Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2252/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2252/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 3137/207/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1041/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul P. O., împotriva sentinței civile nr. 2252/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat – invocată de intimat prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2252/11.02.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul P. O. împotriva procesului-verbal ., nr._/23.04.2012, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a menționat că, prin procesul verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. c și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 23.04.2012, a circulat pe ruta Caracal-C. la volanul autoturismului marca Honda - cu nr. înmatriculare_ -, cu viteza de 119 km/h în localitatea L., jud. D., fiind înregistrat de aparatul marca Autovision montat pe vehiculul cu nr. de înmatriculare_ . De asemenea, nu a avut asupra sa actul de identitate.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 630 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, prima instanță a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare -, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, s-a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului - respectiv faptul că a circulat cu viteza de 119 km/h în localitate -, rezultă din coroborarea constatărilor personale ale agentului de poliție - funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu -, cu imaginile obținute de aparatul radar, așa încât nu există nici o îndoială asupra comiterii faptei contravenționale.
Conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 -, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
De asemenea, dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 stipulează că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Față de cele expuse, având in vedere și faptul că aparatul radar montat pe auto_, este verificat metrologic și, de asemenea, omologat să efectueze înregistrări atât in regim staționar, cat și in regim de deplasare - astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/20.04.2012 - Judecătoria C. a reținut că vinovăția petentului este astfel dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Relativ la apărarea petentului în sensul că s-a aflat într-o situație de forță majoră, instanța de fond a reținut că aceasta este o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică in mod efectiv și fără nicio culpă din partea contravenientului îndeplinirea obligațiilor impuse de lege.
Or in cauză, petentul nu a făcut dovada existenței unei urgențe medicale, efectuarea unei endoscopii programate pentru ora 1000 neputând justifica nerespectarea obligațiilor legale.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002, s-a reținut că petentul nu a înlăturat prezumția de temeinicie a actului constatator, care decurge din constatarea personală a faptei (ex proprii sensibus) de către agentul constatator, astfel că va menține procesul-verbal de contravenție și in ceea ce privește această contravenție.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, s-a apreciat că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol al faptelor săvârșite, depășirea vitezei legale prezentând un pericol social relativ ridicat, mai ales pe raza localității unde pot apărea situații neprevăzute, care reclamă timpi scurți de reacție și o viteză adaptată sectorului de drum.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul P. O. solicitând modificarea Sentinței pronunțate de prima instanță – în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție.
În motivarea recursului, s-a pretind faptul că Judecătoria C. nu ar fi ținut seama de depoziția martorului B. C. – care atestă că autovehiculul condus de către recurent se afla în afara localității atunci când a fost înregistrat de aparatul radar, această situație de fapt fiind confirmată și de fotografiile care sunt făcute în zoom.
De asemenea, s-a invocat faptul că martorul M. M. – menționat în procesul-verbal -, ar fi trebuit audiat – întrucât se afla la fața locului -, și putea preciza cu exactitate unde se afla echipajul de poliție și care era distanța până la .>
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.pr.civ.
Pentru termenul de judecată din data de 27.09.2013, intimatul I.P.J. D. a depus la dosar o cerere, în cuprinsul căreia menționa că înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat. În motivarea acesteia s-a învederat faptul că a mai existat un dosar având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză – având nr._ -, soluționat în mod irevocabil prin Decizia nr. 565.
Analizând excepția invocată, instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Împotriva aceluiași proces-verbal - ., nr._, întocmit de I.P.J. D. în data de 23.04.2012 -, recurentul-petent a formulat de două ori plângere contravențională, fiind constituite dosarele nr._ – împotriva Sentinței prin care a fost soluționată această cauză fiind exercitată calea de atac a recursului ce constituie obiectul prezentului dosar -, respectiv nr._ . Acest din urmă dosar a fost soluționat prin Sentința civilă nr._/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. – plângerea contravențională fiind respinsă ca neîntemeiată -, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de recurentul P. O. – prin Decizia nr. 565/15.05.2013 pronunțată de Tribunalul D..
Prin urmare, deși cauzele nu au fost întrunite – din moment ce aveau aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, erau incidente prevederile art. 163 C.pr.civ., referitoare la litispendență, însă niciuna dintre părți nu a înțeles să invoce această excepție -, întrucât instanța a statuat în mod irevocabil cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție ., nr._/23.04.2012, urmează a fi admisă excepția autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2252/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge recursul declarat de recurentul P. O., împotriva sentinței civile nr. 2252/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./14.11.2013/Jud. fond A. P.
Tehnored. M.M./2 ex/
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6723/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 9032/2013. Tribunalul... → |
|---|
