Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 601/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 601/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2062/120/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 601
Ședința publică din 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 1253/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuentul reclamant R. G. A., domiciliat în Nucet, ., județ Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. G., din Târgoviște, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A.
Cerere timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._/24.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul reclamant reprezentat de av. A. G., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului de fond nr._, în care a fost pronunțată sentința nr. 1253/22.09.2014, după care,
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 510 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și, având în vedere că nu sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul convențional al reclamantului arată că are aceleași concluzii ca și în dosarul anterior, nr._, în sensul că, invocă decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – SPCRPCÎV, din 14 aprilie 2015 prin care s-a statuat că, art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să scutească de plata acestei taxe autovehiculele deja înmatriculate în statul membru în cauză, pentru care anterior s-a plătit o taxă, în vigoare la momentul înmatriculării, declarată incompatibilă cu dreptul European.
Prin compararea Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu cu principiul statuat în decizia C.E, rezultă că ambele instituie taxe incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Apreciază că, singurul motiv pentru care s-ar putea respinge cererile de revizurire ar fi că, hotărârea CE M. M. nu s-a referit și la OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu ci, doar la Legea nr. 9/2012, sub imperiul căruia s-a produs cazul reclamant în fața Curții. În opinia sa, hotărârea respectivă instituie un principiu care este valabil pentru toate taxele de poluare produse de autovehicule, indiferent de denumire și pentru că, așa cum se subliniază în cadrul juridic al hotărârii, a fost luată în calcul și Ordonanța nr. 9/2013.
Se solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a taxei, actualizată cu dobânda legală. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin sentința nr. 1253/22.09.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul R. G. A., în contradictoriu cu pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu, privind restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat cu chitanța . nr._/15.01.2013 suma de 3144 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, pentru autovehiculul marca BMW, an fabricație 1998, data primei înmatriculări 22.01.1999, procurat dintr-un stat membru UE, procedură în urma căreia s-a finalizat operațiunea de înmatriculare în România a acestui autoturism.
Taxa pentru emisiile poluante i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile Legii nr. 9/2012 fiind emisă decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule .
Apreciind că taxa pentru emisiile poluante i-a fost încasată cu încălcarea legislației comunitare, reclamantul a solicitat organului fiscal emitent restituirea sumei plătite și a primit răspuns de la organul fiscal în sensul că suma respectivă a fost încasată în baza Legii nr. 9/2012 și nu poate fi restituită.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismul: ”(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Tribunalul a constatat că taxa pentru emisii poluante a cărei restituire se solicită, a fost achitată la data de 15.01.2013, moment în care erau aplicabile și dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, dispoziții a căror aplicare a fost anterior suspendată, pentru perioada 31.01._13, prin O.U.G. nr. 1/2012.
Or, prin această reglementare, după îndelungi căutări de compatibilizare cu dreptul comunitar, a diferitelor taxe plătibile la prima înmatriculare a diferitelor tipuri de autovehicule în România, (taxe reglementate de-a lungul timpului de Codul fiscal sau de OUG nr. 50/2008 cu toate modificările aduse prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009), legiuitorul a introdus, prin Legea nr. 9/2012, obligația plății taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, și pentru autovehiculele de ocazie achiziționate de pe piața internă, care sunt deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate anterior de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România.
Așadar, potrivit Legii nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule trebuia achitată, începând cu data de 01.01.2013, atât pentru autovehiculele de ocazie importate dintr-un alt stat membru, ce urmau a fi înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru cele achiziționate de pe piața internă, deja înmatriculate, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în țară, dacă pentru acestea nu se achitase anterior taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule ori taxa pe poluare.
Tribunalul a reținut că, într-adevăr, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 al. 2 și art. 5 al. 1 din Legea nr. 9/2012, prin dispozițiile art. 1 din OUG 1/2012, sesizate cu cereri de restituire a taxei pentru emisii poluante achitată în cursul anului 2012, instanțele de judecată, într-o jurisprudență constantă, au apreciat că efectul indirect interzis de dispozițiile art. 110 din TFUE, produs prin reglementările Codului fiscal și OUG 50/2008 care obligau la plata taxei doar pentru autovehiculele de ocazie provenite din alte state membre, s-a menținut și în cazul acestui act normativ, tocmai ca urmare a faptului că taxa continua să fie datorată doar pentru autovehiculele din categoria amintită anterior (cele importate din statele membre UE, cu ocazia primei înmatriculări în România).
De altfel în același sens s-a pronunțat recent C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, C. și C. c. României stabilindu-se că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Totuși, la data când s-a achitat taxa solicitată a fi restituită în prezenta cauză, ca urmare a încetării suspendării aplicării dispozițiilor menționate, taxa se datora pentru toate categoriile de autovehicule menționate în prevederile art. 4 din Legea nr. 9/2012, discriminarea vizând tratamentul preferențial acordat autoturismelor de ocazie dobândite de pe piața internă în raport cu cele importate din alt stat membru, fiind astfel înlăturată.
Tribunalul a reținut că în realitate, discriminarea la care face referire reclamantul și implicit încălcarea dispozițiilor art. 110 din TFUE este inexistentă, întrucât toate taxele (de prima înmatriculare, de poluare și pentru emisiile poluante) au ca fapt juridic generator fie prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, (o aplicare anterioară nefiind admisibilă ca urmare a aplicării principiului constituțional al neretroactivității legii civile), fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele existente anterior.
În cazul ambelor categorii de autovehicule de ocazie analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, pentru care obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
Așadar, este posibil ca un autoturism indigen, aflat în parcul național, să nu fie înstrăinat, astfel că, deși acesta circulă pe drumurile publice, totuși pentru el nu se plătește taxa pentru emisiile poluante, însă aceasta nu constituie vreo discriminare, ci împrejurarea este generată de simplul fapt că, pentru acest autoturism, nu s-a produs faptul juridic generator, respectiv prima transcriere a dreptului de proprietate, după . Legii nr. 9/2012, precum și că, așa cum s-a arătat anterior, este dreptul Statului R. de a stabili momentul și condițiile de impunere a diferitelor taxe sau impozite, evident acest drept nefiind unul absolut ci limitat inclusiv de obligația de respectare a dreptului comunitar incident.
În această privință, trebuie amintit și faptul că, astfel cum C.J.C.E. a arătat la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente.
Totodată în hotărârea dată în cauza C-402/09 I. T. c. României, C.J.C.E., la pct. 51 a reținut că, “În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh menționată, pe care guvernul român a invocat‑o, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme”.
În cauza dedusă judecății, reclamantul nu a făcut nici dovada că suma achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante ar depăși valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate deja în România, sau că Legea nr. 9/2012 ar impune un mod de calcul diferit al taxei pentru autovehiculele de import, față de cele indigene, cu rezultatul aplicării unor impozite sporite pentru autovehiculele din prima categorie, care să determine o eventuală descurajare a punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja, în aceiași măsură, cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În consecință, Tribunalul constatând că nu poate fi reținută vreo încălcare, în ceea ce privește regimul de taxare instituit de Legea nr. 9/2012, aplicabil după data de 01.01.2013, a dispozițiilor art. 110 din TFUE, așa cum în mod neîntemeiat a susținut reclamantul, astfel că, nedovedindu-se caracterul pretins nelegal al taxei pentru emisii poluante achitată de reclamant, cererea de restituire a acestei taxe a fost respinsă, efectul de respingere producându-se și cu privire la cererile accesorii cererii principale (cereri vizând plată dobândă și cheltuieli de judecată).
Sentința a fost atacată pe calea revizuirii de către reclamant, fiind invocat ca temei de drept art. 21 din Legea nr. 554/2004.
În concret, reclamantul susține că prin decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V., s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru să scutească de la plata taxei pe autovehicule, acele autovehicule deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior, declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În opinia revizuientului - reclamant, întrucât, atât Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2012 privind timbrul de mediu scuteau de la plata taxei respective autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care anterior se plătise taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 și art. 4 lit. c din OUG nr. 9/2013), rezultă că atât taxa pentru emisii poluante (în vigoare în perioada 01.01._13) cât și timbrul de mediu, sunt incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Pentru motivele expuse, revizuientul – reclamant solicită instanței admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a taxei pentru emisii poluante, astfel cum a fost formulată.
Examinând cererea în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea dispoziției legale redate mai sus rezultă că, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire este necesar să existe o legătură directă între obiectul hotărârii pronunțată anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea C.J.U.E. invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv între soluția dată prin sentința nr. 1253/22.09.2014 suspusă revizuirii și hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V, în sensul că hotărârea definitivă și irevocabilă să fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încălcare care să fi fost constată prin hotărârea preliminară invocată în susținerea cererii de revizuire.
Or, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „- nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, și că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii”.
În considerentele acestei hotărâri, respectiv în paragrafele 41-43, s-a reținut că: „41. Spre deosebire de taxa specială percepută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008, de taxa pe poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 12 ianuarie 2012 și de taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 1 ianuarie 2013, taxa pe poluare percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada următoare până la 14 martie 2013 și care este pertinentă în cauza principală, se aplica potrivit aceleia și metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
42. În consecință, sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceea și pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr‑un alt stat membru.
43. Din considerațiile de mai sus rezultă că un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop”.
Prin urmare tribunalul constată că, soluția dată de instanța națională prin sentința suspusă revizuirii, în ceea ce privește analiza compatibilității cu dreptul comunitar, respectiv a dispozițiilor art. 110 din TFUE cu dispozițiile naționale vizând instituirea taxei pentru emisiile poluante de la autovehicule percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, este în concordanță deplină cu soluția dată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza C-76/14, aceasta întrucât Curtea a statuat că „nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă”..
Faptul că C.J.U.E a statuat prin aceiași hotărâre că, „se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii” nu produce vreo influență asupra soluției adoptate prin sentința supusă revizuirii întrucât, această problemă de aplicare a dreptului comunitar nu a fost incidentă în cauza dedusă judecății în fața instanței naționale în condițiile în care obiectul cererii a vizat doar restituirea taxei pentru emisiile poluante de la autovehicule, achitată de revizuient la data de 15.01.2013, cerere întemeiată pe pretinsa incompatibilitate a obligației de plată a acestei taxe cu art. 110 din TFUE.
În plus tribunalul amintește că, ulterior datei de 14 martie 2013, Legea nr. 9/2012 a fost înlocuită cu O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule fiind înlocuită cu timbrul de mediu pentru autovehicule, acest nou act normativ păstrând regimul de aplicare stabilit prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, în sensul că aceasta se aplică atâtaplică potrivit aceleiași metode de calcul, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă.
Se poate constata cu ușurință faptul că, prin hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-76/14, instanța europeană nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra compatibilității taxei introduse prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din TFUE, astfel că, din această perspectivă nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Or, în condițiile în care regimul introdus prin O.U.G. nr. 9/2013 este similar celui reglementat anterior prin Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01 ianuarie 2013 până la 14 martie 2013, este greu de susținut faptul că soluția dată de instanța națională prin sentința supusă revizuirii ar constituii o încălcare a dreptului comunitar, respectiv a art. 110 din TFUE.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de revizuentul reclamant R. G. A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu.
Văzând și disp. art. 513 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de revizuire a sentinței nr. 1253/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuentul reclamant R. G. A., domiciliat în Nucet, ., județ Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. G., din Târgoviște, str. ., ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.06.2015.
P., Grefier,
A. L. BanuDicu D.
Red. ALB
Tehnored. DD
7ex/30.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 710/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 221/2015.... → |
|---|
