Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 09-10-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 3734/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1023/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător J. S.
Judecător C. E. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurent B. I. și pe intimat I P J D., împotriva sentinței civile nr. 5302 din 01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este motivat.
Recurentul învederează că nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa, că nu a fost nici un pieton la trecere, că instanța a apreciat greșit starea de fapt, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și exonerarea de măsurile dispuse prin actul sancționator.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5302 din 01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. s-a respins plângerea formulată de B. I..
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.01.2013 încheiat de un agent constatator din cadrul IPJ D., petentul B. I. a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data anterior menționată, ora 13,40, a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de deplasare.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care îndeplinește cerințele prevăzute de lege, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie. Această prezumție este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești și nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Așa cum reiese din jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului (N. G. c. României, hot. din 3 april. 2012, A. c. României, Telfner c. Austriei, hot. din 20 mart. 2001, hot. din 4 oct. 2007, Salabiakuc. Franței, hot. din 7 oct. 1988), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice. Utilizarea acestora este permisă și în materie penală - cum este calificată de către Curtea EDO materia contravențională, prin raportare atât la caracterul general al normei de drept încălcate, cât și la scopul disuasiv și punitiv al sancțiunii aplicate - pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de gravitatea faptelor, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există niciun motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeinicia, astfel cum s-a reținut mai sus, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentului ca prin probele pe care le administrează in fața instanței să dovedească că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.
Astfel, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, care nu au lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Astfel, potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Din analiza acestui text de lege instanța reține că legiuitorul a ințeles să incrimineze neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați regulamentar in traversarea străzii, fără a condiționa existența faptei de constatarea acesteia cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, astfel cum se intamplă in cazul contravenției constand în depășirea vitezei legale.
Mai mult, conform art. 109 alin.1 OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră
Întrucât petentul nu a indicat elemente pertinente pentru a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agenților constatatori și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica vreun dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea străzii, de împrejurările săvârșirii, respectiv în condiții de trafic intens, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B. I. susținând că nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa, că nu a fost nici un pieton la trecere, că instanța a apreciat greșit starea de fapt, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și exonerarea de măsurile dispuse prin actul sancționator.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită legii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; a fost avut în vedere faptul că petentul, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară celor reținute.
Aceasta întrucât, așa statuează chiar jurisprudența CEDO, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Este adevărat că petentul a propus ca probe planșele foto cu care ar fi fost înregistrată săvârșirea contravenției, însă intimata a arătat că săvârșirea contravenției a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, iar acest fapt respectă dispozițiile art.109 din OUG 195/2002 potrivit cu care constatarea contravențiilor se face direct de către polițistul rutier.
Așadar, având de pus în balanță, pe de o parte, actul constatator care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, pe de altă parte, afirmațiile petentului, nesusținute de nici un alt mijloc de probă, în mod corect a prevalat în fața instanței prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Această concluzie nu este contrară practicii CEDO; în acest sens sunt argumentele Curții în cauza Blum c. Austriei, când analizându-se compatibilitatea inversării sarcinii probei cu prezumția de nevinovăție Curtea nu a considerat nerezonabil faptul că instanța a apreciat că Inspectoratul a stabilit „la prima vedere” (prima facie) o situație de fapt nefavorabilă reclamantului, și care necesita o explicație din partea acestuia. De asemenea, în cauza Bruckner c.Austriei, analizând prezumția de neglijență prevăzută de legislația națională în cazul faptelor omisive, Comisia a arătat că revine autorităților să stabilească și să probeze elementele constitutive ale faptei astfel cum transpar din textul incriminator, iar prezumția invocată este doar o statuare legislativă a unui loc comun, respectiv când o persoană omite să îndeplinească o obligație, concluzia ce poate fi trasă în mod rezonabil este că a încălcat dispoziția în cauză, dacă nu poate proba lipsa vinovăției.
Petentul a susținut că nu se face vinovat de fapta săvârșită însă, cu ocazia judecării plângerii formulate nu a prezentat probe în sensul celor afirmate.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul privind pe recurent B. I. și pe intimat I P J D., împotriva sentinței civile nr. 5302 din 01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, J. S. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. P. |
Red.2ex
C.I./ACL
28 Octombrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3220/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8750/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
