Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 27-09-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 34068/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 938/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C. S. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4474/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. V. pentru recurentă – care depune împuternicire avocațială din partea d-nei E. O. precum și delegație de substituire și consilier juridic D.-Teotoașe D. pentru intimat – care depune delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Atât apărătorul recurentei cât și reprezentanta intimatei învederează că nu mai au alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat D. V., pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în subsidiar solicitând înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Totodată, arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de apărător ales – sens în care depune chitanța de plată a acestuia.
Consilier juridic D.-Teotoașe D., pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 4474/20.03.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta S.C. S. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ./ nr._/13.12.2012, întocmit de Garda Financiară D., petenta a fost sancționată contravențional,reținându-se că aceasta desfășoară activitatea de comercializare cu amănuntul de produse alimentare și nealimentare către populație, fără a avea în dotare aparat de marcat electronic fiscal, la punctul de lucru din C., Piața Brazda lui N. .
Conform art. 34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională, prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentei de a combate Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei, analizând cuprinsul procesului verbal, instanța de fond a reținut că petenta nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, instanța va înlătura declarația martorei D. G., ca subiectivă, având în vedere că este administratorul societății petente. Din documentele depuse la dosar rezultă că adresa locului de emitere este C., cart. Lăpuș, . și nicidecum în cartier Brazda lui N. la punctul de lucru unde se efectuau efectiv vânzările. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 62 alin. 5 din HG 479/2003, în cazul transferării unui AMEF de la un punct de lucru la altul, trebuia notificat DGFP D. pentru schimbarea adresei de la locul de instalare, urmând apoi aceeași procedură de fiscalizare a memoriei înlocuite precum și depunerea unei declarații de fiscalizare sau achiziționarea unui alt AMEF pentru punctul de lucru unde desfășura activitatea, C., Piața Brazda lui N. .
În speță, petenta deținea AMEF pentru un alt punct de lucru, respectiv C., cartier Lăpuș, în condițiile în care legea obligă operatorii economici care desfășoară activitate de vânzare cu amănuntul către populație de a deține și utiliza AMEF în fiecare locație.
În speță,instanța de fond a reținut că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este una relativă și a fost răsturnată pe parcursul procesului din probele administrate. În aceste condiții, instanța ar fi trebuit să dea eficiență prezumției de nevinovăție conferită de art. 6 din CEDO.
Prin factura fiscală nr._/2000 recurenta a achiziționat casa de marcat Datecs 550TR-Fără seratr.
Declarația martorului audiat coroborat cu înscrisurile depuse la dosar conduc la concluzia că respectiva casă de marcat nu era dotată cu sertar.
De asemenea arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra susținerilor din teza subsidiară prin care a arătat că sancțiunea aplicată este una exagerată.
În data de 04.09.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal.
În cuprinsul acesteia arată că instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică contrar susținerilor recurentei.
Totodată, arată că deținerea unui AMEF, achiziționat și fiscalizat pentru alt punct de lucru nu înlătură caracterul contravențional al faptei săvârșite, legea obligând operatorii economici care desfășoară activitate ce intră sub incidența dispozițiilor OUG nr. 28/1999R să dețină și să utilizeze AMEF pentru fiecare locație.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 28/1999R.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recursul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie
Analizând legalitatea procesului verbal raportat la prev. art. 17 din OG 2/2001 instanța de fond a constatat, în mod corect că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, în mod corect instanta de fond a reținut că petenta nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca declaratia martorei D. G. este subiectiva având în vedere că este administratorul societății petente.
Din inscrisurile administate in cauza rezultă că adresa locului de emitere este C., cart. Lăpuș, . și nicidecum în cartier Brazda lui N. la punctul de lucru unde se efectuau efectiv vânzările.
Astfel ca in mod corect instanța de fond a reținut că potrivit art. 62 alin. 5 din HG 479/2003, în cazul transferării unui AMEF de la un punct de lucru la altul, trebuia notificat DGFP D. pentru schimbarea adresei de la locul de instalare, urmând apoi aceeași procedură de fiscalizare a memoriei înlocuite precum și depunerea unei declarații de fiscalizare sau achiziționarea unui alt AMEF pentru punctul de lucru unde desfășura activitatea, C., Piața Brazda lui N. .
Recurenta deținea AMEF pentru un alt punct de lucru, respectiv C., cartier Lăpuș, în condițiile în care legea obligă operatorii economici care desfășoară activitate de vânzare cu amănuntul către populație de a deține și utiliza AMEF în fiecare locație.
Astfel ca in mod corect instanța de fond a reținut că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către recurenta S.C. S. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4474/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ D. ca nefundat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Septembrie 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, C. M. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. GP/ /2 ex/16.10.2013
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6542/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2094/2013.... → |
|---|
