie 2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag și Bacs Kiskun Magyiei Birosag în cauzele reunite C-290/05 Nadasdi și C-333/05 N., ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru,ci pentru prima înmatriculare a autoturismului pe teritoriul acestui stat membru, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Conform dispozițiilor art. 110 paragraful 1 din TFUE, aplicabil în speță, ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea discriminărilor fiscale între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
După cum Curtea Europeană de Justiție a statuat deja, art. 90 din TCE reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 18 ianuarie 2007, Brzezinski, C-313/05, pct.27).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, art. 90 din TCE (în prezent art.110 din TFUE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import ( Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia / G., C-74/06, pct.24; Ordonanța din 10 decembrie 2007, Kawala,C-134/07,pct.28; Hotărârea din 17 iulie 2008, Krawczynski, C-426/07, pct.31).
În concepția Curții de Justiție a Uniunii Europene toate autovehiculele comercializate pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe piețele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin „produse concurente” ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs,al caracteristicilor și al uzurii. În contextul asigurării liberei circulații a mărfurilor și a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naționale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abțină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naționale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C-464/02).
Acest principiu a fost reafirmat de Curtea Europeană de Justiție în Hotărârea din 19 martie 2009, Comisia/Finlanda, C-10/08, pct.24, în care s-a arătat că „un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art.90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
Așadar, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Problema care se pune în speță este aceea dacă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, solicitată reclamantului, se aplică în practică în același mod, atât autovehiculelor de ocazie importate, cât și celor cumpărate din țară, aceste două categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul art. 110 paragraful 1 din TFUE.
Potrivit reglementării în vigoare la data achitării acesteia pentru înmatricularea autoturismului, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Se observă însă că obligația de plată a acestei taxe intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestei taxe.
Rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, impusă de autoritățile române autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară prevederilor art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Este adevărat că, examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 din TCE), prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, T., C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație,în statul membru menționat,a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre,fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, Curtea a decis că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . OUG nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piață anterior OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat, la data de 7 iulie 2011 și în Cauza C-263/10, N..
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea pronunțată în cauza C-402/09, T., statuând că modificările succesive aduse OUG nr.50/2008, prin OUG nr.208/2008,OUG nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și OUG nr.117/2009, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante,în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre (paragraful 27).
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu constatat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile preliminare menționate, prin taxarea unitară indiferent dacă este vorba despre un autovehicul nou, un autovehicul second - hand înmatriculat deja într-un alt stat membru al Uniunii Europene și care se înscrie în evidențele autorității competente de către primul proprietar din România sau un autovehicul second - hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, vehiculele de ocazie deja prezente pe piața națională nemaifiind scutite de la plata taxei menționate cu ocazia unei noi înmatriculări.
În cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 potrivit cu care ”(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare și dispozițiile art.4 alin. (2)din același act normativ, potrivit cu care, taxa pentru emisiile poluante se aplică și cu privire la autovehiculele naționale pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante după data de 01.01.2013, a intrării în vigoare a disp. art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, care își găsesc aplicare conform principiului tempus regit actum.
De asemenea, autoturismul proprietatea reclamantului, marca Alfa R., așa cum rezultă din Certificatul de înmatriculare partea II, eliberat de Comunitatea Europeană – fila 15, fost înmatriculat prima dată în anul 2007, în Germania, iar cu privire la acest autoturism nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă prevăzută de art. 214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Sentința a fost atacată pe calea revizuirii de către reclamant, fiind invocat ca temei de drept art. 21 din Legea nr. 554/2004.
În concret, reclamantul susține că prin decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V., s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru să scutească de la plata taxei pe autovehicule, acele autovehicule deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior, declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În opinia revizuientului - reclamant, întrucât, atât Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2012 privind timbrul de mediu scuteau de la plata taxei respective autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care anterior se plătise taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 și art. 4 lit. c din OUG nr. 9/2013), rezultă că atât taxa pentru emisii poluante (în vigoare în perioada 01.01._13) cât și timbrul de mediu, sunt incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Pentru motivele expuse, revizuientul – reclamant solicită instanței admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a taxei pentru emisii poluante, astfel cum a fost formulată.
Examinând cererea în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea dispoziției legale redate mai sus rezultă că, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire este necesar să existe o legătură directă între obiectul hotărârii pronunțată anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea C.J.U.E. invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv între soluția dată prin sentința nr. 1661/24.11.2014 suspusă revizuirii și hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V, în sensul că hotărârea definitivă și irevocabilă să fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încălcare care să fi fost constată prin hotărârea preliminară invocată în susținerea cererii de revizuire.
Or, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „- nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, și că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii”.
În considerentele acestei hotărâri, respectiv în paragrafele 41-43, s-a reținut că:
„41. Spre deosebire de taxa specială percepută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, de taxa pe poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 șii 12 ianuarie 2012 și de taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 1 ianuarie 2013, taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada următoare până la 14 martie 2013 și care este pertinentă în cauza principală, se aplica potrivit aceleia și metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
42. În consecință, sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceea și pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr‑un alt stat membru.
43. Din considerațiile de mai sus rezultă că un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop”.
Prin urmare tribunalul constată că, soluția dată de instanța națională prin sentința suspusă revizuirii, în ceea ce privește analiza compatibilității cu dreptul comunitar, respectiv a dispozițiilor art. 110 din TFUE cu dispozițiile naționale vizând instituirea taxei pentru emisiile poluante de la autovehicule percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, este în concordanță deplină cu soluția dată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza C-76/14, aceasta întrucât Curtea a statuat că „nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă”..
Faptul că C.J.U.E a statuat prin aceiași hotărâre că, „se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii” nu produce vreo influență asupra soluției adoptate prin sentința supusă revizuirii întrucât, această problemă de aplicare a dreptului comunitar nu a fost incidentă în cauza dedusă judecății în fața instanței naționale în condițiile în care obiectul cererii a vizat doar restituirea taxei pentru emisiile poluante de la autovehicule, achitată de revizuient la data de 12.03.2013, cerere întemeiată pe pretinsa incompatibilitate a obligației de plată a acestei taxe cu art. 110 din TFUE.
În plus tribunalul amintește că, ulterior datei de 14 martie 2013, Legea nr. 9/2012 a fost înlocuită cu O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule fiind înlocuită cu timbrul de mediu pentru autovehicule, acest nou act normativ păstrând regimul de aplicare stabilit prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, în sensul că aceasta se aplică atâtaplică potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
Se poate constata cu ușurință faptul că, prin hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-76/14, instanța europeană nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra compatibilității taxei introduse prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din TFUE, astfel că, din această perspectivă nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Or, în condițiile în care regimul introdus prin O.U.G. nr. 9/2013 este similar celui reglementat anterior prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, este greu de susținut faptul că soluția dată de instanța națională prin sentința supusă revizuirii ar constituii o încălcare a dreptului comunitar, respectiv a art. 110 din TFUE.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de revizuentul reclamant B. A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu și S. F. Orășenesc T..
Văzând și disp. art. 513 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de revizuire a sentinței nr. 1661/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuentul reclamant B. A., domiciliat în T., ., județ Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. G., din Târgoviște, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A și S. F. Orășenesc T., cu sediul în T., ., județ Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.06.2015.
P., Grefier,
A. L. BanuDicu D.
Red. ALB
Tehnored. DD
8ex//30.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 447/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 597/2015.... → |
|---|
