Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 665/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 665/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 2093/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 665
Ședința publică din data de 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: J. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 400/04.03.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuienta - reclamantă P. P. cu reședința în . Brătulești, ., județ Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. în Târgoviște, .. 5, ., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei conform chitanței nr_/27.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată acordat în cauză, prezentei cauze i-a fost atașat dosarul nr_ în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită, la dosar fiind depuse la data de15.06.2015, de către revizuient concluzii scrise, după care:
Instanța având în vedere înscrisurile depuse la dosar, rămâne în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin sentința nr. 400/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a respins cererea de restituire timbrului de mediu formulată de reclamanta P. P., în contradictoriu cu pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr._(1627)/10.06.2013 privind stabilirea taxei reprezentând timbrul de mediu reglementată de prevederile O.U.G. nr. 9/2013, emisă de MFP–ANAF-DGRFP Ploiești-AFP Târgoviște, în vederea a înmatriculării pentru prima dată în România, a autovehiculului marca Hyundai Getz cu numărul de identificare KMHBT31DP6U145804, a fost stabilită în sarcina reclamantei P. P., obligația de plată a unei taxe în cuantum de 1716 lei, sumă achitată conform chitanței . nr._/10.06.2013.
Este necontestat faptul că, autoturismul în litigiu a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru, respectiv în Olanda în anul 2007, iar după plata timbrului de mediu stabilit în condițiile expuse mai sus, a fost înmatriculat în România, pe numele reclamantei, sub nr._, situație confirmată de înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
Reclamanta, pentru considerente ce țin în principal de pretinsul caracter necompatibil cu dreptul comunitar al O.U.G. nr. 9/2013, a contestat decizia de calcul a taxei, solicitând restituirea sumei reprezentând timbru de mediu, cerere nesoluționată de către organul fiscal.
Prin urmare, tribunalul are a analiza în ce măsură motivele invocate de reclamantă, pot conduce la admiterea cererii acesteia, de restituire a taxei achitată cu titlu de timbru de mediu și implicit la plata accesoriilor aferente acestei taxe.
În acest sens tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013 potrivit cu care „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Criticile reclamantei legate de pretinsa neconformitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013 cu dreptul comunitar, mai exact cu prevederile art. 34-36 și art 110 din TFUE, apar ca fiind neîntemeiate întrucât regimul taxei denumită timbru de mediu, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, este în mod esențial diferit de cel existent anterior în cazul taxei de primă înmatriculare, a taxei pe poluare sau a taxei pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de prevederile art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, de OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare ori de Legea nr. 9/2012 cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens tribunalul reține că, prin impunerea plății timbrului de mediu și pentru autoturismele înmatriculate anterior în România pentru care nu a fost achitată vreuna din taxele impuse prin actele normative redate mai sus, ori pentru care s-a dispus restituirea acestor taxe, s-a eliminat efectul indirect al descurajării introducerii și punerii în circulație în România, a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, (autoturismul reclamantei fiind un astfel de autoturism), efect care contravenea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel cum a reținut CJ.U.E. prin hotărârile pronunțate la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 I. T. c. României, la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 I. N. c. României și în cauzele conexate C-97/2013 și C-241/2013 C. și C. c. României.
Neîntemeiate sunt și criticile reclamantei legate de existența unei discriminări în ceea ce privește autovehiculele supuse operațiunilor de înmatriculare sau transcriere a dreptului de proprietate efectuate sub imperiul noii legi (OUG nr. 9/2013), în raport cu operațiuni similare efectuate sub incidența reglementărilor anterioare.
În această privință, tribunalul amintește că astfel cum Curtea a arătat la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente.
Totodată prin paragraful nr. 51 din Hotărârea cauza C-402/09 I. T. c. României, C.J.U.E. a reținut că „atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la punctul 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh menționată, pe care guvernul român a invocat‑o, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme”.
Prin urmare, situațiile reglementate prin dispozițiile art. 4, lit. c și d din OUG nr. 9/2013, nu pot fi considerate ca având un efect discriminatoriu ci dimpotrivă, un efect de remediere a situațiilor în care anterior a fost achitată vreuna din taxele primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante, taxe declarate de Curte ca fiind incompatibile cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
Cât privește criticile de neconstituționalitate ale OUG nr.9/2013 invocate de reclamantă în motivarea cererii, tribunalul reține că acestea nu pot fi valorificate decât în condițiile formulării și susținerii unei eventuale excepții de neconstituționalitate, fie în mod incidental, fie în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cauză reclamanta neînțelegând să formuleze și să susțină vreo astfel de excepție de neconstituționalitate.
Ca atare, tribunalul constată că impunerea de către pârâtă în sarcina reclamantei, a obligației vizând plata timbrului de mediu aferent, s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare a autovehiculului în circulație, dispoziții apreciate de instanță ca fiind conforme normelor de drept comunitar incidente, astfel încât refuzul implicit al pârâtei DGRFP-AJFP de a proceda la restiturea taxei de timbru de mediu, nu apare ca fiind un refuz nejustificat în sensul în sensul disp. art. 2, alin. 1, lit. i și art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, pentru motivele expuse, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta P. P. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, AJFP Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
Sentința pronunțată a fost atacată pe calea revizuirii de către reclamantă, fiind invocat ca temei de drept art. 21 din Legea nr. 554/2004.
În concret, reclamanta a susținut că prin decizia preliminară a CJUE pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V., s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru să scutească de la plata taxei pe autovehicule, acele autovehicule deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior, declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În opinia revizuientei - reclamante, întrucât, atât Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante produse de autovehicule, în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, cât și OUG nr. 9/2012 privind timbrul de mediu scuteau de la plata taxei respective autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care anterior se plătise taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 și art. 4 lit. c din OUG nr. 9/2013), rezultă că atât taxa pentru emisii poluante (în vigoare în perioada 01.01._13) cât și timbrul de mediu, sunt incompatibile cu dreptul european și sunt supuse restituirii.
Pentru motivele expuse, revizuienta – reclamantă a solicitat instanței admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de restituire a timbrului de mediu, astfel cum a fost formulată.
Examinând cererea în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea dispoziției legale redate mai sus rezultă că, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire este necesar să existe o legătură directă între obiectul hotărârii pronunțată anterior de instanța națională și problema de interpretare a dreptului comunitar dezlegată ulterior prin hotărârea C.J.U.E. invocată în susținerea cererii de revizuire, respectiv între soluția dată prin sentința nr. 1420/17.10.2014 suspusă revizuirii și hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-76/14 M. M. vs. Instituția Prefectului – S.P.C.R.P.C.Î.V, în sensul că hotărârea definitivă și irevocabilă să fi fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, încălcare care să fi fost constată prin hotărârea preliminară invocată în susținerea cererii de revizuire.
Situația de fapt din cauza M. M. c. României, supusă soluționării de către CJUE a constat în aceea că la data de 05.03.2013 domnului M. i-a fost condiționată înmatricularea în România a unui autovehicul achiziționat din Spania de plata taxei pentru emisii poluante reglementate de Legea 9/2012. C. legislativ la data respectivă era dat de aplicabilitatea Legii 9/2012, aflată în vigoare în perioada 13.01._13, prin care se prevedea obligația de plată a acestei taxe pentru emisii poluante în anumite situații.
Or, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat, că scutirea de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii este contrară art. 110 TFUE, în vreme ce, de principiu, un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal (reglementat de Legea 9/2012), este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop, și ca urmare este conform dreptului Uniunii.
Se poate constata cu ușurință faptul că, prin hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-76/14, instanța europeană nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra compatibilității taxei introduse prin O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 din TFUE, astfel că, din această perspectivă, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. art. 21 din Legea contenciosului administrativ, iar situația de fapt din cererea de revizuire nu se referă la situația obligării la plata unei taxe pentru emisii poluante în temeiul Legii 9/2012 și în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită taxa pentru emisii poluante nu s-a impus de către autoritatea națională competentă în temeiul art. 4 al. 2 din lege (cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule).
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de revizuienta-reclamanta P. P., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu.
Văzând și disp. art. 513 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței nr. 400/04.03.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuienta - reclamantă P. P. cu reședința în . Brătulești, ., județ Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G. în Târgoviște, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.
Președinte Grefier,
G. A.-M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
13.07.2015/7ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 356/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 660/2015. Tribunalul... → |
|---|
