Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 666/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 2114/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR 666
Ședința publică din data de 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: J. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 444/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuientul - reclamant A. G. domiciliat în comuna Dărmănești, ., județul Dâmbovița, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. – Mun. Târgoviște, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în mun. Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A și S. F. Orășenesc Moreni cu sediul Moreni, ., nr 6, ..
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei conform chitanței nr_/28.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată acordat în cauză, prezentei cauze i-a fost atașat dosarul nr_ în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită, la dosar fiind depuse la data de 15.06.2015, de către revizuient concluzii scrise, după care:
Instanța având în vedere înscrisurile depuse la dosar, rămâne în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin sentința nr. 444/11.03.2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a respins cererea de restituire timbrului de mediu formulată de reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, Administrația F. pentru Mediu și S. F. Orășenesc Moreni.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 3571 lei cu chitanța ., nr._/28.02.2013, pentru înmatricularea autovehiculului marca Opel, nr. identificare WOLOTGF35Y8138480, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 8.06.2000.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, la data de 21.10.2013.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele a fost instituită prin Legea nr. 9/2012,care a abrogat expres OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr.9/2012,”(1)Obligația de plată a taxei intervine: a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente,potrivit legii,a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul,în cazul în care,la momentul scoaterii sale din parcul național,i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei,în conformitate cu prevederile art.7.(2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate,în România,asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,conform Legii nr.571/2003,cu modificările și completările ulterioare,sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe,potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Conform art. 6 din actul normativ menționat, determinarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului,capacitatea cilindrică) și clasificarea din punctul de vedere al emisiilor poluante,luându-se în considerare și deprecierea autoturismului,conform coeficienților descriși în anexa 4.
Prin OUG nr.1/2012 dispozițiile art.4 alin.(2) ale Legii nr.9/2012, care prevedeau aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.214¹ din Codul fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, au fost suspendate până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, la data de 1 ianuarie 2013, dispozițiile legale suspendate au reintrat în vigoare, iar la data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare o reglementare nouă, respectiv OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art.4 din acest din urmă act normativ,
„Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente,potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b )la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul,în cazul în care,la momentul scoaterii sale din parcul auto național,i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului,în conformitate cu prevederile art.7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d )cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule,taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat la data de 5 octombrie 2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag și Bacs Kiskun Magyiei Birosag în cauzele reunite C-290/05 Nadasdi și C-333/05 N., ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru,ci pentru prima înmatriculare a autoturismului pe teritoriul acestui stat membru,în vederea punerii în circulație,nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art.90 din Tratatul CE.
Conform dispozițiilor art.110 paragraful 1 din TFUE, aplicabil în speță, ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect ,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin urmare, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea discriminărilor fiscale între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
După cum CJUE a statuat deja, art.90 din TCE reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 18 ianuarie 2007,Brzezinski,C-313/05,pct.27).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, art. 90 din TCE (în prezent art.110 din TFUE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import ( Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia / G., C-74/06, pct.24; Ordonanța din 10 decembrie 2007, Kawala,C-134/07,pct.28; Hotărârea din 17 iulie 2008, Krawczynski, C-426/07,pct.31).
În concepția Curții de Justiție a Uniunii Europene toate autovehiculele comercializate pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe piețele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin „produse concurente” ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs,al caracteristicilor și al uzurii. În contextul asigurării liberei circulații a mărfurilor și a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naționale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abțină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naționale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (Hotărârea din 15 septembrie 2005,Comisia/Danemarca,C-464/02).
Acest principiu a fost reafirmat de Curtea Europeană de Justiție în Hotărârea din 19 martie 2009,Comisia/Finlanda.C-10/08, pct.24, în care s-a arătat că „un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art.90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
Așadar, art.90 din Tratatul de constituire a Comunității Europeane nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Problema care se pune în speță este aceea dacă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, solicitată reclamantei, se aplică în practică în același mod, atât autovehiculelor de ocazie importate, cât și celor cumpărate din țară, aceste două categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul art. 110 paragraful 1 din TFUE.
Potrivit reglementării în vigoare la data achitării acesteia pentru înmatricularea autoturismului, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Se observă însă că obligația de plată a acestei taxe intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestei taxe.
Rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, impusă de autoritățile române autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară prevederilor art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Este adevărat că, examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 din TCE), prin Hotărârea din 7 aprilie 2011,T.,C-402/09,Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru,dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație,în statul membru menționat,a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre,fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare,Curtea a decis că art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . OUG nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piață anterior OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat,la data de 7 iulie 2011 și în Cauza C-263/10, N..
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea pronunțată în cauza C-402/09, T., statuând că modificările succesive aduse OUG nr.50/2008, prin OUG nr.208/2008,OUG nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și OUG nr.117/2009, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante,în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre (paragraful 27).
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu constatat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile preliminare menționate, prin taxarea unitară indiferent dacă este vorba despre un autovehicul nou, un autovehicul second-hand înmatriculat deja într-un alt stat membru al Uniunii Europene și care se înscrie în evidențele autorității competente de către primul proprietar din România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, vehiculele de ocazie deja prezente pe piața națională nemaifiind scutite de la plata taxei menționate cu ocazia unei noi înmatriculări.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Sentința pronunțată a fost atacată pe calea revizuirii de către reclamant, fiind invocat ca temei de drept art. 21 din Legea nr. 554/2004.
În concret, reclamantul a susținut că prin decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V., s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru să scutească de la plata taxei pe autovehicule, acele autovehicule deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior, declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În opinia revizuientului - reclamant, întrucât, atât Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2012 privind timbrul de mediu scuteau de la plata taxei respective autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care anterior se plătise taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 și art. 4 lit. c din OUG nr. 9/2013), rezultă că atât taxa pentru emisii poluante (în vigoare în perioada 01.01._13) cât și timbrul de mediu, sunt incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Pentru motivele expuse, revizuientul – reclamant a solicitat instanței admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a timbrului de mediu, astfel cum a fost formulată.
Examinând cererea în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea dispoziției legale redate mai sus rezultă că, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire este necesar să existe o legătură directă între obiectul hotărârii pronunțată anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea C.J.U.E. invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv între soluția dată prin sentința nr. 1420/17.10.2014 suspusă revizuirii și hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V, în sensul că hotărârea definitivă și irevocabilă să fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încălcare care să fi fost constată prin hotărârea preliminară invocată în susținerea cererii de revizuire.
Situația de fapt din cauza M. M. c. României, supusă soluționării de către CJUE a constat în aceea că la data de 05.03.2013 domnului M. i-a fost condiționată înmatricularea în România a unui autovehicul achiziționat din Spania de plata taxei pentru emisii poluante reglementate de Legea 9/2012. C. legislativ la data respectivă era dat de aplicabilitatea Legii 9/2012, aflată în vigoare în perioada 13.01._13, prin care se prevedea obligația de plată a acestei taxe pentru emisii poluante în anumite situații.
Or, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat, că scutirea de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii este contrară art. 110 TFUE, în vreme ce, de principiu, un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal (reglementat de Legea 9/2012), este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop, și ca urmare este conform dreptului Uniunii.
Se poate constata cu ușurință faptul că, prin hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-76/14, instanța europeană nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra compatibilității taxei introduse prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din TFUE, astfel că, din această perspectivă, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. art. 21 din Legea contenciosului administrativ, iar situația de fapt din cererea de revizuire nu se referă la situația obligării la plata unei taxe pentru emisii poluante în temeiul Legii 9/2012 și în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită taxa pentru emisii poluante nu s-a impus de către autoritatea națională competentă în temeiul art. 4 al. 2 din lege (cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule).
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de revizuientul-reclamant A. G., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
Văzând și disp. art. 513 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței nr. 444/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuientul - reclamant A. G. domiciliat în ., județul Dâmbovița, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. – Mun. Târgoviște, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în mun. Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A și S. F. Orășenesc Moreni cu sediul Moreni, ., nr 6, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.
Președinte Grefier,
G. A.-M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
13.07.2015/8ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 572/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 652/2015.... → |
|---|
