Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1109/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1109/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 33449/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 842/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător M. A. M.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul B. A. împotriva sentinței civile nr.1109 din 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent B. A., lipsind intimat POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu a fost depusă întâmpinare de către intimată, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul B. A. a solicitat admiterea recursului, învederează că în procesul verbal de contravenție nu era indicată zona săvârșirii faptei, autoturismul era parcat la domiciliu, procesul verbal nu este semnat de martor asistent. În consecință solicită admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție.
Dezbaterile fiind închise;
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1109 din 23.01.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul B. A., în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ./_/19.11.2012, întocmit de Poliția L. a Municipiului C., petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se că în ziua de 19.11.2012, ora 14.30, ., a expus în scop exclusiv spre vânzare pe domeniul public al Municipiului C. autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ , fără a deține autorizările legale. Au fost efectuate fotografii cu aparatul foto din dotarea Poliției Locale a Municipiului C..
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională, prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei, analizând cuprinsul procesului verbal, instanța a reținut că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. În speță, instanța a reținut că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe petentul B. A. a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
În motivarea recursului arată că a înțeles să conteste procesul verbal de constatare a contravenției PL/_/19.11.2012, întocmit de Poliția L. a Municipiului C. în sensul anulării și repunerii părților în situația anterioară deoarece consideră că agentul constatator a reținut greșit în sarcina sa cele menționate în procesul verbal. De asemenea instanța de fond a interpretat greșit starea de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției deoarece autoturismul proprietate personală a fost staționat în fața blocului în care locuiește fără a avea intenția de a o comercializa.
La termenul din 18.06.2013, recurentul a depus la dosarul cauzei completare la motivele de recurs prin care a menționat că procesul verbal nu a fost întocmit cu respectarea normelor legale, respectiv art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 întrucât lipsește semnătura contravenientului sau a unui martor.
A precizat că mașina era parcată pe domeniul public dar nu în zonă comercială ci în zonă rezidențială (parcare de . plătit impozit anual iar prezența afișului de pe unul din geamurile laterale ale mașinii se datora faptului că fusese de dimineață în târgul de săptămână și a uitat să-l dea jos.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având in vedere dispozițiile art. 304 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ. instanța apreciază neîntemeiat recursul formulat pentru următoarele motive.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Recurentul invoca nulitatea procesului verbal pentru nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001.
Critica recurentului este neîntemeiată întrucât agentul constatator, a menționat, în cuprinsul procesului verbal, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit fără a fi semnat de un martor, respectiv "persoanele de față refuză calitatea de martor".
Pe de altă parte, Tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune, astfel cum a decis și ICCJ în decizia nr. XXII pronunțată în recursul în interesul legii, ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea numelui unui martor (art. 19 din OG 2/2001), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătură decât prin anularea acelui act.
Nerespectarea de către agentul constatator a acestei cerințe atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției.
In consecință, pentru ca omisiunile din cuprinsul procesului verbal referitoare la numele si semnatura unui martor, să atragă nulitatea relativă a procesului verbal, este necesar ca petentul sa invoce și să dovedească o vătămare prin întocmirea procesului verbal în acest mod, conform deciziei in interesul legii nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
In consecință, se constata ca motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de recurentul/petent este neîntemeiate, nefiind în măsură să conducă la nulitatea actului sancționator fără invocarea și dovedirea unei vătămări de către recurentul/petent.
Asupra motivelor de netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile, însă, în raport de probele administrate în cauză a apreciat întemeiat că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
În mod just, instanța de fond a apreciat că recurentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 lit. d din HCL 319/2009, respectiv, la data de 19.11.2012, ora 14.30, pe ., a expus spre vânzare pe domeniul public al Municipiului C. autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ , fără a deține autorizările legale, această stare de fapt nefiind infirmată de probele administrate în cauză.
Dimpotrivă, din planșele foto înaintata de intimata reiese ca autoturismul aparținând patentului era expus spre vânzare având inscripționate elemente referitoare la caracteristicile mașinii iar aceasta expunere a avut loc pe domeniul public respectiv trotuarul din fata unui complex comercial si nicidecum . zona unde locuiește recurentul (locuința acestuia – bl. O1, . - aflându-se la o distanță apreciabilă față de zona unde era expus autoturismul), cum în mod tendențios susține recurentul.
Se apreciază astfel ca recurentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută prin actul sancționator, apărările formulate în acest sens fiind neîntemeiate.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanța apreciază ca fapta comisă de petent justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia avandu-se in vedere și conduita petentului care nu a recunoscut savârsirea faptei.
Astfel, în măsura în care petentul nu s-a manifestat în sensul întelegerii faptei savârsite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursului declarat de recurentul B. A. împotriva sentinței civile nr.1109 din 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte, A. M. S. | Judecător, M. A. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./24.09.2013
Tehn.C.A. /2 ex,.
Jud. fond A.G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 07/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 702/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
