Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 16996/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 829/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător M. A. M.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta S.C. N. T I. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1552 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. G. pentru recurenta S.C. N. T I. S.R.L C., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că n au fost depusă întâmpinare de către intimată, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat D. G. pentru recurenta S.C. N. T I. S.R.L C. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea sentinței atacate iar pe fond admiterea plângerii și exonerarea de plată a amenzii contravenționale, a precizat că instanța de fond a înlăturat depoziția martorului audiat ca fiind subiectivă și o astfel de motivare nu poate fi primită întrucât nu există nici o normă legală care să interzică audierea în calitate de martor a unui angajat, depoziția martorului se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv legitimația de serviciu care există și a fost prezentată organului de control, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1552 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a respins plângerea formulată de S.C. N. T I. S.R.L C., în contradictoriu cu intimat I. DE STAT PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoare:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.06.2012,întocmit de I. de Stat pentru controlul în transportul rutier, petenta a fost sancționata contravențional,reținându-se că în data de 05.03.2012, ora 15.50, pe DN 65F KM 2-200, centura de nord a municipiului C., a fost oprit și verificat autovehiculul autoutilitara betonieră DAF cu nr._ , deținut și utilizat de N. T I. SRL condus de B. G. ce efectua transport rutier de mărfuri generale în baza copiei conforme a licenței de transport ._. În urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport. S-au efectuat notări în foaia de parcurs . nr .2305/05.03.2012 cu privire la contravenția constatată.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentei de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei, analizând cuprinsul procesului verbal, instanța a reținut că petenta nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Instanța va înlătura depoziția martorului C. G. propus de petentă, având în vedere că fiind angajat al societății petente este clar subiectivă.
În speță, instanța a reținut că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. N. T I. S.R.L C., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate iar pe fond admiterea plângerii și exonerarea de plată a amenzii contravenționale.
În motivare se arată că instanța a reținut temeinicia actului constatator și faptul că subscrisa nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Instanța a înlăturat depoziția martorului audiat în cauză C. G. ca fiind subiectivă întrucât acesta este angajatul societății. O astfel de motivare nu poate fi primită. Mărturia a fost consemnată sub jurământ și face dovada contra celor consemnate în procesul verbal care a fost întocmit în lipsa unui reprezentant.
Nu există nici o normă legală care să interzică audierea în calitate de martor a unui angajat, depoziția martorului se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv legitimația de serviciu care există și a fost prezentată organului de control.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Este indiscutabil că recurenta-petentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv, nu a asigurat existența la bordul vehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, instanța de fond înlăturând în mod corect declarația martorului audiat.
Însă, referitor la sancțiunea aplicată, Tribunalul consideră că prima instanță a considerat în mod eronat că agentul constatator a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite, atunci când a decis aplicarea sancțiunii amenzii.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Ținând seama de circumstanțele comiterii contravenției – în sensul că s-a făcut dovada că la momentul controlului șoferul era angajat al societății și că deținea legitimație valabilă însă nu o avea asupra sa, Tribunalul consideră că pericolul social al faptei săvârșite nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe intimata-petentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
În altă ordine de idei, trebuia luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege – unei societăți-comerciale este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acesteia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice - să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să-i pună pe comercianți în postura de a nu mai putea desfășura activitate economică.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica sentința civilă nr. 1552 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în sensul că va fi admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. N. T I. S.R.L. și se va dispune înlocuirea sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S.C. N. T I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1552 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. DE STAT PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei aplicată prin procesul verbal . nr._/29.06.2012 cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte, A. M. S. | Judecător, M. A. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AM
Tehn.C.A./2 ex.
16.09.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 7292/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 01/2013.... → |
|---|
