Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 246/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 20931/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 246/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S. C. PENTRU LUCRĂRI DE DRUMURI SI PODURI D. DIN C. CONSILIULUI JUDETEAN D. împotriva sentinței civile nr._ din 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat N. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând ;
Prin sentința civilă nr._ din 29.11.2012, Judecătoria C. aadmis în parte plângerea formulată de petentul N. C., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/18.07.2012 întocmit de S. C. PENTRU LUCRĂRI DE DRUMURI SI PODURI D. DIN C. CONSILIULUI JUDEȚEAN D..
A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 18.07.2012, cu sancțiune avertisment.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/18.07.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzuta de art.6 lit.b din HG 1373/2008, modif. fiind depistat de controlorii de trafic din cadrul ., conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, care transporta un agregat grosier 8-16 mm conform avizului_/18.07.2012, încălcând prevederile HG 1373/2008 modificata, transportând bunuri divizibile pe drumurile publice, neacoperite de prelata, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001), motivul de nulitate invocate de petent, respectiv faptul ca nu I s-a acordat posibilitatea de a face obiecțiuni, fiind prevăzut de lege sub sancțiunea nulității relative.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului – in speța a procesului-verbal de contravenție, intervine în condițiile art. 105 C.pr.civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului, vătămare care nu a fost dovedita in cauza.
Petentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, iar în cursul procesului să - și formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001.
Pentru a proceda astfel, instanța de fond a avut în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța de fond a constatat că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei si situația in care se găsește petentul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. PENTRU LUCRĂRI DE DRUMURI SI PODURI D. DIN C. CONSILIULUI JUDEȚEAN D. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
În motivare arată că în mod corect instanța de fond a apreciat faptul " că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție" șa după cum prevede și legislația în vigoare OG 43/1997, Anexa 1, poz. 2.3.2 considerând că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită în favoarea sa".
Menționează că în ceea ce privește transportul de bunuri divizibile și documentele de însoțire a mărfii, H.G 1373/2008, modificată și completată, arată în mod clar atât obligațiile furnizorului și beneficiarului mărfii, art.4 și 5, cât și pe cele ale conducătorului auto art.6 precum și pedepsele aplicate pentru încălcarea dispozițiilor acestuia la art.8.
Obligația transportorului este să respecte regimul juridic al drumurilor, în mod corect fiind sancționat cu amendă conf. art.8, alin.1 lit.d din HG 1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.
Arată că petentul N. C. a încălcat legislația în vigoare asumându-și riscul de a nu fi depistat în trafic, având în vedere că cele menționate și faptul că procesul verbal de contravenție nr._/18.07.2012 face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
În drept își întemeiază cererea de recurs pe disp. art.115 – 118 C.p.c.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la individualizarea sancțiunii.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că motivele invocate de petent, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu sunt de natură să aragă anularea procesului verbal, în condițiile în care nu s-a făcut dovada vreunei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată.
Cu toate acestea, s-a procedat la individualizarea sancțiunii aplicate și față de prevederile art.34 din OG 2/2001, s-a apreciat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social.
Prima instanță, fără arăta împrejurările care au condus la aprecierea unui grad de pericol social redus, a apreciat că că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra gravității faptei.
Însă instanța de fond nu a motivat această soluție; nu au fost arătate în concret împrejurările care au condus la această apreciere, ci doar au fost enunțate dispozițiile legale care permit instanței să procedeze astfel; deși a fost reținută aplicabilitatea dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 (la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), instanța de fond nu a precizat în concret care aspecte au fost avute în vedere, menționând doar că pericolul social concret nu justifică aplicarea amenzii.
În concret, Tribunalul apreciază ca fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege, dat fiind pericolul social al faptei: pe de o parte, normele încălcate au fost edictate în aplicarea art.41 și 52 din Ordonanța Nr. 43/1997 - din 28 august 1997 Republicată privind regimul drumurilor, dispoziții care reglementează în mod unitar administrarea drumurilor publice și private, dobândirea și folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea și controlul activităților în legătură cu drumurile publice. Administrarea drumurilor publice și private are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreținerea și exploatarea drumurilor.
Pe de altă parte, respectarea acestor dispoziții are o dublă finalitate: urmărește nu numai achitarea și impozitelor reale de către utilizatorii drumurilor publice și private, dar și asigurarea traficului rutier.
Fapta petentului, de a transporta un agregat grosier 8-16 mm, neacoperit de prelată, prezintă un real pericol mai ales pentru ceilalți participanți la trafic care, deși se conformează dispozițiilor reale, sunt supuși unui risc nejustificat, prin ignorarea de către unii conducători auto a dispozițiilor referitaoare la siguranța traficului rutier.
Având în vedere cele expuse, constatând că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că, pe fond, va fi respinsă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent S. C. PENTRU LUCRĂRI DE DRUMURI SI PODURI D. DIN C. CONSILIULUI JUDEȚEAN D. împotriva sentinței civile nr._ din 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat N. C..
Modifică sentința în sensul că respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 întocmit de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013
Președinte, M. E. P. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, M. G. |
Red.C.I/ 19.03.2013 jud fond.S M B
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 2664/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 6542/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
