Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2094/2013. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 2094/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 25521/215/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 737/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător A. M. S.

Judecător A. M. M.

Grefier M. G.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I P J D. împotriva sentinței civile nr. 2094 din 07.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul C. D..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. D. pentru intimatul C. D. lipsind recurentul - I P J D.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.

Av. C. D. solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând:

Prin sentința civilă nr. 2094 din 07.02.2013, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. D., în contradictoriu cu intimatul I P J D..

A anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 30.09.2012 emis de IPJ D..

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că. prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.09.2012 emis de IPJ D., petentul C. D. a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare pe DN6 in localitatea Isalnita cu viteza de 90 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar marca Autovision . 110.

Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța va examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalității, instanța reține ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod nelegal, agentul constatator neconsemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului, respectiv a omis să menționeze numărul de înmatriculare al autovehiculului poliției pe care a fost montat aparatul radar utilizat în data de 30.09.2012 pentru a se putea verifica dacă aparatul radar montat pe acel autoturism este același după . număr cu cel indicat în buletinul de omologare si de verificare metrologică.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța îl va examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constata că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.

Referitor la procesul-verbal, instanța va reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, i se recunoaște o prezumție relativă sub aspectul veridicității constatării stării de fapt până la proba contrară efectuată de partea interesată.

În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Referitor la temeinicia procesului-verbal contestat ,instanța retine ca, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar art. 181 alin. 1 din același act normativ dispune în sensul că „În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”.

În raport de aceste dispoziții legale în materie, instanța reține că mențiunile obligatorii din procesul-verbal contestat sunt incomplete, întrucât agentul constatator nu a menționat . radar pentru a se putea stabili dacă acesta era omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor legale invocate. Simpla mențiune în cuprinsul procesului-verbal, potrivit căreia „viteza a fost înregistrată de aparatul radar AUTOVISION, neputând constitui o probă, chiar în eventualitatea înaintării, de către intimat, a fotografiilor radar, de natură să facă dovada încheierii, în condiții de legalitate, a procesului-verbal contestat, cu atat mai mult ca cat din observarea planșelor foto se constata că din cele care rețin eventuala viteza de deplasare a petentului nu se poate observa numărul autoturismului iar în cele care se observa numărul autoturismului condus de petent nu s - a mai reținut viteza de deplasare a acestuia.

De asemenea, se reține că potrivit dispozițiile art. 4.3 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 emisă de Biroul Român de Metrologie Legală, potrivit cărora: „Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și însoțite de buletinele de verificare metrologică în termen de valabilitate”, neputând constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu au fost respectate aceste cerințe legale, conform dispoz. art. 4.4 din același act normativ, prevederi legale ce pot întări convingerea instanței că, pentru a se putea verifica dacă aparatul radar utilizat pentru efectuarea înregistrării faptei contravenționale era omologat și verificat metrologic, conform dispozițiilor legale invocate, era absolut necesară indicarea seriei mijlocului tehnic folosit. În lipsa acestei mențiuni obligatorii, neputându-se stabili dacă fotografia radar, chiar în eventualitatea înaintării acesteia de către intimat, poate constitui un mijloc de probă produs în condiții de legalitate.

În lipsa elementelor de identificare și anume: . radar, tipul cinemometrului de control rutier, documentul conform căruia acesta a fost verificat și omologat metrologic, în scopul verificării, ulterioare, de către instanță, a îndeplinirii dispozițiilor legale invocate, instanța apreciază că simpla mențiune în cuprinsul procesului-verbal, potrivit căreia viteza a fost înregistrată de aparatul radar și, eventual, înaintarea ulterioară a planșelor fotografice, nu sunt de natură să facă dovada că astfel de mijloace tehnice au fost folosite în condiții de legalitate, creându-se, cel puțin, dubiul că fapta contravențională a fost constată cu un mijloc tehnic folosit în condiții de legalitate, cu atât mai mult cu cât fotografia radar, în sine, nu prezintă elemente de identificare a aparatului folosit la realizarea acesteia si in speța au fost efectuate in mod defectuos astfel cum s a reținut mai sus .

F. de cele ce preced si văzând dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, instanța de fond a apreciat ca plângerea formulata este întemeiata, motiv pentru care a admis-o, a dispus anularea procesului-verbal contestat.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs I.P.J. D., solicitând modificarea Sentinței pronunțate de Judecătoria C. în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.

În motivarea recursului s-a învederat faptul că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal, iar actul sancționator este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001. Astfel, prin mijloacele de probă depuse la instanța de fond a făcut dovada vinovăției petentului pentru săvârșirea contravenției însă instanța de fond în mod eronat a apreciat că deși din planșele foto rezultă că acesta a circulat cu viteza de 90 km/h, prin nemenționarea de către agentul constatator a seriei aparatului radar, și a numărului de înmatriculare al autovehiculului poliției pe care era montat aparatul nu a putut stabili dacă aparatul radar cu care a fost surprins autoturismul condus de petent este omologat și verificat metrologic.

Menționează că o dată cu planșele foto a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._/20.04.2012 emis de Institutul Național de Metrologie din care rezultă ca mijloc tehnic respectiv Cinemometru de control, tip radar Autovision . 112, este omologat și verificat metrologic.

Potrivit punctului 3.5.1 din Ordinul nr. 187/14.07.2009 privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05"Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autoturismelor, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legală nr. 301/2005 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autoturismului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, aspecte ce rezultă cu certitudine din planșa foto înaintată la instanța de fond.

Procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt menționate în cuprinsul său, iar măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală.

În drept, își întemeiază motivele de recurs pe prevederile art. 3041 C.pr.civ., și ale O.G. 2/2001.

În baza art.242 alin.2 C.pr.civ. solicită judecare cauzei în lipsă.

Intimatul C. D. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.09.2012 emis de IPJ D., petentul C. D. a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare pe DN6 in localitatea Isalnita cu viteza de 90 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar marca Autovision . 110.

Referitor la pretinsele cauze de nulitate ale actului de contravenție – lipsa mențiunilor privind numărul de înmatriculare al autovehiculului poliției pe care a fost montat aparatul radar utilizat în data de 30.09.2012 - este de remarcat că acestea nu constituie motive de nulitate absolută a procesului verbal – art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” – ci cazuri de nulitate relativă, care nu pot atrage desființarea actului decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, recurentul nu a prezentat nici o dovadă că i-ar fi fost cauzată vreo vătămare în acest mod, acesta având posibilitatea să conteste actul de contravenție și să prezinte în fața instanțelor judecătorești – Judecătorie și Tribunal - toate probele pe care le considera necesare pentru a dovedi că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu corespunde realității.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Este adevărat că procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator nu este modelul descris în anexa 1D – așa cum prevede art. 181 din HG 1391/2006 - însă acest lucru nu este de natură a conduce la anularea actului atacat decât în ipoteza în care intimatul-petent ar dovedi că, în acest mod, i-a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât în această modalitate.

Or, în condițiile în care în cuprinsul procesului-verbal sunt menționate datele prevăzute în rubricile modelului stabilit în anexa 1D - fiind prevăzute atât marca aparatului radar ("Autovision") care a înregistrat viteza autovehiculului condus de recurentul-petent cât și . (ROM 110) - nu se poate considera că intimatul-petent ar fi suferit o astfel de vătămare, elementele înscrise în actul de contravenție fiind suficiente pentru a identifica în mod cert mijlocul tehnic utilizat pentru măsurarea vitezei și a permite instanței de fond să verifice dacă respectivul aparat funcționa în mod corespunzător.

Ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C., se află la fila 7 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 90 km/h), iar la fila 6 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision . 110 (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 20.04.2012 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an), Tribunalul apreciază că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, intimatul-petent a fost sancționat contravențional.

În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la faptul că se afla pe un sector de drum național unde limita de viteză este de 90 km/h, sunt contrazise de adresa depusă la dosar de către DRDP C., din care rezultă că între km 245 + 000 și 245 + 160 funcționează indicatorul ce limitează viteza la 50 km/h (petentul fiind surprins de aparatul radar la km 245).

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica sentința civilă nr. 2094 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurent I P J D. împotriva sentinței civile nr. 2094 din 07.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat C. D..

Modifică sentința atacată în sensul că respinge plângerea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.

Președinte,

E. S.

Judecător,

A. M. S.

Judecător,

A. M. M.

Grefier,

M. G.

Red.A.M/ 09.07.2013

Tehn M.G. 2 ex

jud fond.M V

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2094/2013. Tribunalul DOLJ