Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6982/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6982/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 19812/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1278/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 6982 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R. I. TERITORIAL 6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus motive de recurs solicitând judecarea în lipsă.
Apreciind cauza în stare de judecată, s-a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 6982 din 26.04.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 6, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că;
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.07.2012 petenta a fost sancționata cu amenda contravenționala in cuantum de 3.000 lei reținându-se in sarcina acesteia ca in urma controlului efectuat in trafic in data de 12.06.2012 ora 11.30, pe DN 65F, km 9 a fost oprit și verificat ansamblul rutier_ și_ condus de Galbacs Z. A. utilizat de . care efectua transport de mărfuri. În urma verificărilor a rezultat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu mai mult de o oră dar mai putin de două ore și 30 de minute, respectiv în intervalul 24.05.2012, ora 22.21-25.05.2012, ora 07.54, conducătorul auto a efectuat 9 ore și 33 minute odihnă zilnică normală față de minim 11 ore.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 3000 lei) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.
In ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, petentul nu a administrat probatorii din care să rezulte că nu a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa.
Inițiativa acțiunii judiciare aparținând petentei care a formulat plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, acestuia îi revine sarcina probațiunii, conform principiului general de drept comun din Codul civil instituit prin dispozițiile art. 1169, confirmat de faptul că actul atacat reprezintă un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Potrivit art.8 alin.2 pct.5 constituie contravenție nerespectarea perioadei de odihnă zilnică cu mai mult de o oră dar mai putin de două ore și 30 de minute.
Instanța reține de asemenea că art.4 alin.2 lit.g din Regulamentul 561/2006 face distincție între perioada de repaus zilnic normală și perioada de repaus zilnic redusă, petenta fiind sancționată pentru nerespectarea perioadei de repaus zilnic normală.
Împrejurările arătate de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă din analza diagramei înaintate de intimate la dosar (f.49, 59).
Prin urmare, instanța constată că susținerile petentei din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului - verbal contestat, nu pot fi coroborate cu niciun mijloc de probă și neexistând posibilitatea administrării din oficiu a altor probe, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța apreciază că starea de fapt reținută in actul constatator corespunde realității.
Față de aceste expuse, instanța, ținând cont de faptul că petenta având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale in vederea dovedirii plângerii formulate, nu a adus nici o probă pertinentă in combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului-verbal, constată, așadar, că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Având în vedere aceste considerente, instanța, in temeiul art. 34 din OG 2/2001, a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe petenta a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și respingerea plângerii .
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a analizat in profunzime motivele plângerii contravenționale, faptul ca șoferul nu a respectat perioada minima de odihna de 11 ore .dar s-a odihnit 9 ore si 33 minute asa cum menționează agentul constatator rezulta lipsa pericolului social al faptei, conducătorul auto fiind odihnit cand a inceput un nou ciclu de condus. Mai mult ce pericol social prezintă fapta comisa de angajatul societății care s-a odihnit 9 ore si 33 de minute in loc de 11 ore, fiind sancționați cu 3000 lei amenda, șoferul odihnindu-se 9 ore si 33 de minute.
In acest context învederează instanței de recurs faptul ca amenda contravenționala aplicata este prea aspra, fata de pericolul social al faptei, care pur si simplu lipsește; sentința criticata nefiind proporționala cu gradul de pericol social, tinand cont de împrejurările in care a fost săvârșita contravenția modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, circumstanțele personale ale unității contraveniente, impunându-se reevaluarea acesteia si in subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul contravențional.
Totodată instanța de fond nu a analizat capătul trei de cerere in sensul ca nu a înlocuit amenda cu avertismentul, având in vedere pericolul social redus al faptei ba chiar acesta lipsește in totalitate având in vedere ca fapta contravenționala nu s-a comis. Societatea noastră este la prima sancțiune de acest gen pentru faptul ca procesul verbal prezintă niște date neadevarate .La fel precizează ca neînlocuirea amenzii cu avertismentul ar crea o situație mult mai dificila societății noastre in comparație cu pericolul social generat, respectiv întreruperea obiectului de activitate sau amânarea ridicării salariului. Organul constatator nu a analizat concret gradul de pericol social al faptei când a luat măsura întocmirii procesului verbal ca de altfel nici instanța de judecata când a elaborat hotărârea judecătoreasca, ori cursul judecații. Sancțiunea data de agentul constatator nu trebuie sa fie o fapta in sine ci pentru sine care trebuie sa aibă o latura preventiva si educativa fapt care s-ar materializa printr-un avertisment.
Solicită modificarea hotărârii atacate conform art. 304 alin. 1 pct. 9 din Codul de Proc. Civ., in sensul anularii procesului verbal de contravenție . nr._/20.07.2012 si exonerarea recurentei de plata amenzii in cuantum de 3000 lei, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
In drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 alin.l pct. 7;8 si 9; art.315 pct.4; art.312 pct.2 si 3.C.p.c.
În baza art. 242 alin.2 din Cod de Proc. Civ. solicită judecarea in lipsă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.07.2012 petenta a fost sancționata cu amenda contravenționala in cuantum de 3.000 lei reținându-se in sarcina acesteia ca in urma controlului efectuat in trafic in data de 12.06.2012 ora 11.30, pe DN 65F, km 9 a fost oprit și verificat ansamblul rutier_ și_ condus de Galbacs Z. A. utilizat de . care efectua transport de mărfuri. În urma verificărilor a rezultat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu mai mult de o oră dar mai putin de două ore și 30 de minute, respectiv în intervalul 24.05.2012, ora 22.21-25.05.2012, ora 07.54, conducătorul auto a efectuat 9 ore și 33 minute odihnă zilnică normală față de minim 11 ore.
Cu privire la contravenția reținută, instanța de control reține că petenta nu a contestat săvârșirea acesteia și nici nu a depus la dosar diagrame tahograf pentru a dovedi respectarea perioadei de odihnă de 11 ore, însă a invocat lipsa de pericol social al contravenției săvârșite având în vedere că șoferul s-a odihnit 9 ore și 33 de minute.
Cu privire la cererea recurentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu avertisment, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Instanța consideră că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii. Astfel, ținând seama de gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite – nerespectarea perioadei de odihnă - instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, acela de a determina recurentul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 6982 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R. I. TERITORIAL 6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AMM/2ex/19.12.2013
Tehn.C.A.
Decembrie 2013
Jud. fond ES
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3651/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 869/2013.... → |
|---|
