Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3574/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3574/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 31750/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 701/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător M. C. V.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent .. împotriva sentinței civile nr. 3574/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns administratorul societății-recurente – numitul G. A. -, și cons. jur. T. A. pentru intimat - care depune delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Atât reprezentantul societății-recurente cât și reprezentanta intimatului – având pe rând cuvântul -, învederează că nu au alte cereri de formulat ori înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Administratorul recurentei .. – numitul G. A. -, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe lar în cuprinsul cererii de recurs.
Cons. jur. T. A. pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond. Depune concluzii scrise
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 3574/06.03.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. ARTEDEX S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/20.11.2012 - în contradictoriu cu intimatul I.T.M. D. -, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul verbal anterior menționat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 și art. 276 alin. l lit. e din Legea nr. 53/2003. S-a reținut că, la data de 12.11.2012, în urma controlului efectuat la sediul societății - magazin și laborator ocular situat în C., . -, a fost depistată numita B. M.-V., care desfășura activitate in beneficiul petentei, fără a avea întocmit contract individual de muncă.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În speță, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 lei unei societăți comerciale), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenție prin prisma criticilor formulate de către petentă, s-a reținut că actul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, din declarația numitei B. M.-V. dată in fața agentului constatator, prima instanță a reținut că aceasta desfășura activitate in cadrul societății petente de la o dată anterioară controlului, respectiv 07.11.2012, fără a avea încheiat contract individual de muncă in forma scrisă.
Această declarație are forță probantă in cauză, fiind completată la sediul societății petente, in prezența agentului constatator, unde a fost identificată numita B. M.-V., care desfășura efectiv activitate in beneficiul societății fără forme legale.
In aceste condiții, depoziția acesteia, dată in fața instanței, nu poate fi reținută, fiind evidentă intenția martorului de a sprijini poziția societății petente, martorul neoferind o justificare pertinentă in schimbarea celor susținute in declarația dată in fața agentului constatator și însușită prin aplicarea semnăturii. Totodată, susținerile martorei sunt contradictorii, depoziția acesteia neputand constitui o probă concludentă in combaterea prezumției de temeinicie de care se bucură actul constatator.
Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, constituie contravenție „ primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă".
De asemenea, conform art. 16 alin. l din actul normativ anterior menționat contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului.
Totodată, deși, la data efectuării controlului, agentul constatator a lăsat o înștiințare prin care conducerea societății era obligată să se prezinte la sediul intimatei la data de 15.11.2012, ora 9.00 la sediul ITM D., în vederea finalizării actului de control, administratorul societății nu s-a conformat invitației și nu a prezentat documentele solicitate, ceea ce denotă faptul că persoana anterior menționată nu avea încheiat contract individual de muncă la data controlului.
Mai mult, din depoziția martorei M. M.-A., Judecătoria C. a reținut că în prezent numita B. M.-V. este angajata societății petente, ceea ce denotă faptul că intenția societății petente a fost să o angajeze pe acesta cu eludarea dispozițiilor legale, iar contractul de muncă a fost încheiat numai după efectuarea controlului de către agenții constatatori.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat așadar că forța probantă a actului de contravenție nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), prima instanță a considerat că sancțiunea aplicată petentei a fost corect individualizată, în condițiile în care gradul concret de pericol social relativ ridicat al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.
În consecință, apreciind că plângerea dedusă judecății este evident neîntemeiată, a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta .., solicitând modificarea sentinței pronunțate de Judecătoria C. - în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea recursului, s-a învederat faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză. Astfel, recurenta a dovedit faptul că a apelat la numita B. M., întrucât titularul de post – numita M. A. -, a trebuit să se interneze de urgență în spital din cauza problemelor de sănătate. A fost o situație neprevăzută, iar de la data la care B. M. a venit în unitate și până la data controlului au trecut doar 5 zile.
De asemenea, recurenta a pretins că Judecătoria C. nu a analizat nici cererea subsidiară, respectiv de înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Fiind vorba de o perioadă extrem de scurtă de timp în care s-a prestat activitate fără încheierea unui contract individual de muncă - de doar 5 zile -, ținând seama de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - societatea neavând drept scop atingerea ordinii și valorilor sociale ocrotite de lege -, și luând în considerare faptul că .. este la prima abatere, în opinia recurentei, sancțiunea amenzii este una disproporționată, care nu respectă criteriile de individualizare reglementate de .art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
În drept, au fost invocate disp. art. 312 C.pr.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, este indubitabil că societatea-recurentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv: primirea la muncă a unei persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă - reglementată de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.
Textul de lege anterior menționat statuează „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: ... primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1...", în timp ce 16 alin. 1 din aceeași lege prevede: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română”.
De altfel, recurenta nu contestă faptul că, timp de 5 zile, numita B. M. a prestat activitate în folosul .. fără a avea întocmit contract individual de muncă, însă pretinde că acest lucru a fost determinat de internarea de urgență în spital a numitei M. A. -din cauza problemelor de sănătate. Prin urmare, recurenta neputându-și întrerupe activitatea – fiind vorba de un magazin care comercializează ochelari -, a trebuit să o primească la lucru pe sus-numita B. M..
O astfel de apărare nu poate fi primită. Chiar dacă s-ar accepta faptul că angajata societății-recurente – numita M. A. -, a trebuit să-și întrerupă activitatea din cauza problemelor de sănătate și chiar dacă s-ar fi probat că persoana anterior menționată ar fi singurul angajat al .. – aspect ce nu a fost dovedit -, nu era admisibil ca recurenta să accepte ca o altă persoană să presteze activitate în folosul său, fără a-i încheia contract individual de muncă. Într-o astfel de ipoteză, societatea-recurentă putea încheia cu numita B. M. un contract individual de muncă pe perioadă determinată, dând eficiență prevederilor art. 82 din Legea 53/2003 (Codul Muncii).
Referitor cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, nici aceasta nu poate fi admisă.
Tribunalul apreciază - la fel ca instanța de fond -, că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale atunci când a considerat că pericol social al contravenției reglementate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003 justifică aplicarea unei amenzi contravenționale.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Ținând seama de gradul de pericol social ridicat al contravenției săvârșite – primirea la muncă a unei persoane, fără a avea încheiat un contract individual de muncă -, luând în considerare faptul că a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege – art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 statuând că fapta comisă se sancționează cu "..amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată” -, și având în vedere că, dacă n-ar fi aplicată o sancțiune pecuniară nu ar avea nici o eficiență încercarea de a combate munca fără forme legale, Tribunalul consideră că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a determina societatea-recurentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent . împotriva sentinței civile nr.3574 din 06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013.
Președinte, C. M. G. | Judecător, M. C. V. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G./02.07.2013/Jud. fond. M-G. Z.
Tehnored. M.G./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 5151/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 845/2013.... → |
|---|
