Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 07/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 15726/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 598/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta T. C. A. împotriva sentinței civile nr._/07.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. T. N. pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Apărătorul recurentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri - sens în care depune la dosar adeverința nr._/21.05.2013, eliberată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C. -, și menționează că nu mai are alt cereri.
Instanța apreciază proba cu acte ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei și o încuviințează ca atare.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. T. N., pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii plângerii. În subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Menționează că – așa cum a statuat CEDO în cauza A. -, în materie contravențională sarcina probei este inversată, presupusul contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție. De altfel, s-a adus dovada contrară celor menționate în procesul verbal, însă prima instanță a înlăturat în mod nejustificat depoziția martorului audiat ca fiind subiectivă. Menționează că partea pe care o reprezintă nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._ din 07.12.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta T. C. A. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/12.06.2012 - în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. -, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul verbal anterior menționat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și avertisment - pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c și art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 12.06.2012, la plecarea de pe loc cu autoturismul_ - pe . zona Hotel E. Vest - nu a acordat prioritate autovehiculului cu nr._ care circula regulamentar pe banda I, direcția către Pielești, obligând conducătorul auto să frâneze brusc și să schimbe direcția de mers pentru a evita impactul. De asemenea, nu a avut efectuat ITP-ul.
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, s-a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a menționat că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispozițiilor art .34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din declarația martorei N. D. - care se afla împreună cu petenta în autoturismul condus de aceasta -, rezultă că la ieșirea din stația peco, petenta s-a încadrat pe banda I a sensului de mers. Martora a mai arătat că pe banda a II-a circula un autoturism - școala de șoferi -, iar instructorul a încercat să o acosteze pe petentă. Martora a mai declarat că la o distanță de 200-250 m au fost oprite de agentul constatator pentru neacordarea priorității de trecere celuilalt autoturism, fiind singura fapta pentru care a fost sancționată petenta.
Judecătoria C. a înlăturat declarația martorului anterior menționat, apreciind că a fost dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuala a petentei, întrucât în măsura în care ar fi fost de față la data sancționării petentei ar fi cunoscut faptele contravenționale reținute în sarcina acesteia.
De asemenea, s-a reținut că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 cod civil și 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ. îi incumbă sarcina probei.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Față de aceste considerente, a fost respins plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta T. C. A., solicitând modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, de fond în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, dacă se va aprecia că nu a fost cercetat fondul, s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului.
În motivarea recursului, s-a învederat faptul că – așa cum a statuat CEDO în cauza A. -, în materie contravențională sarcina probei incumbă acuzatorului (agentul constatator), presupusul contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție. De asemenea, cel acuzat are dreptul la un proces echitabil și dreptul de a se apăra.
Recurentul a pretins că, deși a solicitat audierea a două persoane în calitate de martori – nominalizând respectivele persoane și indicându-le adresele -, la termenul de judecată din data de 06.07.2012 Judecătoria C. a încuviințat audierea unei singure persoane.
Mai mult decât atât, depoziția martorei N. D. a fost înlăturată în mod nejustificat, în contextul în care nici martorul nu a confirmat cele înserate în procesul verbal de contravenție, specificând că " nu mai rețin împrejurările în care am semnat procesul verbal de contravenție".
Pentru termenul de judecată din data de 24.05.2013, intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Deși actul de contravenție – ca orice act administrativ -, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, persoana sancționată are posibilitatea de a administra probe pentru a încerca să răstoarne această prezumție și a demonstra că situația de fapt consemnată într-un proces-verbal nu este conformă realității.
Pentru a asigura dreptul la apărare și un proces echitabil părților, se impune ca acest drept – de a combate cele reținute de agentul constatator într-un act de contravenție -, să poată fi exercitat în mod efectiv, și nu doar formal.
În speță, pentru termenul de judecată din data de 06.07.2012, recurenta a solicitat Judecătoriei C. – în dovedirea plângerii contravenționale -, administrarea probei testimoniale, și în acest sens audierea în calitate de martori a numiților N. D. și G. V. A.. La termenul de judecată din data de 06.07.2012, Judecătoria C., deși menționează "considerând proba testimonială ... ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei - urmează a o încuviința", dispune citarea în această calitate doar a numitei N. D..
Or, deși este adevărat că instanța poate limita numărul martorilor propuși a fi audiați, nu este mai puțin adevărat că are obligația de a motiva de ce consideră nu este utilă soluționării cauzei ascultarea uneia dintre persoanele nominalizate. Însă, instanța de fond nu a oferit nicio justificare pentru faptul că nu a încuviințat audierea în calitate de martor a numitului G. V. A. – mai mult, nici măcar nu se precizează textual că a fost respinsă cererea de ascultare a persoanei anterior menționate.
Ulterior, atunci când a analizat materialul probator administrat în cauză, prima instanță a decis să înlăture depoziția martorei N. D. – considerând că este nesinceră și că a fost dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuala a petentei, cu motivarea că "în măsura în care ar fi fost de față la data sancționării petentei ar fi cunoscut faptele contravenționale reținute în sarcina acesteia".
În aceste circumstanțe – ținând seama și de împrejurarea că declarația martorului asistent (numitul T. C., audiat la termenul de judecată din data de 07.12.2012) este irelevantă pentru soluționarea plângerii contravenționale, respectivul martor precizând că "nu mai reține împrejurările în care a semnat procesul-verbal", recurentul-petent poate susține, pe bună dreptate, că nu i s-a dat posibilitatea de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, astfel încât nu se poate considera că a beneficiat de garanțiile conferite de art. 6 din C.ED.O. – respectiv dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse anterior, dat fiind instanța de fond nu a administrat toate probele necesare soluționării cauzei – ascultarea sus-numitului G. V. A. impunându-se pentru elucidarea situației de fapt -, în temeiul disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi casată sentința pronunțată de Judecătoria C. și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să procedeze în rejudecare la audierea în calitate de martor a persoanei anterior menționate, astfel încât, în urma administrării unui probatoriu complet, să aprecieze cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta T. C. A., împotriva sentinței civile nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Casează Sentința anterior menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 Mai 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, G. P. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G./18.06.2013/Jud. fond. E. S.
Tehnored. M.G./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 7014/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1109/2013.... → |
|---|
