Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2763/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2763/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 2243/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 225/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent B. F. împotriva sentinței civile nr.2763 din 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. nr.2763 din 05.11.2012 Judecătoria Băilești a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. F. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 25.06.2012 încheiat de intimata Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție nr._ din 25.06.2012 încheiat de intimata Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor D., petentul a fost amendat cu suma de 800 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.3 lit.b pct.8 din HG 917/2009, reținându-se că în cursul lunii mai 2012 a refuzat identificarea și înregistrarea animalelor (porci) conform legislației în vigoare,acțiune ce este obligatorie.
Potrivit art. 3 lit. b pct. 8 din HG 984/2005 așa cum a fost modificată prin HG 917/2009 refuzul identificării si înregistrării animalelor de către deținători constituie contravenție .
Din acest text reiese că însăși refuzul de a fi identificate animalele se sancționează.
Susținerea petentului că nu deține animale în gospodărie nu este susținută de nici o altă probă administrată în cauză, dimpotrivă din registrul agricol al . 2012 reiese că acesta figurează cu animale .
Martorul asistent audiat în cauză în declarația dată în fața instanței a relatat faptul că de mai multe ori s-a deplasat la locuința petentului pentru identificarea animalelor din gospodăria acestuia insă nu i-a fost permis accesul.
Față de considerentele expuse instanța de fond a respins plângerea .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B. F. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate în plângere și s-a limitat doar să audieze în cauză martorul asistent P. A. D..
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a depus documente pentru a dovedi că nu deține animale, ignorând faptul că nu deținea animale în semestrul I ( la data controlului). Registrul agricol fiind împărțit în două semestre, achiziția animalelor a făcut-o în al doilea semestru al anului 2012.
Arată că înainte de aplicarea sancțiunii inspectorul sanitar veterinar trebuia să facă o notificare prealabilă la persoanele ce urmează a le fi identificate animalelor sale, lucru care nu s-a întâmplat și totuși a fost sancționat.
Prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal nu încalcă dreptul la un proces echitabil, lucru statuat, inclusiv în jurisprudența CEDO (cauza A. contra României), care garantează și susține prezumția de nevinovăție în materie contravențională, prezumție ce protejează indivizii împotriva posibilelor abuzuri ale autorităților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului/recurent de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, recurentului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Așa cum a declarat martorul audiat nemijlocit în instanță, petentul/recurent nu a permis accesul în curte pentru a identifica animalele din gospodărie și i s-a spus acestuia că va reveni în zilele următoare însă și a doua oară când au mers la domiciliul acestuia, soția petentului a refuzat accesul în locuință.
Așadar, se constată că fapta contravențională există în materialitatea sa și nu are relevanță că la momentul constatării faptei recurentul/petent nu ar fi deținut animale din cele ce făceau obiectul controlului, respectiv porcine, având în vedere că prevederile art.3 lit.b pct.3 din H.G. nr.984/2005 modificată și completată sancționează inclusiv refuzul identificării, iar nu doar a înregistrării animalelor de către deținători, astfel încât recurentul avea obligația de a permite organelor de control identificarea animalelor deținute.
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent B. F. împotriva sentinței civile nr.2763 din 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, M. E. P. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, M. G. |
Red.V.G/03.04.2013
jud fond.T G C
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 7275/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 8001/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
