Anulare act administrativ. Sentința nr. 7867/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7867/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 15100/63/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7867/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul . și pe pârâtul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ – REJUDECARE.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 26.09.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.10.2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2617 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ s-a admis excepția prematurității contestării deciziei de impunere nr. nr. F-DJ 157/28.02.2011 și raportul de inspecție fiscală nr. F-Dj 157/28.02.2011
S-a admis excepția lipsei de interes a contestării Decizei 1/2011, RIF din 26.02.2011 și deciziei de impunere 287/2010.
S-a respins contestația precizată de contestator . în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că în mod eronat au fost admise excepțiile lipsei de interes și prematurității acțiunii, fără a se soluționa cauza pe fond.
Recurenta a mai susținut că a îndeplinit procedura prealabilă, formulând contestație la organul fiscal împotriva actelor atacate, iar în mod nejustificat organul fiscal după expirarea termenului de 30 de zile, în care avea obligativitatea să soluționeze contestația, a refuzat soluționarea acesteia iar, în paralel, a început procedura executării silite.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, reținută de prima instanță ca fiind întemeiată, s-a susținut că prin decizia nr. 1/2011 a fost desființat doar parțial raportul de inspecție fiscală din 26.02.2010 și decizia de impunere nr. 287/2010, iar în cauză, interesul recurentei este acela de a demonstra nelegalitatea tuturor sumelor stabilite prin raportul de inspecție fiscală și de-a fi desființat în totalitate.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 ind. 1, 304 pct. 8 și 9 și art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs, deși a fost legal citată cu această mențiune.
Prin Decizia nr. 5631 din 27 iunie 2013 Curtea de Apel C. a admis recursul și a casat sentința recurată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în raport de prev. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea a apreciat prezentul recurs ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei de interes față de capătul de cerere prin care recurenta reclamantă a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală din data de 26.02.2010, a deciziei de impunere nr. 287/2010 și a deciziei nr. 1/2011 emise de DGFP D., prima instanță a apreciat că solicitarea reclamantei este lipsită de folos practic, reținând că prin decizia nr. 1/2011, organele fiscale au desființat parțial actele contestate.
Curtea a apreciat că excepția lipsei de interes a fost greșit admisă de prima instanță. Recurenta reclamantă justifică în continuare interesul în promovarea cererii ce vizează anularea în totalitate a deciziei nr. 1/2011, din moment ce organele fiscale de soluționare a contestației au desființat numai parțial actele atacate și au dispus refacerea controlului cu privire la suma de 5664 lei reprezentând impozit pe profit și de_ lei, reprezentând majorări de întârziere, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația pentru celelalte capete de cerere.
Față de cele reținute, Curtea a constatat că în mod nelegal prima instanță a soluționat cauza pe excepția lipsei de interes, fără a avea în vedere că, în procedura administrativă actele fiscale contestate nu au fost desființate în totalitate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește soluționarea petitului privind anularea deciziei de impunere nr. F.DJ 157/28.02.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. F.DJ 157/28.02.2011 pe excepția prematurității prima instanță a manifestat lipsă de rol activ, în sensul că nu a procedat la verificarea apărărilor reclamantei referitoare la formularea contestației administrative și la expirarea termenului legal în care organele fiscale aveau obligația soluționării acesteia.
În consecință, față de considerentele expuse anterior, constatând că tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 coroborat cu disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, aceasta pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
În cursul rejudecării, vor fi examinate și celelalte susțineri ale recurentei reclamante referitoare la exercitarea contestației administrative și la soluționarea acesteia de către organul fiscal, susțineri care, dat fiind motivul de nelegalitate reținut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
Evident, în situația reținerii ca fiind îndeplinită această condiție de admisibilitate, raportat la actele depuse la dosar, încă din primul ciclu procesual, instanța la rejudecare va verifica dacă organele fiscale au soluționat pe fond contestația.
Primind cauza spre rejudecare a fost înregistrată sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar contestația administrativă formulată de reclamant și actele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 1/2012 și modul de soluționare a contestației formulată împotriva acesteia.
Prin încheierea de ședință din 18.10.2012 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 220/13.10.2011, raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 157/28.02.011 și deciziei de impunere nr. F-DJ 287/28.02.2011, emise de DGFP D. - Activitatea de Inspecție Fiscală, cereri ce vor constitui obiectul noului dosar format, obiectul prezentei cauze fiind anularea deciziei nr. 1/2011, raportului de inspecție fiscală din 26.02.2010, și deciziei de impunere nr. 287/2010.
Prin încheierea de ședință din 25 octombrie 2012 instanța a încuviința proba cu expertiză contabilă.
Expertiza a fost depusă la dosar la data de 20 .06. 2013, iar răspunsul la obiecțiuni. la data de 12 septembrie 2013
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că la 30.06.2011 contestatoarea și-a precizat contestația în sensul că înțelege să conteste raportul de inspecție fiscală din data de 26.02.2010, Decizia nr.1/2011 privind soluționarea contestației formulate și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.287/2010.
În fapt:la data de 17.02.2010 consilierii din cadrul DGFP D. -Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat o inspecție fiscală generală la ., pentru perioada fiscală 2005-2009.
În urma acestui control, s-a încheiat Raportul de inspecție fiscală din data de 26.02.2010 și Decizia de impunere nr. 287/26.02.2010 prin care s-au stabilit în sarcina societății diferențe de plată în cuantum de 189.104 lei, reprezentând TVA suplimentar, majorări de întârziere TVA, impozit pe profit și majorări impozit pe profit.
Împotriva acestor acte de control a formulat contestație, care a fost soluționată prin Decizia nr.1/11.01.2011 a D.G.F.P. D., în sensul că a fost desființat parțial Raportul de inspecție fiscală din data de 26.02.2010 și Decizia de impunere nr. 287/26.02.2010 pentru suma de 56.641 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 23.507 lei reprezentând majorări de întârziere, dispunându-se în același timp reverificarea perioadei respective și a obligațiilor fiscale raportate la decizia menționată.
Instanța constată că în mod corect prin decizia nr. 1/11.01.2011 s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală s-a considerat pentru perioada 2005-2009 societatea trebuia să achite contravaloarea arendei pentru persoanele fizice în cuantum total de 241 470 lei, însă a evidențiat în contabilitate doar suma de 63 305 lei în 2009. Diferența de 178 165 lei nu este evidențiată în contabilitate și reprezintă baza impozabilă de la plata TVA în cuantum de 33 851 lei
Organele de control au stabilit faptul că societatea a încălcat prevederile art 128 alin 1 Cod Fiscal.
Reclamanta susține că în perioada verificată societatea era în imposibilitatea de a acorda maximul cantității de produse prevăzute în contract întrucât s-au înregistrat calamități și nu s-a ținut seama de tabelele semnate de beneficiari prin care aceștia au primit o anumită cantitate de grâu.
Apararea reclamantei nu poate fi retinuta in solutionarea favorabila a contestatiei.
Astfel, din nota explicativă dată de reprezentantul legal al reclamantei - C. D., reiese ca pentru suprafața de teren folosită în toți anii agricoli societatea a plătit numai în natură propietarilor cantitatea de 600 kg grâu. În plus potrivit contractului de arendă – art. 6 alin 5 - nivelul arendei nu poate fi modificat de arendator ca urmare a unor pierderi datorate unor factori naturali.
Concluziile expertului din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză nu vor fi avute in vedere având în vedere că relevă numai veniturile obținute din valorificarea unei cantități de grâu și nu relevă producția obținuta de reclamantă în perioade supusă controlului la toate categoriile de cereale cultivate și nici veniturile obținute din valorificarea acestora cum este cazul grâului porumbului, floarea soarelui, rapiță valorificată pe piața libera, în condițiile în care reclamanta nu a înregistrat producția agricolă corespunzătoare arendatorilor și nici cheltuiala cu arenda deși aceasta a fost distribuită. Se va avea în vedere și faptul că potrivit adeverinței 7245/2009, în anul 2008 societatea a obținut o producție medie de 1800kg/ha..
Prin urmare, în mod corect, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina contestatoarei TVA de plată în cuantum de_ lei.
Prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că societatea figurează cu o lipsă în gestiune de produse pâine și produse agricole –evaluate la 163 234 lei ce reprezintă bază impozabilă pentru TVA în cuantum de_ lei.
Reclamanta invocă faptul că plusurile/ lipsurile în gestiune se constată în urma efectuării inventarierii ori în speță nu există o asemenea listă de inventariere.
Nu se va reține această susținere întrucât potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză se reține că soldul contului 345 - produse finite – așa cum rezultă actele prezentate s-au făcut următoarele înregistrări contabile -701-venituri din vânzarea produselor finite-206 434 și 711 –variația stocurilor- 366 734 lei rezultând un sold debitor de 160 300 lei. La aceste înregistrări nu au fost atașate documente-note de predare la magazie,aviz de transport. Totodată expertul stabilește faptul că vânzările de produse finite nu au fost urmate de descărcările de gestiune 711. Dată fiind și declarația administratorului potrivit căreia societatea nu are pe stoc la data de 30.09.2010 produse finite, rezultă că dat fiind faptul că produsele finite nu mai există faptic pe stoc și nici nu sunt înregistrate ca vânzări, suma de_ lei reprezintă o lipsă în gestiune, reprezentând bază impozabilă pentru TVA în cuantum de 31 014 lei.
Societatea nu este de acord cu calculul diferenței TVA în cuantum de 7800 lei pe considerentul că nu există o situație anexată din care să rezulte cantitatea de grâu și floarea soarelui obținută la ha, pretul de evaluare a veniturilor agricole realizate și valoarea acestora.
Instanța constată că în urma analizării comparative a informațiilor de la Primărie cu cele de la APIA Dj. Pentru anii 2007-2008 s-a constatat că societatea a mai avut culturi înființate și recoltate în suprafață totală de 72 ha, iar din documentele existente la dosarul cauzei s-a constatat de organul fiscal că situația a cărei lipsă o invocă reclamanta este prezentată în anexa 12 la RIF 2067/_, cantitatea de grâu și floarea soarelui obținută la ha fiind stabilită în baza adeverințelor eliberate de Primăria Bistreț de unde rezultă producția medie obținută pentru fiecare an, prețul de evaluare a produselor finite fiind stabilit în raport de facturile emise de societate pentru vânzarea de floarea soarelui iar pentru grâu în raport de adeverința eliberată de .. În raport de aceste considerente în mod corect organul fiscal a stabilit obligația de plată a diferenței TVA în cuantum de 7800 lei.
Cu privire la majorările de întârziere aferente TVA, având în vedere că obligațiile fiscale principale sunt datorate, și obligațiile fiscale accesorii sunt datorate, conform principiului „accesorium sequitur principale" în conformitate cu dispozițiile art.120 alin1, art 120 ind.1 alin2 lit b din OG 92/2003 .
În ceea ce privește impozitul pe profit se reține că pentru perioada verificată s-a constatat că societatea nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 5 facturi de vânzare a producției agricole în cuantum de 354 005 lei .pentru care a calculat diferența de impozit de profit. Constatând depunerea de probe noi -27 de facturi –prin decizia 1/2011 s-a admis contestația formulată urmând a se desființa în parte RIF și decizia de impunere 287/2010 pentru suma de_ lei.
S-a mai constatat că în luna septembrie 2009 societatea a înregistrat pe cheltuieli deductibile în mod eronat suma de_ lei ce reprezintă rata capital leasing pentru care s-a calculat diferența de impozit pe profit.
În speță chiar reclamanta invocă faptul că mijloacele fixe achiziționate au fost înregistrate în mod eronat în contul 231, respectiv 231.1 pentru care nu s-a calculat amortizarea
Potrivit art 98 alin 1 /OMF 3055/2009 reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operațiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și imobilizări corporale.
Astfel contul 167.Alte împrumuturi și datorii asimilate (P) este un cont de pasiv iar contul 213.instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații, iar contul 213.1.Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) (A) este un cont de activ. Cum potrivit art 98 reflectarea în contabilitatea a operațiunile de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și imobilizări corporale în mod corect mijloacele fixe achiziționate au fost înregistrate în contul 213 respectiv 213.1, societatea înregistrând eronat în contul 628 facturile reprezentând rata capital leasing astfel încât în mod corect organul fiscal a stabilit că suma de_ lei este cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.
Instanța constată că în urma analizării comparative a informațiilor de la Primărie cu cele de la APIA Dj. Pentru anii 2007-2008 s-a constatat că societatea a mai avut culturi înființate și recoltate în suprafață totală de 72 ha, iar din documentele existente la dosarul cauzei s-a constatat de organul fiscal că situația a cărei lipsă o invocă reclamanta este prezentată în anexa 12 la RIF 2067/_, cantitatea de grâu și floarea soarelui obținută la ha fiind stabilită în baza adeverințelor eliberate de Primăria Bistreț de unde rezultă producția medie obținută pentru fiecare an, prețul de evaluare a produselor finite fiind stabilit în raport de facturile emise de societate pentru vânzarea de floarea soarelui iar pentru grâu în raport de adeverința eliberată de .. În raport de aceste considerente în mod corect organul fiscal a stabilit pe perioada verificată un profit impozabil în cuantum de 51 833 lei și obligația de plată a unui impozit pe profit suplimentar în cuantum de 8293 lei .
Reclamanta mai invocă faptul că în mod greșit organul fiscal a constatat că societatea a diminuat profitul impozabil cu cheltuieli privind materialele de construcții folosite la modernizarea brutăriei fără a înregistra concomitent creșterea valorică a activelor fixe prin contul de investiții în curs cu suma de 11 795 lei.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză se reține că modernizarea se realizează asupra activelor corporale fixe și potrivit art.24 alin 3 litera d /legea 571/2003 trebuie să presupună îmbunătățirea parametrilor tehnici și să ducă la realizarea de beneficii viitoare .
Potrivit disp. art. 4 din Legea 15/1994 „Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării:…d) investițiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix”.
Potrivit disp. art. 7 din HG 909/1997 „Sunt asimilate mijloacelor fixe și se supun amortizării bunurile menționate la art. 4 din lege, astfel:… d) investițiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali, în scopul modernizării, și care majorează valoarea de .>
Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestora trebuie să aibă următoarele efecte: - să îmbunătățească efectiv performanțele mijloacelor fixe față de parametrii funcționali stabiliți inițial; să asigure obținerea de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale.
Pentru clădiri și construcții, lucrările de modernizare trebuie să aibă ca efect sporirea gradului de confort și ambient.
Amortizarea cheltuielilor aferente lucrărilor de modernizare se face fie pe durata normală de utilizare rămasă, fie prin majorarea duratei normale de utilizare cu până la 10% . Dacă lucrările de modernizare se fac după expirarea acestei durate, se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică”.
Reclamanta a efectuat o modernizare a clădirii brutăriei în valoare de_ lei iar sumele au fost evidențiate direct pe costurile unității fiind considerate reparații deși lucrările făcute ar fi trebuit înregistrate pe valoarea clădirii concesionate a căror amortizare se întindea pe durata concesiunii. Astfel reclamanta trebuia să aplice regimul de amortizare legală pentru investițiile efectuate, cuprinzând pe cheltuieli numai cota parte reprezentând amortizarea lunară.
Față de aceste considerente se constată că în mod corect organul fiscal a stabilit că obligația reclamantei era de a înregistra creșterea valorică a activelor fixe cu investițiile în curs efectuate
Cu privire la majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 16.297 lei, având în vedere că obligațiile fiscale principale sunt datorate, și obligațiile fiscale accesorii sunt datorate, conform principiului „accesorium sequitur principale", penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar fiind datorate în cota de 5 % în conformitate cu dispozițiile art.120 alin1, art 120 ind.1 alin2 lit b din OG 92/2003 așa cum se concluzionează și în raportul de expertiză întocmit.
Față de aceste considerente instanța constatând că în mod corect prin decizia nr. Decizia nr.1/2011 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D. a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere nr. nr.287/2010 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală generală înregistrat sub nr. 2067/26.02.2010 ,va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul . cu sediul în Comuna Bistreț . în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C. .. 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
MI/C.P.
22.11. 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4819/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1367/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
