Anulare act administrativ. Sentința nr. 1698/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1698/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 26009/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1698/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. și intervenienții în nume propriu S.C. C. LIBERTĂȚII S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII N. C., și .., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C., având ca obiect anulare act administrativ isjungere din dosarul nr._/63/2012 privind Dispozițiile nr.1736/2012,1737/2012,1738/2012, 1744/2012, 1745/2012, 1770/2012 și 1788/2012 emise de P. Mun C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: cons. jurid. C. Paulon pentru reclamant, și cons. jurid. c. j. G. I. pentru pârât, lipsă fiind intervenienții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
consilier juridic, pentru reclamantă, a învederat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, fiind depusă la dosar declarație în acest sens.
Reprezentantul pârâtului a depus delegație.
Având cuvântul asupra cererii de renunțare, pârâtul, prin reprezentant, a declarat că nu se opune.
Asupra cererii de intervenție, având cuvântul, reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea ca inadmisibilă; a arătat că nu sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii; mai mult, intervenienta . justificat interesul formulării unei astfel de cererii, atâta vreme cât nu a făcut dovada vătămării sale prin emiterea dispozițiilor contestate.
Reprezentantul pârâtului a solicitat anularea cererii formulate de interveninetul ., față de . falimentului și lipsa confirmării acestei cereri de către lichidatorul judiciar, legal citat pentru termenul de astăzi cu această mențiune. A arătat că societatea, aflată în faliment, nu mai poate formula acțiuni în justiție decât prin lichidator, nemaiavând capacitate de exercițiu.
În privința cererii formulate de intervenienta . a arătat că nu s-a făcut dovada interesului.
A mai arătat reprezentatul pârâtului că, față de renunțarea la judecată a reclamantului și calificarea cererii, ca fiind accesorie, în sprijinul reclamantului, se impune respingerea acesteia, ca neavenită.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._/63/2012 în data de 09 octombrie 2012, reclamantul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D., a chemat în judecată pe pârâtul P. M. C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea dispozițiilor nr.1665 -1667/2012, nr.1728 – 1830/2012, nr.1523 – 1550/2012, ca fiind nelegale și netemeinice.
La data de 11.10.2012 s-a depus la dosar cerere de intervenție accesorie formulată de intervenienții ..R.L. și ..
În motivarea cererii s-a susținut că în ceea ce privește interesul in promovarea acestei cererii este că între dispozițiile emise de P. M. C., a căror anulare face obiectul cauzei_/63/2012, se regăsește și Dispozițiile emise împotriva intervenienților.
Referitor la motivele pentru care s-a solicitat admiterea in fond a cererii reclamantei s-au precizat următoarele:
1) Dispoziția Primarului nu poate produce nici ne fel de efecte juridice, atâta timp cat ea nu a fost comunicate societății interveniente, iar potrivit doctrinei si jurisprudenței in materie, actele administrative cu caracter individual produc efecte numai după comunicare, iar înainte de acest moment ele sunt inexistente.
De asemenea, in baza art.68 din Legea 215/2001 dispozițiile primarului produc efecte numai după comunicare.
Așadar, afișarea pe ușa unui „chioșc" a dispozițiilor, nu echivalează cu comunicarea actului administrativ.
2) Dispoziția Primarului M. C. este netemeinica si nelegala, si a. fost emisa cu scopul vădit de a prejudicia societatea intervenientă. In acest sens se consideră că acest preaviz de pe o zi pe alta este abuziv, neomenos si lipsit de orice fel de temei juridic, având in vedere faptul ca nu are la baza vreun proiect urbanistic ce urmează a fi derulat in aceasta zona, însumăn du-se . a drepturilor de cetățeni
onești, care am înțeles sa ne achitam de toate obligațiile care au incumbat in sarcina noastră.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat in eventualitatea punerii in executare a Dispozițiilor a căror anulare se solicita se menționează faptul ca acesta este unul real si de necontestat cu atât mai mult cu cat in cauza Hamer contra Belgiei, hotărârea din 27.11.2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca atâta vreme cat o construcție exista in mod public pe un teren proprietate publica si in acest mod autoritățile au cunoștința de existenta construcției, percepând taxe si impozite, prin demolarea construcției se aduce atingere bunului proprietate privata, iar măsura cauzează atât prejudiciu moral cat si material.
In baza considerentelor expuse mai sus, s-a solicitat admiterea in principiu a cererii.
In drept, cerea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 49-56 Cod Procedura Civila.
S-a depus la dosar dovada că împotriva intervenientului ..R.L. s-a deschis procedura insolvenței și a fost numit administrator judiciar CII N. C., motiv pentru care s-a dispus citarea prin administrator judiciar cu mențiunea de a-și exprima acordul asupra cererii formulate de societate.
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2012 instanța a dispus disjungerea cererii principale și a cererii de intervenție având ca obiect anularea dispozițiilor nr.1736/2012, 1737/2012, 1738/2012, 1744/2012, 1745/2012, 1770/2012 și 1788/2012, formându-se dosar separat.
S-a format dosarul_ având ca obiect anularea dispozițiilor nr.1736/2012, 1737/2012, 1738/2012, 1744/2012, 1745/2012, 1770/2012 și 1788/2012.
La data de 11.02.2013 reclamantul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. a depus la dosar cerere de renunțare la judecată.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de intervenienții S.C. C. LIBERTĂȚII SRL și ..
În temeiul art. 137 c.p.c. s-a invocat lipsa calității procesuale active a ., întrucât intre societatea intervenientă și autoritatea locală nu a existat și nu există un raport contractual.
În speță, așa cum însăși soicietate S.C. COMPANIA O.-FADI IMPEX SRL susține aceasta nu a avut încheiat contract de închiriere cu autoritatea locală iar contractul de închiriere la care reclamanta face referire a fost încheiat cu S.C. C. LIBERTĂȚII SRL.
Prin urmare, societatea intervenientă la momentul promovării acțiunii nu deține spațiul comercial în baza unui drept recunoscut de lege, așa încât în cauza dedusă judecății nu sunt incidente prevederile art. 1810 - cod civil cu privire la tacita relocatiune.
Pe fond, s-a susținut că anularea actului administrativ cu caracter individual poate fi cenzurat de către instanță pentru motivele determinate invocate de cel ce are un interes, motive ce țin de nesocotirea oportunității și legalității la momentul adoptării respectiv emiterii actului administrativ .
Aprecierea regăsită în motivele acțiunii nu are nici un suport juridic, iar simpla evocare a dispozițiilor art. 1810 ce reglementează tacita relocatiune nu poate fi primită potrivit celor ce succed:
Prima chestiune ce comportă discuții este cea dată de temeiul juridic al acțiunii raportat la dispozițiile art 6 din Codul Civil ce reglementează aplicarea legii în timp.
Astfel, potrivit art 6 alin 2 și 5 din codul civil actele si faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Dispozițiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum si situațiilor juridice născute după . dispozițiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum si situațiilor juridice născute după ..
Din actele dosarului rezultă că între ., și autoritatea locală nu a existat și nu există un raport contractual. Autoritatea locală a fost în relații contractule cu S.C. C. LIBERTĂȚII SRL, contracte ce au încetat de drept la data 01.07.2012 și potrivit clauzelor contractuale partenerul contractual avea obligația de a nu subînchiria și de a nu cesiona sub orice formă exploatarea bunului închiriat decât cu acordul prealabil al autorității locale.
Potrivit legislației ce guvernează bunurile ce aparțin domenialității Unității Administrativ Teritoriale procedura de urmat în situația prezentată de către reclamantă era aceea de a solicita înainte de perfectarea vânzării asupra activului construcție provizorie acordul consiliului local de subrogare și modificare a părților contractante. Această solicitare nu s-a efectuat și pe cale de consecință transferul dreptului cu privire la construcția provizorie nu este opozabil autorității și nu poate genera obligații cu atât mai mult obligații contractuale .
Contractul având ca obiect exploatarea bunurilor publice și private este o condiție ad validitatem izvorâtă din legislația specială (Lg. 215/2001; Lg. 213/1998; Lg. 50/1991; OUG 54/2006;) și câtă vreme reclamanta a fost de rea credință nu poate opera tacita relocatiune.
În situația în care teza invocată nu este împărtășită, instanța apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile noului cod civil invocăm în apărare dispozițiile art 860- 866 ; 1240- 1245; 1246 -1317 ce statuează modul de exploatare a proprietății publice, formele de exprimare a consimțământului și sancțiunea în cazul nerespectării celor evocate reglementată în mod expres de art. 1242 cod civil cu nulitatea absolută.
S-aînvederat că potrivit Legii 50/1991 R caracterul de provizorat al construcției este dat de termenul contractual pe de o parte iar pe de altă parte de materialele folosite în edificarea construcției. Funcție de caracterul construcției provizorii și regimul juridic al terenului pe care acestea sunt edificate devin incidente dispozițiile legii speciale în materie ce dau competența primarului de a dispune demolarea.
Astfel, conform prevederilor art. 4 alin. 1 lit. b) din Legea 50/1991, pentru lucrările care se execută pe teritoriul administrativ al municipiilor, autorizațiile de construire/desființare se emit de către primarul municipiului.
Totodată, potrivit art. 8 alin.l din Legea nr.50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, demolarea, dezmembrarea sau dezafectarea construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor se face numai pe baza autorizației de desființare obținută în prealabil de la autoritățile prevăzute la art.4, în speță, P. M..
In conformitate cu art.33 din Legea 50/199IR (care constituie și temeiul legal al dispozițiilor de demolare) legiuitorul a instituit o excepție de la prevederile art. 32, potrivit cu care, construcțiile executate fara autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativa de autoritatea administrației publice competente, fara sesizarea instanțelor judecătorești.
In ceea ce privește motivele invocate de reclamanta ., conform cărora nu i-a fost comunicată dispoziția contestată, se susține că aceasta nu avea nici un fel de calitate, societatea vizată de dispoziție fiind S.C. C. LIBERTĂȚII SRL, una din modalitățile prin care un act administrativ poate fi comunicat fiind și acela prin afișare.
Referitor la cel de al doilea motiv invocat, se consideră că nu are temei legal, având în vedere prevederile art 3 alin. 1 lit.a) din Legea 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, „construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11", lucrările executate la spațiul comercial ce face obiectul dispoziției contestate ne făcând obiectul celor exceptate de art. 11.
Față de cele menționate s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de S.C C. LIBERTĂȚII SRL SI . în principal pe excepția invocată, iar în subsidiar, pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța constată că este învestită, după disjungere, cu cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității dispozițiilor emise de pârât sub nr. 1736/2012, 1737/2012, 1738/2012, 1744/2012, 1745/2012, 1770/2012 și 1788/2012 și a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienții . și ..
La termenul de astăzi reclamantul a învederat că înțelege să renunțe la judecata cauzei.
În drept, potrivit prevederilor art. 246 alin. 1 C.pr.civ., „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.”
Față de manifestarea de voință a reclamantului, instanța va proceda în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate și va lua act de renunțarea reclamantului la judecată.
În legătură cu cererea de intervenție, instanța constată că intervenienții au înțeles să promoveze prezenta cerere pentru a susține poziția reclamantului, aspect ce reiese atât din denumirea cererii, de intervenție accesorie, cât și din motivarea expusă.
Analizând cererea formulată de . se constată că aceasta nu apare ca fiind formulată de administratorul judiciar care are calitatea de reprezentant legal al societății.
Având în vedere că începând cu data 12.01.2012 potrivit încheierii pronunțată în dosar_, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței și numirea administratorului judiciar, prin citație s-a solicitat acestuia să-și exprime acordul asupra cererii formulate de societate.
Administratorul judiciar, legal citat, nu a precizat că subscrie sau confirmă cererea formulată.
În aceste condiții, instanța apreciază că cererea formulată se impune anulată, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Excepția invocată de pârât, argumentată pe lipsa confirmării cererii de către lichidatorul judiciar, se impune recalificată ca referindu-se de fapt la lipsa dovezii calității de reprezemtamt.
Aceasta se impune deoarece persoana juridică își păstrează capacitatea civilă pe toată durata lichidării.
Chiar dacă este vorba despre o capacitate de folosință limitată la drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, nu se poate susține că ar fi lipsită de capacitate de folosință.
De asemenea, pe perioada lichidării, capacitatea de exercițiu există, însă se realizează prin intermediul lichidatorului judiciar.
Persoana juridică încetează la data ultimului act de lichidare.
Față de acestea, instanța apreciază că persoana juridică avea posibilitatea de a formula prezenta cerere de intervenție, însă numai prin reprezentantul legal, respectiv lichidatorul judiciar desemnat, și că, în condițiile în care acesta nu a subscris cererii formulate, se impune anularea acesteia, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
În legătură cu cererea formulată de intervenineta ., se reține că potrivit art.49 și următoarele C.pr.civ, pentru admisibilitatea în principiu a unei cereri de intervenție, se impune a face dovada existenței unui interes propriu.
Interes în formularea unei cereri ce vizează anularea unui act administrativ are orice persoană vătămată într-un drept sau interes legitim prin emitere actului respectiv.
În speță, . nu a făcut dovada existenței unui interes propriu, aâta vreme cât dispozițiile contestate nu o privesc în mod direct iar prin cererea de intervenție formulată nu s-a precizat vătămarea produsă prin emiterea acestor dispoziții.
În consecință, cererea de intervenție va fi respinsă ca inadmisibilă.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi justificat admisibilitatea în principiu a acestei cereri, soluția ar fi fost tot de respingere, ca rămasă fără obiect, față de faptul că intervenția este una accesorie, formulată pentru a sprijini poziția procesuală a reclamantului, iar reclamantul a înțeles să renunțe la judecata cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantului INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., jud. D., la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul P. M. C., cu sediul în C., ., nr.7, jud. D..
Anulează cererea de intervenție formulată de . prin Lichidator Judiciar CII N. C., cu sediul în C., ..65, jud. D..
Respinge cererea de intervenție formulată de ., cu sediul în C., .. C30, ., jud. D. și sediul ales în C., ..15, jud. D..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 7 ex./28 Februarie 2013
C..I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 8063/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3220/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
