Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 597/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 597/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1694/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 597
Ședința publică din: 2.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul B. F., domiciliat în ., .. 35, județ Dâmbovița, CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat V. V. din T., car. Sălcuța, nr. 206, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița-Serviciul Rutier, cu sediul în Slobozia, .. 13-15, județ Ialomița, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței . nr._/8.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul, prin reprezentant convențional, avocat V. V., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procedurii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar, la data de 23.04.2015 a întâmpinării pârâtei IPJ Dâmbovița, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al reclamantului aprecaiză că Tribunalul Dâmbovița este instanța competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și, având în vedere că nu sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Reprezentantul reclamantului arată că nu are alte chestiuni prealabile de pus în discuție și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, pe care le mai depune o dată, având în vedere că inițial a transmis cererea și înscrisurile prin fax.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită admiterea cererii, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția cazului bine justificat pentru prevenirea pagubei iminente petentului. Susține că a fost formulată plângere prealabilă împotriva actului administrativ atacat și se impune suspendarea acestuia, întrucât în cazul admiterii pe fond a plângerii, nu mai există posibilitatea repunerii în situația anterioară din punct de vedere material. Pentru acest motiv a solicitat suspendarea executării până la soluționarea pe fond, având în vedere că există și o serioasă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ, întrucât în anul 2014 petentul și-a schimbat permisul de conducere și i se putea aduce la cunoștință la acel moment că avea obligația să predea permisul de conducere în baza unei sentințe definitive și irevocabile, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, un alt aspect care duce la concluzia că există o bănuială legitimă în privința legalității actului, este faptul că, deși decizia a fost emisă la 19.02.2015, a intrat în vigoare la 22.02.2015, înainte de a i se comunica petentului, astfel că a operat suspendarea înainte de a i se comunica decizia de suspendare a dreptului și de a-i da posibilitatea să predea permisul. Pentru motivele arătate apreciază că se impune suspendarea actului administrativ.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._ /01.04.2015, reclamantul B. F., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării actului administrativ nr._/A din 19.02.2015 emis de pârât, până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei și implicit exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.
În motivarea cererii, reclamantul învederează următoarele:
Prin actul administrativ (dispoziția) nr._/A din 19.02.2015 emis de I.P.J. Ialomița - Serviciul Rutier, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, care a fost majorata cu înca 30 zile, începând cu data de 22.03.2015 până la 19.07.2015.
Prin decizia civila 365/R/ 12.04.2010 pronunțata de Tribunalul Ialomița, în dosar nr._, s-a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4009/27.11.2009 a Judecătoriei Slobozia, prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.
Motivul învederat în luarea acestei măsuri este acela ca petentul nu s-a prezentat la serviciul rutier, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, prin care s-a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, dispunându-se astfel majorarea perioadei de suspendare, conform art. 118 alin. 4 si 5 din OUG nr.195/2002, cu încă 30 de zile.
Petentul arată că la acea dată nu i-a fost adusă la cunoștință obligativitatea de a preda permisul de conducere, dispoziția în acest sens fiindu-i comunicata la data de 26.03.2015, la peste 3 ani de zile dupa pronunțarea hotărârii, ocazie cu care a fost înștiințat sa depună permisul de conducere în termen de 5 zile.
Se învederează ca, actul administrativ nr._/A/19.02.2015 i-a fost comunicat la data de 26.03.2015 când s-a prezentat, în urma unei invitații la Politia orașului T..
In data de 30.03.2015, s-a prezentat la I.P.J. Dâmbovița unde a predat permisul de conducere, conform dovezii . nr._, fiindu-i emisa dovada . nr._/30.03.2015, în termenul de 5 zile de la comunicarea dispoziției.
Precizează ca la data de 31.03.2015 a formulat plângere prealabila împotriva actului mentionat, în temeiul art. 2 si art.7 alin.(l) din Legea nr.554/2004.
Arată că, față de dispozițiile art. 126 lit. c Cod penal coroborate cu art. 121 al. 2 din OUG nr.195 2002, executarea sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce s-a prescris, întrucât de la data pronunțării hotărârii si până la comunicarea adresei au trecut mai mult de 3 ani.
Totodată, arată că s-a prescris și executarea majorării perioadei de suspendare, dispusa în temeiul art. 118 alin 4, 5 din OUG nr. 195/2002, deoarece comunicarea a fost făcuta cu depășirea termenului de o luna, prevăzut de art. 14 alin. l din OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002, de la data la care a fost dispusa măsura majorării, ceea ce determina prescrierea executării sancțiunii aplicate.
De asemenea, aplicarea acestei masuri trebuia dispusa în termen de 6 luni, astfel fiind prescrisa, întrucât conform art. 13 (1) din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Din punct de vedere procedural, actul este lovit de nulitate, deoarece s-a dispus măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, începând cu data de 22.03.2015, desi actul i-a fost comunicat în data de 26.03.2015, astfel că, este nelegala . masurilor dispuse prin actul administrativ înainte de a i se comunica dispoziția.
Arată, totodată că dispoziția este nelegală, deoarece, în lipsa comunicării si a unui termen rezonabil de 15 zile (prevăzut de altfel de OUG nr. 195/2002) putea fi depistat conducând autoturismul fara drept, fiind incidente disp. art 335 alin. 2 Cod penal.
În opinia sa, actul administrativ nr._/A din 19.02.2015 este lovit de nulitate absoluta si pe fond, deoarece nu se putea dispune măsura suspendării la un interval de peste 5 ani dupa săvârșirea faptei contravenționale.
De asemenea, nu se putea dispune majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, decât după o punere în întârziere, daca nu ar fi fost predat, de buna voie permisul de conducere.
Petentul arată că nu s-a prezentat la serviciul rutier pentru predarea permisului de conducere, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a deciziei civile a Tribunalului Ialomița, întrucât nu a avut cunoștința de faptul că la 12.04.2010 i-a fost respins recursul, iar decizia nu i-a fost comunicata.
Precizează că actul este lovit de nulitate, deoarece forma si conținutul acestuia nu este cea legala, conform art. 103 alin 8 OUG nr.195/2002, în sensul că, șeful serviciului rutier nu avea competența materiala sa dispună suspendarea dreptului de a conduce, ci doar șeful politiei.
In ceea ce privește forma actului, aceasta nu este conforma, deoarece forma legala era acea a unui ordin si nu a unei comunicări sau înștiințări, față de dispozițiile art. 103 alin 8 din OUG nr. 195/2002.
Petentul arată că, față de cele mai sus arătate, respectiv majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dispusa de Serviciul Politiei Rutiere din cadrul I.P.J. Ialomița - actul a cărui suspendare se solicita, constituie un caz bine justificat, de natura sa răstoarne prezumția de legalitate a acestuia.
Paguba iminenta consta în faptul ca petentul este pus în imposibilitatea desfășurării activității si va trebui sa apeleze la serviciile unui alt conducător auto pentru a se deplasa, ceea ce îi afectează și exercitarea altor activități.
Față de motivele arătate, petentul arată că se impune suspendarea actului administrativ, întrucât există o îndoială puternică asupra legalității actului și atestă producerea unei pagube iminente.
In drept, au fost invocate dispozițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Recomandarea R 89/08 din 13.09.1989 a Consiliului de Miniștri, prevăzând ca instanța acorda suspendare atunci când în raport cu ansamblul circumstanțelor si intereselor, executarea actului administrativ este de natura a crea pagube semnificative, dificil de reparat si cand exista argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis, dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările si completările ulterioare, HG nr. 1391/2006 - Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001, dispozițiile legale mai sus indicate.
Au fost depuse, în copie, permisul de conducere, cartea de identitate, dovada . nr._, adresa nr._/A/19.02.2015 ( filele 12 – 14 ).
În temeiul art. 205 alin. 2 din Legea nr. 134/2012 privind Codul de procedură civilă, la data de 23.04.2015, pârâtul I.P.J. Ialomița, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de către reclamant.
În motivare, pârâtul învederează că, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța i-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, petentul era obligat să se prezinte la serviciul rutier care îl are în evidență, pentru a preda permisul de conducere. Cu privire la prevederile art. 118 alin. 4 si 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pârâtul arată că reclamantul a luat la cunoștință, pe bază de semnătură, la data de 03.08.2009, conform dovezii de restituire a permisului de conducere cu nr. 33 întocmită de Serviciul Rutier Dâmbovița, când i s-a restituit permisul de conducere în baza prezentării certificatului de grefa nr. 4591/312/29.07.2009 emis de Judecătoria Slobozia.
Se mai precizează că plângerea depusă, suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia, până la data pronunțării unei hotărârii judecătorești definitive. Mai mult, măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, ca sancțiune contravențională prevăzută de OUG nr. 195/2002 republicată, urmează, cu privire la termenele de prescripție sau de a cere executarea silită, sancțiunea principală a amenzii contravenționale, iar în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională suspendă executarea.
De asemenea, conform art. 120 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata, procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, precum și, după caz, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea, constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate.
Executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie, în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală (art. 121 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată), cu precizarea că amenzile contravenționale sunt creanțe bugetare, iar termenul lor de prescripție este de 5 ani, conform art. 131 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Adresa nr._/A din 19.02.2015, emisă de Serviciul Rutier Ialomița, a fost înaintată, la domiciliu reclamantului, prin plic recomandat, cu confirmare de primire, iar la data de 02.03.2015, reclamantul a refuzat primirea corespondenței, fără a face mențiuni, astfel că la data de 09.03.2015, s-a procedat la comunicarea actului prin afișarea la domiciliu.
Actul administrativ nr._/A din 19.02.2015, emis de Serviciul Rutier Ialomița a fost dispus în termen de 5 ani de la data la care a luat naștere acest drept, respectiv de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.07.2009.
Având în vedere că decizia civilă nr. 365/R pronunțată de Tribunalul Ialomița, în data de 12.04.2010, este definitivă și executorie, aceasta reprezintă titlu executoriu, pentru procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 19.07.2009, fiind îndeplinite prevederile art. 120 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
De asemenea, pârâtul amintește că, la acest moment mai există o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Slobozia, respectiv „contestație la executare privind titlul executoriu PV . nr._/19.07.2009, nr. dosar_ " pentru care există identitate de obiect și părți față de prezenta cauză.
În concluzie, ținând cont de cele expuse mai sus, se consideră că măsura dispusă de Serviciul Rutier Ialomița prin adresa nr._/A din 19.02.2015, este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea cererii formulată de petentul B. F..
Au fost invocate art. 205 alin. 2 din Legea nr. 134/2012 privind Codul de procedură civilă, art. 223 din noul Cod de procedură civilă.
Se solicită respingerea eventualelor cheltuieli de judecată reținute față de intimată.
A fost depusă, în copie, dovada de restituire a permisului de conducere cu nr. 33 întocmită de Serviciul Rutier Dâmbovița.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează a respinge acțiunea, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ „poate fi dispusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare . . . ” .
Astfel, textul de lege instituie două condiții care trebuiesc îndeplinite, în mod cumulativ, respectiv existența unui caz bine justificat și iminenta producere a unei pagube.
Existența unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 5564/2004, poate fi reținută numai dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Or, în speța dedusă judecății nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că petentul avea cunoștință de prevederile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, întrucât aceste prevederi i-au fost aduse la cunoștință, pe bază de semnătură, la data de 03.08.2009, conform dovezii de restituire a permisului de conducere nr. 33, întocmită de Serviciul Rutier Dâmbovița, când i-a fost restituit permisul de conducere, în baza certificatului de grefă nr. 4591/312/29.07.2009 emis de Judecătoria Slobozia.
Dispozițiile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002, prevăd că „ în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere”, iar „neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce”.
Astfel, având în vedere că s-a făcut dovada că reclamantul cunoștea aceste prevederi, acesta nu se poate prevala, la acest moment, de faptul că nu i-a fost comunicată decizia pronunțată de Tribunalul Ialomița, prin care i-a fost respinsă plângerea contravențională.
Se prezumă că pentru termenul de judecată la care a fost soluționată plângerea contravențională, petentul a fost legal citat, deoarece în caz contrar, ar fi putut apela la o cale extraordinară de atac, astfel că, era obligația sa să se intereseze cu privire la soluția pronunțată de Tribunalul Ialomița, întrucât era conștient de obligațiile ce-i incumbă, în caz de respingere a plângerii contravenționale, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002, ori reclamantul nu a făcut altceva decât să rămână în pasivitate, nerespectând dispozițiile ce i-au fost puse în vedere, iar la acest moment, încearcă să invoce nelegalitatea actului administrativ
Instanța reține totodată că nu poate fi invocată prescripția cu privire la termenul de emitere a actului administrativ, în discuție, întrucât plângerea contravențională depusă de petent a suspendat executarea amenzii, ca sancțiune principală și a sancțiunii complementare, de la data înregistrării acesteia, până la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, respectiv 12.04.2010.
Măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, ca sancțiune contravențională urmează, cu privire la termenele de prescripție sau de a cere executarea silită, sancțiunea principală a amenzii contravenționale.
Având în vedere că amenzile contravenționale sunt creanțe bugetare, iar termenul lor de prescripție este de 5 ani, conform art. 131 alin. 2 Cod procedură fiscală, rezultă că și sancțiunea complementară se prescrie tot în termenul de 5 ani.
Cum actul administrativ nr._/A/19.02.2015 emis de Serviciul Rutier Ialomița a fost dispus în termenul de 5 ani de la data la care a luat naștere acest drept, respectiv de la data la care a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva procesului verbal de contravenție ( 12.04.2010 ), rezultă că, în mod greșit, reclamantul invocă prescripția actului administrativ atacat.
În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază că nu există o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ.
Cu privire la paguba iminentă, tribunalul apreciază că reclamantul nu a făcut dovada cu privire la această pagubă, întrucât, în înțelesul Legii nr. 554/2004, art. 2 lit. ș „ paguba iminentă este definitivă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Cum în speța dedusă judecății, reclamantul nu a administrat dovezi prin care să probeze eminența producerii pagubei invocate, instanța apreciază că sub acest aspect sunt lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare, în acțiunea formulată.
Având în vedere că instanța nu poate reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, urmează a se respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. F., domiciliat în ., .. 35, județul Dâmbovița, CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat V. V. din T., car. Sălcuța, nr. 206, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița - Serviciul Rutier, cu sediul în Slobozia, .. 13-15, județul Ialomița .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. D. D.
Red. - ALB
Tehnored. ȘEM
4 ex/ 6.07.2015
Comunicări: 2ex
1ex- B. F.
1ex:- Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 599/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 729/2015.... → |
|---|
