Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 05-03-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 17297/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 205/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător A. M. M.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S.C F. C. FBG S.R.L împotriva sentinței civile nr._ din 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consil.rj.T. A. pentru intimat - I. T. DE MUNCĂ D. lipsind recurent - S.C F. C. FBG S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că la dosarul cauzei a fost depusă cerere de amânare în vederea angajării unui apărător de către recurentă.
consilier juridic, T. A., pentru intimat având cuvântul față de cererea de amânare a învederat că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de recurentă aceasta nefiind temeinic motivată în raport de dispozițiile art. 156 C.pr.civ., iar de la data formulării recursului (27.12.2012) și data primirii citației (31.01.2013) recurenta a beneficiat de timp suficient pentru a angaja apărător.
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Consil.jr.T. A. solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond. Depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 15.11.2012 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta S.C. F. C. FGB S.R.L, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/22.06.2012 întocmit de I. T. de Muncă D., cu sediul în C., .. 51, jud. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății: prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.06.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 23 alin. 1 lit.c din Legea 108/1999 republicată, constând în aceea că la data de 08.06.2012, ora 10,30, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din ., unde se efectuau lucrări de mansardare a blocului, conducerea unității a fost înștiințată să se prezinte la sediul ITM cu documentele necesare pe data de 11.06.2012, ora 9, aceasta neprezentându-se nici până la data încheierii procesului verbal, respectiv, 22.06.2012, motiv pentru care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond investită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Astfel instanța de fond a retinut ca potrivit art. . 23 alin. 1 lit.c din Legea 108/1999 republicată: ”(1)Constituie contravenții si se sancționează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei: ….c) nerespectarea de către conducătorul unității, reprezentantul legal al acestuia, angajați, prepuși sau alte persoane aflate in locațiile supuse controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de munca, in termenul stabilit de aceștia, documentele si informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor”.
Astfel, susținerea petentei că a fost sancționată în baza unui text de lege care nu există este nefondata.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție astfel că acesta se bucură în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată în cauză, petenta nesolicitând administrarea vreunei probe.
Astfel, deși petenta trebuia sa incunostiinteze intimata si sa prezinte documente justificative, pana la data de 11.06.2012, ora 9, despre îndeplinirea obligațiilor dispuse prin procesul-verbal de control din data de 08.06.2012, din actele și lucrările dosarului nu rezulta ca petenta si-ar fi îndeplinit aceasta obligație în termenul prevăzut.
Susținerea petentei referitoare la faptul ca înștiințarea nu a ajuns la timp util la reprezentantul societății, întrucât a fost înmânată unor lucrători ai societății, care nu au trimis-o societății, la acea data reprezentantul societății, B. F., fiind plecat în Italia pentru a perfecta anumite contracte și a achiziționa bunuri nu este in măsura sa înlăture răspunderea contravenționala a societatii.
Cu privire la sancțiune, instanța de fond a reținut că acesta s-a aplicat, potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C F. C. FBG S.R.L criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond a tratat cu superficialitate actele de procedură reținând că în cauză a fost audiat martorul V. C., deși a fost audiat martorul G. G.. A făcut o greșită apreciere a probelor a probelor, se referă doar la susținerile din plângere și nu la probele administrate.
A solicitat depunerea originalului înștiințării de plată a ITM, deoarece aceasta este făcută pe numele numitului B. S. și a învederat instanței de fond că nu există nimeni în firmă cu acest nume, administratorul societății fiind R. G., acest aspect fiind cunoscut de ITM D..
Instanța de fond nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptei, motivând că sancțiune a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Firma are 11 angajați, iar această amendă va duce la situația de a închide firma.
În drept își motivează cererea pe disp. art.304 C.p.c.
Intimat ITM D. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Arătat că, în fapt, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a întocmit în mod corect în baza Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii și cu respectarea O.G. nr. 2/2001 actualizată privind regimul juridic al contravențiilor iar fapta pentru care a fost sancționată petenta constă în refuzul angajatorului de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii dispuse de inspectorul de muncă la termenele stabilite de acesta, respectiv prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ întocmit la data de 22.06.2012, faptă prevăzută la art. 21 din Legea nr. 108/1999.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică sentința pronunțată de instanța de fond cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză și individualizarea sancțiunii aplicate.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei procesului verbal, tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a fost avută în vedere declarația dată de persoana depistată efectuând activitate fără încheierea în prealabil a unui contract de muncă, audiată nemijlocit de instanță.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Astfel, se reține că, la data de 08.06.2012, ora 10, 20 numitului B. S. i-a fost lăsata o înștiințare, de către inspectorii ITM, prin care conducerea societății . SRL era încunoștințată să se prezinte în data de 11.06.2012 ora 9,00 cu documentele solicitate la sediul ITM, însă, cu probele administrate, recurenta/petentă nu a făcut dovada că s-ar fi conformat acestei înștiințări din partea intimatului.
Critica recurentei referitoare la inexistența, în cadrul firmei a unei persoane cu numele B. S., este neîntemeiată, întrucât prin plângerea formulată recurenta/petentă nu a invocat acest aspect.
Pe de altă parte, tribunalul constată că menționarea prenumelui persoanei căreia i-a fost înmânată înștiințarea, S. în loc de F., reprezintă o eroare materială, mai ales că prin plângerea formulată recurenta/petentă a recunoscut că înștiințarea a fost înmânată unui lucrător al societății care nu a înmânat-o societății iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 25) reiese că numitul B. F. are calitatea de reprezentant al recurentei/petente, acest aspect reieșind și din depoziția martorului G. G. care a relatat că numitul B. F. este coordonatorul lucrărilor efectuate de reclamantă în C..
Critica referitoare la reținerea instanței de fond a faptului că a fost audiat martorul V. C. deși a fost audiat martorul G. G., constituie o eroare materială și nu un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Nici critica referitoare la depoziția martorului audiat la propunerea petentei, G. G., din care a rezultat o altă stare de fapt, nu este întemeiată, depoziția martorului audiat nefiind în măsură să înlăture prezumția de temeinicie a procesului verbal întrucât nu se coroborează cu susținerile petentei prin plângerea formulată și cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, chiar petenta, prin plângerea formulată a precizat că "înștiințarea nu a ajuns în timp util la reprezentantul societății" aceasta fiind înmânată unui lucrător al societății care nu a înmânat-o societății.
Martorul a declarat că numitul B. F. nu era de față la dat controlului, fiind plecat în Italia din luna mai, însă nu s-au depus înscrisuri referitoare la deplasare și perioada în care această persoană s-a aflat în străinătate.
Prin urmare, susținerea petentei/recurente referitoare la faptul ca înștiințarea nu a ajuns la timp util la reprezentantul societății, întrucât a fost înmânată unor lucrători ai societății, care nu au trimis-o societății, la acea data reprezentantul societății, B. F., fiind plecat în Italia pentru a perfecta anumite contracte și a achiziționa bunuri nu este in măsura sa înlăture răspunderea contravenționala a societății.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul constată că, instanța de fond a reținu, în mod corect că sancțiunea amenzii s-a aplicat, potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În acest sens, tribunalul va lua în considerare și conduita petentei care nu a recunoscut săvârșirea faptei; astfel, în măsura în care nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent S.C F. C. FBG S.R.L împotriva sentinței civile nr._ din 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2013.
Președinte, A. M. S. | Judecător, A. M. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, M. G. |
Red.E S /22.03.2013
jud fond.S M B
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 3938/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4960/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
