Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 13-03-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 8866/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 228/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent I. T. DE MUNCĂ D. împotriva sentinței civile nr._ din 16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat PF C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jr.T. A. pentru recurent - I. T. DE MUNCĂ D. lipsind intimat PF C. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra reculului.
Cons.jr.T. A. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând;
Prin sentința civilă nr._ din 16.10.2012 Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petentul PF C. C., în contradictoriu cu intimatul ITM D..
A anulat procesul verbal de contravenție . nr._/17.03.2011 întocmit de intimat și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/17.03.2011 încheiat de ITM D., i s-a aplicat petentei PF C. C. amenda contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 276 alin 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 276 alin. 1 lit. i și lit. h din Legea nr. 53/2003.
În sarcina acesteia s-a reținut că la data de 22.03.2011, ora 11.30, la controlul efectuat de inspectorii din cadrul ITM D., la punctul de lucru al societății din . găsit O. V., iar în urma verificărilor, a rezultat că persoana respectivă presta muncă în folosul petentei fără a avea contract de muncă încheiat. S-a mai constatat că societatea nu respectă timpul de muncă încălcându-se art. 117-121 din Legea 53/2003 precum și faptul că nu respectă repaosul săptămânal.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ce privește legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale atât în raport de forma, cât și în raport de fondul procesului verbal.
Verificând forma procesului verbal, instanța reține că, în procesul verbal A nr._/17.03.2011 nu sunt inserate toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, descrierea faptei, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Numai în măsura în care agentul constatator a descris fapta contravențională într-un mod susceptibil a face obiectul controlului privind temeinicia, realizat de instanța de judecată, se poate aprecia că procesul verbal este legal întocmit.
Analizând procesul verbal . nr._/17.03.2011, instanța observă că agentul constatator nu a descris în concret în ce constau faptele de a nu respecta timpul de muncă și repaosul săptămânal, în privința căror angajați, în ce perioadă s-au produs faptele și din ce verificări au rezultat cele menționate, făcând o simplă indicare a textelor de lege încălcate. Nici în procesul verbal de control întocmit în cauză nu se face o descriere concretă a faptelor ce constituie contravențiile prevăzute la art. 276 li. i și h din Legea 53/2003 în forma în vigoare la data emiterii procesului verbal de contravenție.
Potrivit art. 276 Legea 53/2003 constituie contravenție: e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei; h) nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei; i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
Față de cele expuse, instanța apreciază că agentul constatator nu a descris faptele petentei cu respectarea art. 16 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.
O descriere corectă presupunea indicarea în concret a perioadei în care nu s-a respectat timpul de muncă, a numelui angajatului prejudiciat prin această faptă, a timpului de muncă efectiv lucrat raportat la cel legal, a perioadei în care nu s-a efectuat repaosul săptămânal legal și a persoanei în privința căreia s-au nerespectat dispozițiile legale.
Prin urmare, instanța de judecată este în imposibilitate să verifice dacă petenta se face sau nu vinovata de fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere nelegalitatea procesului verbal, datorată nedescrierii suficiente a două fapte din cele trei reținute în sarcina petentei, instanța nu mai poate analiza temeinicia și sancțiunea aplicată petentei pentru aceste fapte.
În ce privește fapta de a primi la muncă pe numitul O. V. fără a-i încheia contract individual de muncă, se constată următoarele.
Potrivit art. 16 alin 1 din Legea 53/2003, angajatorii au obligația să încheie contractele de muncă în formă scrisă și anterior începerii raporturilor de muncă.
Fapta reținută în sarcina petentei s-a întemeiat pe declarația numitului B. I., luată la data efectuării controlului de către inspectorul ITM, declarație nescrisă de acesta, ci doar semnată și în cuprinsul căreia se menționează că lucrează împreună cu O. V. care nu are contract individual de muncă.
Or, la termenul de judecată de la 09.10.2012, instanța a constatat în mod nemijlocit că martorul B. I. nu poate fi audiat ca urmare a deficiențelor de vorbire și în înțelegerea întrebărilor adresate de instanță privind relatarea situației de fapt.
În această situație, este greu de crezut că cele inserate în cuprinsul declarației sunt conforme cu realitatea, martorul neștiind nici să citească și să scrie. Imposibilitatea martorului de a se exprima și de a înțelege consecințele juridice ale răspunsurilor date la întrebările inspectorilor ITM și consemnate de aceștia în declarația semnată de martor, lipsește de efecte juridice declarația. Nu pot fi reținute ca reale declarațiile unei persoane ce nu are capacitatea de a discerne.
În plus, inspectorii ITM nu au luat nicio declarație celui menționat în procesul verbal că ar fi prestat muncă în folosul petentei, respectiv martorului O. V. ce nu a putut fi audiat de instanță, deși legal citat cu mandat de aducere. Totodată, nu putea o persoană să aibă cunoștință dacă o alta prestează muncă având încheiat contract de muncă sau nu.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada faptei reținute în sarcina petentei, astfel că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, iar procesul verbal nu este temeinic întocmit.
Prin urmare, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a admis plângerea, a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/17.03.2011 întocmit de intimat și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. T. DE MUNCĂ D. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului verbal ed contravenție.
În motivare arată că petenta PF C. C. a fost sancționată contravențional cu amenda contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 276 alin 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 276 alin. 1 lit. i și lit. h din Legea nr. 53/2003, fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, conform prevederilor art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 pentru numitul O. V..
Potrivit art. 16 alin. 1 din LG 53/2002, angajatorul avea obligația de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
S-a reținut în mod eronat faptul că în cauză amenda minimă aplicată pentru primirea la muncă a unei persoane fără a avea forme legale de angajare, poate fi anulată, atâta timp cât în momentul controlului exista o persoană în locația respectivă care muncea în folosul petentei și dacă nu se efectua controlul societatea folosea și în continuare această persoană iar pericolul social al faptei nu justifică anularea actului sancționator deși s-a aplicat minimul amenzii.
Fapta este dovedită clar prin Procesul verbal de control . nr._/17.03.2011 -, însoțit de Anexa nr.1 și Anexa nr. 2 acte premergătoare întocmirii actului sancționator, documentație semnată și ștampilată fără nici o obiecție, documente care la pronunțarea hotărârii nu au fost luate în considerare deși se aflau la instanța de fond.
În cuprinsul acestor documente sunt menționate obligațiile neîndeplinite până la data efectuării controlului efectuat de către un organ al statului și dispuse ca urmare a deficiențelor constatate în domeniul relațiilor de muncă, acte subsecvente care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției, și in care s-a menționat clar starea de fapt existentă cu ocazia controlului-înscrisuri semnate fără nici o obiecțiune de către conducătorul unității intimate.
Totodată, s-a invocat pericolul social ridicat al faptei, ținând cont că la intimat s-a desfășurat o activitate la care lucrau persoane fără nici o formă de angajare, iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fără forme legale de angajare și protejarea drepturilor salariaților ce rezultă din încheierea unui contract de muncă.
Recurenta a arătat și faptul că, dacă și în recurs s-ar menține hotărârea dată de instanța de fond, acest fapt nu ar face altceva decât să zădărnicească munca inspectorilor de control și să încurajeze atât angajatorii depistați folosind munca la negru, cât și pe ceilalți angajatori ca și pe viitor să procedeze în același mod, creându-se astfel premisele proliferării la dimensiuni și mai mari a acestui fenomen, ceea ce ar produce consecințe dezastruoase.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 7, 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca fiind nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Conform procesului-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. art. 276 alin. 1 lit. i și lit. h din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la data de 22.03.2011, ora 11.30, la controlul efectuat de inspectorii din cadrul ITM D., la punctul de lucru al societății din . depistat O. V., iar în urma verificărilor, a rezultat că persoana respectivă presta muncă în folosul petentei fără a avea contract de muncă încheiat. S-a mai constatat că societatea nu respectă timpul de muncă, încălcându-se art. 117-121 din Legea 53/2003, precum și faptul că nu respectă repaosul săptămânal.
Se constată că în mod corect instanța de fond a reținut inexistența faptei contravenționale prevăzute de art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, respectiv primirea la muncă a numitului O. V. fără a avea întocmite forme legale, având în vedere că, potrivit probatoriului administrat în cauză, această faptă a fost reținută pe baza unei fișe de identificare privind pe numitul Bădănoi I. în care este menționat că O. V. ar lucra pentru petentă fără a avea încheiat contract individual de muncă, în condițiile în care această persoană, O. V., nu a fost depistată de către agenții constatatori cu ocazia controlului, iar persoana căreia i s-a întocmit acea fișă de identificare, fiind chemată în fața instanței, s-a constatat că are deficiențe de vorbire și de înțelegere a întrebărilor adresate de instanța privind relatarea situației de fapt.
Față de aceste considerente, se constată că soluția instanței de fond de anulare a procesului-verbal de contravenție ca urmare a inexistenței faptei contravenționale în materialitatea sa, este temeinică și legală, fiind susținută de probele administrate, astfel încât recursul fiind nefondat, în temeiul art.312 alin.2 C.p.civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent I. T. DE MUNCĂ D. împotriva sentinței civile nr._ din 16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat PF C. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, M. E. P. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, M. G. |
Red.G.V/ 28.03.2013
jud fond.C M B
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2094/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 7014/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
