Pretentii. Sentința nr. 4819/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4819/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 21056/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4819/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul N. C., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FILIAȘI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Acrivopol B. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a depus la dosar actul solicitat la termenul anterior, după care:
Apărătorul reclamantului menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat Acrivopol B., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 20 noiembrie 2012, reclamantul N. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FILIAȘI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei pentru emisii poluante - în cuantum de 1.450 lei -, să-i achite dobânda aferentă - până la momentul plății efective -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în vara anului 2012, a achiziționat un autoturism marca Citroen, având nr. de identificare VF7S1HDYF56166491 – înmatrculat pentru prima oară în Germania, în anul 1997 - iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa pentru emisii poluante anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/14.09.2012.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat - în luna noiembrie a anului 2012 -, A.F.P. Filiași sa-i fie restituita taxa de poluare, însă pârâta i-a transmis un răspuns negativ la respectiva cerere – acest demers valorând plângere prealabilă și punere în întârziere.
Reclamantul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 23(9) din Tratatul Uniunii Europene - cuprins în Titlul I, privind libera circulație a mărfurilor -, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export precum și a tuturor taxelor cu efect echivalent.
De asemenea, în cuprinsul art. 25(12) din același tratat s-a convenit ca statele membre să se abțină să introducă între ele noi taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.
Introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, în urma aderării României la Uniunea Europeană, face ca OUG nr. 50/2008 - modificată prin OUG nr. 218/2008 -, sa contravină dispozițiilor dreptului comunitar, respectiv art. 90 alin. l TCE. Acest din urma articol stabilește ca nici un stat membru sa nu aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare.
Având în vedere că în prezent s-au suspendat art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea 9/2012 - prin OG nr. 1/2012 -, până la 01.01.2013, în continuare această taxă menține discriminarea instituită și prin OG 50/2008, privind perceperea taxei de poluare mașinilor second hand, aduse din străinătate, deși pentru acestea s-a mai plătit la prima lor înmatriculare în spațiul Uniunii Europene, o asemenea taxă.
În prezent se perpetuează același raționament și prin Legea nr. 9/2012 prin care doar cuantumul taxei poate fi mai redus în funcție de parametrii tehnici ai mașinii. Singurul element prin care s-a încercat uniformizarea plății acestei taxe și aplicarea perceperii ei la orice schimbare a certificatului unei mașini, chiar din cele deja înmatriculate în România, s-a suspendat prin OG nr. 1/2012, până la 01.01.2013. Ca atare, în continuare, în afară de mașinile puse în circulație prima dată după fabricație (pentru care se plătește oriunde în UE o taxă de poluare), singurele taxate sunt mașinile second hand, aduse din afară și pentru care cu certitudine s-a plătit în țara de proveniență această taxă.
Discriminarea este cu atât mai vădită cu cât această taxă nu a fost impusă la "prima înmatriculare în România" la toate mașinile înmatriculate, care circulă direct pe piața mașinilor din țară, existând și acum o . excepții - art. 3 și 8 -, ca și cum aceste mașini nu ar polua, față de cele din categoria similară.
De asemenea, deși legiuitorul a avut ca intenție declarată colectarea unor sume pentru realizarea de proiecte de mediu privind îmbunătățirea calității aerului, acest scop declarat nu se va concretiza în practică ca și în anii precedenți.
Încălcarea normelor din TCE de către legislația românească prin introducerea acestei taxe a fost sancționată și prin Hotărârea pronunțată Curtea de Justiție a Comunității Europene din data de 07.04.2011, prin care s-a răspuns la întrebările preliminare formulate de justițiabilii români, în sensul recomandării de înlăturare a acestei taxe de către autorități, datorită încălcării art. 11 din TFUE ( fost art. 90).
De asemenea, prin Hotărârea T. vs Statul Român ( cauza C-402/2009 a CJUE), Curtea a statuat că "art. 110 TFUE (fost art. 90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională". Prin analogie, aceste reguli se încalcă și prin prezenta aplicare a Legii 9/2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 28 si 110 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, Legea nr. 554/2004, Legea 9/2012 și art. 117 și 124 C.pr.fiscală .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – expediată prin poștă, cu confirmare de primire și înregistrată la A.F.P. Filiași sub nr._/06.12.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/17.09.2012; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Citroen, având nr. de identificare VF7S1HDYF56166491 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „contract de vânzare-cumpărare” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 04.04.2012, precum și traducerea actului în limba română; copii după două contracte de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, întocmite în datele de 22.05.2012, respectiv 28.06.2012.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 28.06.2012, reclamantul a achiziționat un automobil marca Citroen, având nr. de identificare VF7S1HDYF56166491, de la numitul B. C..
Anterior, sus-numitul B. C. achiziționase respectivul autoturism de la numitul H. I. – fapt certificat de contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 22.05.2012 -, în timp ce acesta din urmă, la rândul său, îl dobândise în proprietate de la cetățeanul Schulz Andreas – așa cum atestă înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” (redactat în limba germană), încheiat în data de 04.04.2012.
Autovehiculul marca Citroen, având nr. de identificare VF7S1HDYF56166491, fusese înmatriculat în Germania, în data de 05.05.1997 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 19.09.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/17.09.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 1.450 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/06.12.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. Filiași să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. Filiași și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 1.450 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. Filiași și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. C., domiciliat în orașul Filiași localitatea Bîlta, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Filiași, având sediul în Filiași, ., jud. D. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 1.450 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 192 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./30.04.2013/5 ex./
Tehnored. M.M./11 aprilie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 8001/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 7867/2013. Tribunalul... → |
|---|
